Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - Apel -

- Anulare proces - verbal contravenție -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2016

Instanța compusă din:

Președinte - P_______ M_____ - M______

Judecător - H________ G___ - A____

Grefier - G_____ M______

DECIZIA NR. 29 - A

Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de către apelantul - intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, împotriva sentinței nr. 4003, din data de 22.04.2015, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata - petentă S.C. AS T____ S.R.L. - B_______, cu sediul în B_______, ____________________, județul B_______, având ca obiect - plângere contravențională. -

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic C_____ B_____, pentru unitatea intimată - petentă, lipsind reprezentantului apelantului - intimat

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, prezent fiind la termenul de astăzi, consilier juridic C_____ B_____, înfățișează la dosar delegația de reprezentare pentru unitatea intimată - petentă.

Întrebat fiind, învederează că nu are de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri, respectiv de invocat eventuale excepții, situație în care instanța, constatând pricina în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la dezbateri.

Consilier juridic C_____ B_____, pentru unitatea intimată - petentă S.C. AS T____ S.R.L. - B_______, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală, urmând ca instanță să aibă în vedere înscrisurile administrate în probatoriu. Învederează și faptul că, în speță, a fost un caz de forță majoră, conform procesului - verbal încheiat de I____________ de Servicii de Urgență B_______, și, deși capul tractorul a ars, cu toate acestea li s-a impus și declararea autorizației ca fiind pierdută.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

P___ sentința nr. 4003 din data de 22 aprilie 2015, Judecătoria B_______ a admis plângerea contravențională formulată de petenta ________________ în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier și a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx din data de 22.09.2014, întocmit de intimat, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de xxxxx lei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, menținând în rest procesul-verbal atacat.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxxxx din data de 22.09.2014, s-a consemnat că, la controlul efectuat în data de 22.09.2014, în intervalul orar 09:00-13:00, s-a constatat că petenta nu a respectat termenul de returnare către operatorul SIAE a autorizației nr. xxxxxx- TURCIA TERTA, alocată prin rezervarea BUL 774/06.01.2014 (fila 32).

Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de xxxxx lei, pentru fapta prevăzută de art. 30, alin. 1, lit. d din HG 1137/2003 și sancționată de art. 30, alin. 1, lit. d din HG 1137/2003.

Procesul - verbal de constatare a contravenției a fost semnat de reprezentantul petentei, cu mențiunea că „autorizația nr. xxxxxx nu a putut fi returnată în termenul legal ca și celelalte 5 autorizații, deoarece aceasta a fost distrusă în incendiul din data de 15.02.2014, care a ars în totalitate autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și la bordul căruia se afla, în acel moment, respectiva autorizație”.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a constatat că, procesul - verbal conține elemente prevăzute de art. 17 din O. G. nr. 2/2001 a căror lipsă de sancționată în mod absolut.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, în sensul că, în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu se precizează data comiterii faptei, aspect de natură a atrage nulitatea absolută a actului sancționator, instanța de fond l-a apreciat că este neîntemeiat. Astfel, din analiza laturii obiective a contravenției, Judecătoria a apreciat că aceasta este susceptibilă de a fi comisă în formă continuă. Contravenția continuă este reglementată de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, ce definește acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluției contravenționale. Actele materiale care prelungesc elementul material al contravenției continue sunt activități de executare a acesteia, care nu pot avea independență juridică. Astfel, în speță, nereturnarea către operatorul SIAE a autorizației nr. xxxxxx- TURCIA TERTA, în termenul prevăzut de art. 27, alin. 1 din HG 1173/2003, a devenit o fapta contravențională continuă până la momentul în care a intervenit organul de control fiscal și a dispus sancționarea petentei, întocmind în acest sens procesul - verbal de contravenție contestat. Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut că, în cazul contravențiilor continue, cum este și în cazul de față, data săvârșirii faptei este aceeași cu data constatării acesteia.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost suficient descrisă pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal, Judecătoria a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și, că, în prezenta cauză, sunt incidente dispozițiile art. 30, alin. 1, lit. d din HG 1173/2003 și ale art. 27 alin. 1 din H.G. 1173/2003.

Astfel, potrivit art. 30, alin. 1, lit. d din H.G. 1173/2003: „(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la xxxxx lei la xxxxx lei următoarele fapte: d) nereturnarea autorizațiilor în termenul prevăzut la art. 27 alin. (1)”, iar conform art. 27, alin. 1 din H.G. 1173/2003: „(1)În termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, operatorii de transport rutier internațional de marfă sunt obligați să returneze operatorului SIAE, prin delegat sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, autorizațiile de transport utilizate”.

Totodată, conform art. 20, alin. 3 din HG 1173/2003: ”(3) P___ excepție de la alin. (1), pentru transporturile agabaritice, perioada de valabilitate a rezervării este de 45 de zile calendaristice”.

După o amplă analiză a jurisprudenței CEDO în materie, instanța de fond a făcut aplicarea principiilor statuate de instanța europeană, concluzionând că societatea petentă a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimată, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar.

P___ urmare, din tot ansamblul materialului probator, a rezultat că petenta nu a returnat, în termen de 5 zile calendaristice de la expirarea perioadei de utilizare a autorizației, către operatorul SIAE, autorizația nr. xxxxxx- TURCIA TERTA alocată prin rezervarea BUL 774/06.01.2014.

De altfel, prin plângerea formulată, petenta a recunoscut situația de fapt reținută în cuprinsul actului constatator, menționând doar că nereturnarea autorizației nr. xxxxxx în termenul legal a fost din cauza faptului că aceasta a fost distrusă în incendiul din data de 15.02.2014 care a ars în totalitate autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și la bordul căruia se afla, în acel moment, respectiva autorizație.

În ceea ce privește această susținere a petentei, instanța a înlăturat-o, apreciind că este neîntemeiată întrucât nu poate conduce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. 1 din Ordinul MTI 980/2011: „(1)Pierderea, deteriorarea sau sustragerea licenței comunitare și/sau a copiilor conforme ale acesteia, a certificatului de transport în cont propriu și/sau a copiilor conforme ale acestuia, a licenței de traseu și a autorizației de transport internațional, se comunică, după caz, Autorității Rutiere Române - A.R.R sau Direcției Generale Reglementări în Transporturi în termen de 15 zile de la data constatării, documentul respectiv înlocuindu-se cu un document nou”. Totodată, potrivit alin. 2 al art. 146 din același act normativ: „(2) Pierderea sau sustragerea documentelor prevăzute la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a”.

Din cuprinsul procesului - verbal de intervenție, depus la dosar de către petentă (fila 12), reiese că la data de 15.02.2014 a avut loc incendiul, care a ars în totalitate autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la bordul căruia se afla autorizația de transport nr. xxxxxx-Turcia Terta, alocată prin rezervarea BUL 774/06.01.2014. De la această dată, petenta avea obligația ca, în termen de 15 zile să anunțe distrugerea autorizației de transport mai sus menționată. Din corespondența depusă la dosar de către petentă reiese că aceasta a început demersurile în vederea declarării pierdute a autorizație după momentul la care a fost informată că autorizațiile pe care le deținea au depășit perioada legală de utilizare și i s-a solicitat să le returneze în termen de maxim 5 zile, respectiv după data de 15.05.2014. Având în vedere cele expuse, instanța de fond a apreciat că susținerea petentei ar fi fost de natură să înlăture răspunderea contravențională numai în situația în care petenta ar fi depus diligențele necesare în vederea demarării procedurii de declarare a pierderii autorizației de transport nr. xxxxxx-Turcia Terta, alocată prin rezervarea BUL 774/06.01.2014, în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data de 15.02.2014.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de xxxxx lei aplicată petentei pentru contravenția prevăzută de art. 4 pct. 61 din H.G. nr. 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1 din H.G. 69/2012, instanța a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001).

De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prima instanța a reținut că, în speță, nu s-a făcut dovada persistenței petentei într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor. Mai mult, prin plângerea formulată, acesta a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel apelantul - intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale.

În motivarea apelului s-a arătat că intimata - petentă nu este la prima abatere de la reglementările din transporturile rutiere și că H. G. nr. 1174/2004 nu prevede posibilitatea aplicării unui avertisment.

S-a mai arătat că aplicarea amenzii s-a făcut în contextul în care, prin două adrese venite de la Agenția Digitală a României, s-a solicitat luarea de măsuri pentru cei care nu au utilizat autorizațiile de transport.

Intimata - petentă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că legiuitorul a dorit ca o anumită sancțiune – cea a avertismentului, să poată fi aplicată chiar și în situația în care actul normativ special nu o prevede și a consacrat aceasta în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 care instituie cadrul general de sancționare a contravențiilor. Astfel, în art. 7 aliniat 3 din O. G. nr. 2/2001 se menționează faptul că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravenției nu prevede această sancțiune.

S-a mai arătat că, în speță, nu s-a produs nici un prejudiciu sau pagubă iminentă, atâta timp cât este un fapt singular ce a avut la bază o întârziere datorată unui caz fortuit – incendiul din data de 15 februarie 2014.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele sentinței primei instanțe, poziția părții adverse și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:

Posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului este prevăzută în mod expres de art. 5 și 7 din O.G. nr. 2/2001, iar instanța, în analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal are competența deplină în aprecierea acestuia sub toate aspectele, inclusiv sub acela al proporționalității dintre sancțiunea aplicată și gradul de pericol social concret al contravenției săvârșite.

În cauza de față, analizând această proporționalitate, prima instanța a apreciat în mod corect că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale. Tribunalul va menține această apreciere, motivat de faptul că circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei poate justifica aplicarea unui avertisment. Această soluție este întărită și comportamentul ulterior al petentei care a făcut toate demersurile în sensul de a declara distrusă autorizația și de a comunica acest aspect Agenției pentru Agenda Digitală a României, demersuri dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce privește antecedentele contravenționale ale apelantei, Tribunalul constată că o contravenție este din 2008, alta din 2010, a treia din 2011, trei din 2013 și trei din 2014(printre care se numără și cea din prezenta cauză). Cazierul contravențional nu menționează pentru care fapte contravenționale s-au completat procesele verbale de contravenție, dar din modul de completare a bazei de date ar rezulta că intimata petentă nu a mai fost sancționată pentru o altă contravenție similară. Așadar, cazierul dovedește mai degrabă că apelanta respectă reglementările în domeniul transportului rutier, în condițiile în care alți operatori de transport (din alte dosare aflate pe rolul acestei instanțe) sunt evidențiați cu un număr foarte mare de contravenții (24, 64).

Pentru considerațiile de mai sus, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă se va respinge apelul și se va menține hotărârea primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul - intimat I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR, cu sediul ales pentru comunicare la ISCTR I____________ TERITORIAL NR. 3, ZONA N-E, SUCEAVA, din Suceava, Bulevardul G_____ E_____, nr. 16, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4003 din data de 22.04.2015 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata - petentă S.C. AS T____ S.R.L. - B_______, cu sediul în B_______, __________________, județul B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

P_______ M_____ - M______ H________ G___ - A____ G_____ M______

Red. H. G. -A. / 15.02.2016

Tehnored. G. M. / H. G. -A. / 4 Exempl. / 15.02.2016

Judecător fond - Z____ A___ - A______