R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.1082 /R DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică de la 19 noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE : B_____ B______

JUDECĂTOR: D____ R_____ R___

JUDECĂTOR : A____ C______ T______

GREFIER : C______ C_____ I___

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul petent E_____ G_______, împotriva Sentinței civile nr.7248/24.04.2013, pronunțată de Judecătoria B_____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care ;

Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2013 în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta , iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 05 noiembrie 2013, iar apoi pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2013, iar pentru data de 19 noiembrie 2013, când a pronunțat hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față constată:

Prin sentința civilă nr. 7248/24.04.2013 Judecătoria B_____ a respins plângerea contravențională formulată de petentul E_____ G_______, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat S________ D_____ din B_____, ______________________. 43, ____________, în contradictoriu cu intimatul IPJ B_____, cu sediul în B_____, _____________________. 28, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Lipsa consemnării obiecțiunilor în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu reprezintă un motiv de nulitate al acestuia în condițiile în care petentul are deschisă calea plângerii contravenționale prin care poate invoca aceste obiecțiuni.

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/25.05.2012 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 700 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 120 lit. i și art. 147 pct. 1 din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002.

În cuprinsul actului de constatare s-a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 25.05.2012 petentul a condus autoturismul L____ cu nr. XXXXXXXXX spre M____, a depășit auto cu nr. XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului ,,Depășirea Interzisă” trecând peste marcajul linie continuă dublă care separă sensurile de mers. De asemenea, conducătorul auto nu avea asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.

În cuprinsul plângerii contravenționale petentul a recunoscut săvârșirea faptei prevăzute de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002.

Din cuprinsul raportului agentului constatator depus la fila 8 a dosarului rezultă că faptele pentru care petentul a fost sancționat contravențional au fost constatate în mod direct de către agentul constatator.

Martora V____ S_____ a declarat că petentul nu a efectuat manevra de depășire pe linie continuă.

Deși declarația martorei V____ S_____ contrazice constatările agentului constatator instanța a apreciat că situația de fapt descrisă de acesta din urmă este cea corectă, având în vedere calitatea acestuia.

Petentul nu a identificat împrejurările care determină reducerea gradului de pericol social al faptei săvârșite pentru a aprecia asupra necesității înlocuirii amenzii cu sancțiunea avertisment.

Pentru considerentele expuse, instanța a respins plângerea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul E_____ G_______, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal. În motivarea recursului petentul a arătat că instanța de fond a reținut greșit că ar fi recunoscut comiterea contravenției și că în realitate a semnat procesul verbal, dar a contestat comiterea faptei, iar martorul audiat la propunerea sa a dovedit netemeinicia procesului verbal. În subsidiar a solicitat aplicarea sancțiunii avertismentului.

În recurs nu s-au propus și administrat probe noi.

Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate și cu actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat și a apreciat just asupra legalității și temeiniciei procesului verbal, constatând că acesta nu este afectat de vicii care să atragă nulitatea absolută.

Contrar susținerilor petentului din recurs, instanța de fond nu a arătat în motivare că acesta a recunoscut că ar fi depășit pe linie continuă, ci a arătat că a recunoscut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002, text potrivit căruia: „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”. Tribunalul constată că cele reținute de instanța de fond corespund realității, petentul arătând în plângerea scrisă cu care a sesizat instanța că nu avea asupra sa documentele indicate în textul de lege menționat, întrucât le lăsase într-o altă haină. Petentul a fost sancționat pentru comiterea a două contravenții, iar una dintre fapte a fost recunoscută prin plângere.

În ceea ce privește cea de-a două faptă, a cărei comitere a fost contestată, tribunalul constată că petentul nu a făcut dovada greșitei rețineri a situației de fapt în procesul verbal. Martora V____ S_____ a arătat în depoziția dată în fața instanței de fond că petentul nu avea asupra sa documentele solicitate de agentul constatator și că acesta nu a depășit pe linie continuă, însă a arătat că nu își amintește ca în zonă să fi fost amplasat indicatorul „depășire interzisă”. Î_ actul de constatare a contravenției fapta este descrisă astfel: în data de 25.05.2012 petentul a condus autoturismul L____ cu nr. XXXXXXXXX spre M____, a depășit auto cu nr. XXXXXXXXX în zona de acțiune a indicatorului ,,Depășirea Interzisă” trecând peste marcajul linie continuă dublă care separă sensurile de mers. S-a reținut, așadar, în sarcina petentului atât încălcarea semnificației indicatorului „depășirea interzisă” cât și a liniei duble continue, fiind menționate în procesul verbal încălcarea prevederilor art. 120 lit. h și i din HG 1391/2006. Martora nu a negat efectuarea manevrei de depășire, ci a precizat doar că este sigură de faptul că petentul nu a depășit pe linie continuă, fără să ofere informații certe cu privire la efectuarea manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”. P___ urmare nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal prin conținutul declarației martorei, întrucât contravenția reținută în sarcina petentului este cea prevăzută de art. 100 al. 3 lit. e din OUG 195/2002, constând în nerespectarea regulilor privind depășirea, reguli care includ atât obligația respectării semnificației indicatorului „Depășirea interzisă” cât și interdicția de a depăși când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers; cum încălcarea oricăreia dintre reguli este suficientă pentru constatarea existenței contravenției și martora nu a infirmat efectuarea manevrei în zona de acțiune a indicatorului, situația de fapt constatată se bucură în continuare de prezumția de temeinicie. Pe de altă parte, instanța de fond a acordat preeminență constatărilor agentului constatator în raport cu cele arătate de martoră, tribunalul apreciind în aceeași măsură că aspectele constatate de polițist în mod direct se bucură de credibilitate cu atât mai mult cu cât în raportul agentului constatator sunt indicate împrejurările concrete ale comiterii faptei, inclusiv datele de identificare ale autovehiculului depășit de petent și ale conducătorului auto ale acestuia.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii tribunalul constată că aceasta s-a realizat cu respectarea pericolului social al contravenției și că aplicarea sancțiuni avertismentului nu este justificată. Potrivit art. 5 al. 2 lit. a, art.6 al. 1 și art.7 al. 1 și 2 din OG 2/2001 avertismentul este sancțiunea contravențională principală care poate fi aplicată persoanei fizice sau juridice în cazul în care fapta este de gravitate redusă și constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Ținând seama de criteriile stabilite de art. 21 al. 3 din OG 2/2001: gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului tribunalul apreciază că nu s-a dovedit că pentru atingerea scopului sancțiunii este suficientă aplicarea avertismentului. Fapta de încălcare a normelor privind depășirea prezintă un pericol social ridicat, dedus din riscul producerii unui accident rutier ale cărui consecințe pot fi atingeri aduse atât patrimoniului cât și integrității fizice a participanților la trafic. Nicio împrejurare specială nu a fost invocată sau dovedită, astfel încât tribunalul constată că nu s-a dovedit că fapta comisă ar avea gravitate redusă sau că ar fi fost urmărite scopuri care să justifice aprecierea că pericolul social al faptei ar fi în vreun fel diminuat, cu atât mai mult cu cât petentul nu și-a asumat comiterea faptei și nu există nicio garanție că pe viitor va respecta regulile privind circulația pe drumurile publice.

Prin urmare recursul declarat de petent va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 cod procedură civilă, sentința atacată urmând a fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de E_____ G_______ împotriva sentinței civile nr. 7248/24.04.2013 a Judecătoriei B_____ pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19.xxxxxx.

Președinte, Judecător, Judecător,

B_____ B______ D____ R_____ R___ A____ C______ T______

Grefier,

C______ C_____ I___

Red.D.R.R/30.12.2013.

Tehnored.Cl.I./09.01.2014.

- 2 ex –

Jud. fond : C.E.R_______.