cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1256/A

Ședința publică din 16 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE C______ G______

Judecător M____ P____

Grefier N_______ B___

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta R__ J___, domiciliată în S______ Marmației, ____________________. 52, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 364 din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M___, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimat M_________ S______ MARMAȚIEI-POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în S______ Marmației, ____________________. 14, județul Maramureș, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 09 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța în aceiași constituire, în vederea deliberării, în baza art. 396 raportat la art. 482 Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru azi, 16 octombrie 2015, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 364 din 26.02.2015, Judecătoria S______ Marmației a respins plângerea contravențională formulată de petenta R__ J___, domiciliată în S______ Marmației, _____________________. 52 A, jud. Maramureș, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul M_________ S______ MARMAȚIEI – POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în S______ Marmației, ___________________. 14, jud. Maramureș, ca neîntemeiată și a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx încheiat de intimat la data de 02.09.2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 02.09.2014 intimatul M_________ S______ MARMAȚIEI – POLIȚIA LOCALĂ a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx (f. 4), prin care s-a constatat că petenta R__ J___, la aceeași dată, ora 10:30, pe ____________________ localitatea S______ Marmației, a săvârșit contravenția prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constând în faptul că a adresat expresii jignitoare și vulgare și amenințări cu acte de violență, în loc public, la adresa agentului poliției locale, care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Fapta reținută a fost sancționată potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 1000 lei.

Contravenienta nu a semnat procesul-verbal, nefiind de față la întocmirea acestuia.

Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;”, iar conform art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991, „(1) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.

Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Referitor la susținerea petentei privind nulitatea absolute a procesului-verbal întrucât nu a fost semnat și de contravenientă, s-au învederat următoarele:

Conform art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față la încheierea procesului-verbal, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.

Textul nu prevede că procesul-verbal este un înscris autentic în sensul Codului de procedură civilă, pentru a fi necesară la încheierea sa, ad validitatem, semnătura contravenientului. Aceasta ar fi fost necesară dacă actul încheiat ar fi fost un act juridic de drept civil, însă în cazul de față procesul-verbal este un act administrativ, guvernat de norme speciale, derogatorii de la normele dreptului civil. Art. 15 din O.G. 2/2001 lămurește acest aspect, stabilind că fapta contravențională se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

Deși art. 19 alin. 1 din actul normativ arată că procesul-verbal trebuie semnat de agentul constatator și de contravenient, art. 17 realizează o enumerare, cu caracter limitativ, a cauzelor care atrag nulitatea absolută, printre acestea neregăsindu-se și semnătura contravenientului.

Dacă s-ar impune agenților constatatori să obțină de fiecare dată și semnătura contravenienților s-ar ajunge la o impunitate cu caracter general întrucât aceștia, în mod evident, ar refuza să semneze.

Concluzionând, instanța a constatat că lipsa semnăturii contravenientului de pe procesul-verbal nu atrage nulitatea absolută a acestuia.

Nu a fost reținut nici motivul de nulitate invocat de petentă constând în faptul că nu a fost identificat un martor semnatar întrucât nici acest motiv nu este prevăzut de art. 17 din O.G. 2/2001.

A rezultat astfel că lipsa semnăturii martorului asistent de pe procesul-verbal nu este de natură a atrage nulitatea necondiționată a actului constatator, ci doar anularea actului în măsura în care petenta dovedește o vătămare ce i s-a creat prin lipsa acestei semnături, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anulare.

În speță, petenta nu a dovedit existența unei asemenea vătămări. Mai mult, procesul-verbal respectă dispozițiile legale ale art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001 ce prevăd că în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În cauză, motivul a fost precizat, faptul că persoanele prezente nu doresc să semneze, deci nu a putut fi găsit un martor. În plus, s-a subliniat și rolul martorului semnatar din procesul-verbal de contravenție, acela de a confirma că petenta-contravenientă fie nu este de față la încheierea lui, fie refuză să semneze. Martorul semnatar nu este martor la săvârșirea contravenției și nu poate aduce lămuriri cu privire la faptă. Dacă însă acesta este martor și la săvârșirea contravenției, poate fi audiat și sub acest aspect. Însă rolul său, așa cum este prevăzut de art. 19 din O.G. 2/2001 este de a confirma refuzul contravenientei de a semna actul constatator și nu de a confirma starea de fapt.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în actul sancționator.

Situația de fapt descrisă a confirmat săvârșirea contravenției astfel cum este prevăzută în actul normativ. Această situație de fapt concordă cu cea descrisă în cuprinsul raportului agentului care a întocmit procesul-verbal ca urmare a constatării nemijlocite, prin propriile simțuri, a săvârșirii contravenției (f. 16-17 și f. 29).

Instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct contravenția face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară.

În cauza A_____ c. Romaniei din 04.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea de către România a art. 6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. S-a arătat că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art. 6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față proba esențială fiind constatarea directă a contravenției de către un agent al statului.

În cauză, deși martorul audiat a declarat că petenta nu a adresat cuvinte jignitoare agentului de poliție, instanța a reținut că declarația acestuia a fost făcută pro causa și nu se coroborează cu restul materialului probator.

În acest sens s-a reținut că mențiunile agentului de poliție privind împrejurările în care a fost săvârșită fapta corespund adevărului, agentul constatator făcând parte dintr-un organ învestit cu putere de stat și având atribuții de supraveghere și corectă aplicare a legii.

Prin urmare, instanța a constatat că probele administrate de petentă nu au reușit să răstoarne prezumția de temeinicie ce operează în favoarea procesului-verbal.

Sub aspectul individualizării pedepsei, dispozițiile art. 21 alineat 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevăd că „sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În cauză, instanța a constatat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, având în vedere, în primul rând, gradul ridicat de pericol social produs prin nerespectarea de către cetățeni a organelor statului și, în al doilea rând, a fost avut în vedere faptul că petenta nu a recunoscut săvârșirea contravenției, deci nu a conștientizat pericolul social creat.

Având în vedere toate cele expuse anterior, în baza art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională.

Împotriva sentinței a declarat apel petenta R__ J___ solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale.

S-a menționat că judecătorul fondului în mod nelegal și netemeinic a respins plângerea petentei, în conditiile în care procesul-verbal atacat este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu încălcarea art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Potrivit normei legale mai sus amintite actul constatator fiind asimilat unui înscris autentic trebuie să poarte alături de semnătura agentului constatator si semnătura contravenientului.

Se arată că procesul-verbal atacat nu a fost semnat de către petentă, deși am fost de față, iar acest aspect nu a fost confirmat de nici un martor.

În situația în care se reține lipsa contravenientului si imposibilitatea semnării procesului-verbal, organul constatator are obligația să menționeze o atare situație specială și sa ceara aportul cel puțin al unui martor care sa confirme realitatea.

Martorul trebuie identificat in cuprinsul actului constatator si trebuie sa semneze actul.

Se susține că lipsa mențiunii privind martorul care sa confirme starea de fapt in cazul in care contravenientul nu semnează procesul verbal poate atrage nulitatea absoluta a cestuia.

În speta, reținerea organului constatator ce vizează aspectul "nu este de față" nu a fost confirmata de un martor si nu se retine vreo situație speciala in care asigurarea prezenței unui martor este imposibila având in vedere ca fapta a fost constatată in timpul zilei, la orele 11-12 în zona centrala a orașului.

Prin urmare, se susține că în situația de față, contrar interpretării date de magistratul fondului, dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001 sunt imperative, iar întrucât agentul constatator nu le-a respectat, instanța fondului trebuia să admită plângerea si sa constate nulitatea absoluta a procesului verbal.

Nu lipsit de relevanță este și reținerea primei instanțe în sensul că rolul martorul este de a confirma refuzul semnării actului fără să facă minime cercetări daca a existat un refuz și motivele acestuia, în condițiile în care petenta a fost de față la momentul încheierii actului, ca ulterior să-i fie expediat prin poștă.

În acest sens este de remarcat depoziția martorului M______ O_____ și care declară „când s-a produs incidentul mă aflam în trecere și am auzit discuția dintre petentă și agentul de poliție. Petenta a lipsit de la mașină 5 minute ca să achite tichet de parcare. Când a revenit la mașină polițistul i-a vorbit vulgar și a dat dovadă de lipsă de respect Am auzit când i-a spus "d-nă nu vezi P-ul și lasă că o să-ți arăt eu ție.. Am intervenit și i-am solicitat polițistului să-i vorbească frumos. Precizez că petenta nu i-a vorbit urât polițistului.”

Se susține că în mod greșit prima instanță a apreciat că situația de fapt concordă cu cea descrisă în cuprinsul raportului agentului, declarație extrajudiciară ce nu poate fi luată în considerare.

A rezuma condiția legală exclusiv la atestarea întocmirii unui proces verbal pe baza unor explicații date de un agent constatator echivalează nu numai cu încălcarea prezumției de nevinovăție dar și cu acceptarea arbitrarului în exercitarea atribuțiilor de serviciu inclusiv a asigurării protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei.

Așa fiind, instanța de fond, prin ignorarea susținerilor sale și implicit a declarației martorului audiat în cauză, în mod cu totul eronat și-a însușit susținerile intimatei, în condițiile în care starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității.

Se susține că în procesul-verbal de contravenție nu sunt consemnate toate împrejurările în funcție de care se poate aprecia gravitate faptei.

Se concluzionează că potrivit art.1 din OG 2/2001 constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție ori raportat la împrejurările constatării contravenției, nu se poate reține în mod exclusiv și absolut vinovăția petentei, în condițiile în care în procesul-verbal de contravenție nu sunt consemnate toate împrejurările în funcție de care se poate aprecia gravitate faptei.

Intimatul M_________ S______ Marmației a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea în totalitate a Sentinței civile nr. 364/2015, pronunțată în Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX ca fiind temeinică și legală.

Se arată că prin Procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 02.09.2014 sub nr. 438 s-a constatat că petenta R__ J___, la aceeași dată, ora 10:30, pe ____________________ localitatea S______ Marmației, a săvârșit contravenția prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constând în faptul că a adresat expresii jignitoare și vulgare și amenințări cu acte de violență, în loc public, la adresa agentului poliției locale, care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Fapta reținută a fost sancționată potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 1000 lei. Contravenienta nu a semnat procesul-verbal, nefiind de față la întocmirea acestuia. Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;", iar conform art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991, „(1) Contravențiile prevăzute lâ art. 2 se sancționează după cum urmează: b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)".

Conform raportului de serviciu al agentului de Poliție locală petenta în data de 02.09.2014 a staționat cu autoturismul marca Mercedes, cu număr de înmatriculare nr. MM-xxxxxx în parcarea publică cu plată din municipiul S______ Marmației (dovada foto) fără a achita tichet de parcare, abonament sau plata prin SMS, sens în care a fost sancționată contravențional conform HCL nr. 7/2014.

Se menționează că petenta a luat la cunoștință faptul că a fost sancționată contravențional, găsind înșțiințarea de plată pe parbrizul mașinii, moment la care a devenit recalcitrantă, a adresat injurii la adresa agentului Poliției locale.

În termenul legal petenta a formulat plângere contravențională și prin Setința civilă nr. 364/2015 aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Referitor la susținerea petentei privind nulitatea absolută a procesului verbal întrucât nu a fost semnat și de contravenientă, se arată că potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față la încheierea procesului-verbal, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Textul nu prevede că procesul-verbal este un înscris autentic în sensul Codului de procedură civilă, pentru a fi necesară la încheierea sa, ad validitatem, semnătura contravenientului. Aceasta ar fi fost necesară dacă actul încheiat ar fi fost un act juridic de drept civil, însă în cazul de față procesul-verbal este un act administrativ, guvernat de norme speciale, derogatorii de la normele dreptului civil. Art. 15 din O.G. 2/2001 lămurește acest aspect, stabilind că fapta contravențională se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Deși art. 19 alin. 1 din actul normativ arată că procesul-verbal trebuie semnat de agentul constatator și de contravenient, art. 17 realizează o enumerare, cu caracter limitativ, a cauzelor care atrag nulitatea absolută, printre acestea neregăsindu-se și semnătura contravenientului. Dacă s-ar impune agenților constatatori să obțină de fiecare dată și semnătura contravenienților s-ar ajunge la o impunitate cu caracter general întrucât aceștia, în mod evident, ar refuza să semneze. Dată fiind situația de fapt, lipsa semnăturii contravenientului de pe procesul-verbal nu atrage nulitatea absolută a acestuia. In ce privește motivul de nulitate invocat de petenta constând în faptul că nu a fost identificat un martor semnatar se susține că acesta nu poate fi reținut întrucât nici acest motiv nu este prevăzut de art. 17 din O.G. 2/2001. Rezultă astfel că lipsa semnăturii martorului asistent de pe procesul verbal nu este de natură a atrage nulitatea necondiționată a actului constatator, ci doar anularea actului în măsura în care petenta dovedește o vătămare ce i s-a creat prin lipsa acestei semnături, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anulare. În speță, petenta nu a dovedit existența unei asemenea vătămări. Mai mult, procesul-verbal respectă dispozițiile legale ale art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001 ce prevăd că în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. In cauză, motivul a fost precizat, faptul că persoanele prezente nu doresc să semneze, deci nu a putut fi găsit un martor.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în actul sancționator. Situația de fapt descrisă confirmă săvârșirea contravenției astfel cum este prevăzută în actul normativ. Această situație de fapt concordă cu cea descrisă în cuprinsul raportului agentului care a întocmit procesul-verbal ca urmare a constatării nemijlocite, prin propriile simțuri, a săvârșirii contravenției (f. 16-17 și f. 29). Instanța a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct contravenția face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară.

În cauza A_____ c. României din 04.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea de către România a art. 6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art. 6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față proba esențială fiind constatarea directă a contravenției de către un agent al statului. In cauză, deși martorul audiat a declarat că petenta nu a adresat cuvinte jignitoare agentului de poliție, instanța a reținut că declarația acestuia a fost făcută pro causa și nu se coroborează cu restul materialului probator. In acest sens s-a reținut faptul că mențiunile agentului de poliție locală privind împrejurările în care a fost săvârșită fapta corespund adevărului, agentul constatator făcând parte dintr-un organ învestit cu putere de stat și având atribuții de supraveghere și corectă aplicare a legii. Prin urmare, instanța a constatat că probele administrate de petentă nu au reușit să răstoarne prezumția de temeinicie ce operează în favoarea procesului-verbal.

Dispozițiile art. 21 alineat 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevăd că „sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal". În cauză se susține că instanța în mod legal a constatat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, având în vedere, în primul rând, gradul ridicat de pericol social produs prin nerespectarea de către cetățeni a organelor statului și, în al doilea rând, va fi avut în vedere faptul că petenta - apelantă nu a recunoscut săvârșirea contravenției, deci nu a conștientizat pericolul social creat.

Față de cele mai sus arătate instanța în mod legal a procedat la respingerea plângerii, sens în care solicită respingerea apelului și menținerea în totalitate a Sentinței civile nr. 364/2015 pronunțată de Judecătoria S______ Marmației în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX.

Prin răspunsul la întâmpinare apelanta-petentă R__ J___ a învederat că își menține în totalitate solicitările obiect al apelului, pentru toate motivele de fapt și de drept prezentate în cuprinsul acestuia.

Se arată că susținerile intimatei arătate în cuprinsul întâmpinării sunt contrazise de probele de la dosar cu care a demonstrat faptul că starea de fapt expusă în cuprinsul procesului-verbal nu reflectă realitatea.

În sprijinul afirmației de mai sus solicită a se observa depoziția martorului M______ O_____ care arată următoarele: "când s-a produs incidentul mă aflam în trecere si am auzit discuția dintre petentă și agentul de poliție. Petenta a lipsit de la mașină 5 minute ca să achite tichetul de parcare. Când a revenit la mașină polițistul i-a vorbit vulgar și a dat dovadă de lipsă de respect Am auzit când i-a spus"d-nă nu vezi P-ul și lasă că o să-ți arăt eu ție. Am intervenit și i-am solicitat polițistului să-i vorbească frumos...Precizez că petenta nu i-a vorbit urât polițistului".

Apoi, reținerea organului constatator ce vizează aspectul "nu este de față", nu a fost confirmata de un martor, iar motivul lipsei martorului invocat de intimată,nu se circumscrie în sfera situaților speciale in care asigurarea prezentei unui martor este imposibila, având in vedere ca fapta a fost constatată in timpul zilei, la orele 11-12 H, in zona centrala a orașului, ceea ce atrage incidența dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001.

Prin urmare, petenta consideră că doar mențiunile agentului constatator înscrise în actul sancționator, în absența altor mijloace de probă, nu pot singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.

Examinând apelul, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal atacat s-a constatat că petenta R__ J___, la aceeași dată, ora 10:30, pe ____________________ localitatea S______ Marmației, a săvârșit contravenția prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constând în faptul că a adresat expresii jignitoare și vulgare și amenințări cu acte de violență, în loc public, la adresa agentului poliției locale, care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Fapta reținută a fost sancționată potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 61/1991, cu amendă în cuantum de 1000 lei.

Conform art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față la încheierea procesului-verbal, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.

În situația de față în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a arătat motivul pentru care procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de un martor asistent.

Pe de altă parte prima instanță în mod corect a reținut că lipsa semnăturii martorului asistent de pe procesul-verbal nu este de natură a atrage nulitatea necondiționată a actului constatator, ci doar anularea actului în măsura în care petenta dovedește o vătămare ce i s-a creat prin lipsa acestei semnături, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anulare.

Astfel, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt și a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu prezintă o probă contrară.

Prezumția relativă de adevăr de care beneficiază procesul verbal nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumției de nevinovăție, aplicabil și în cadrul procedurii contravenționale, întrucât prezumțiile, ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Convenției.

Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată ca nevinovată și de a solicita acuzări să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.

Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriu.

Față de principiile expuse, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție în condițiile în care acesteia îi incumbă sarcina acestei probe.

Din cuprinsul raportului întocmit de agentul constatator și aflat la fila 16 din dosarul primei instanțe reiese că petenta în momentul în care a găsit înștiințarea de plată pe parbriz a început să fie recalcitrantă, a adresat expresii jignitoare, această stare de fapt fiind consemnată și în cuprinsul raportului aflat la fila 29 din dosar.

În ceea ce privește depoziția martorului M______ O_____ (fila 25) reținem că aceasta nu este suficient de edificatoare pentru a înlătura răspunderea petentei în condițiile în care martorul a declarat că se afla în trecere iar petenta a lipsit de la mașină 5 minute după care a revenit, fiind puțin probabil că acesta a asistat la toată discuția purtată de petentă cu agentul constatator, cert fiind că între aceștia a avut loc un schimb de replici mai dure.

Potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

În situația de față, în condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că petenta a mai fost sancționată contravențional și având în vedere și faptul că aceasta se pare că a fost provocată într-o oarecare măsură, apreciem că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment este suficientă pentru formarea spiritului de responsabilitate al petentului și pentru prevenirea săvârșirii de noi contravenții.

Pentru considerentele sus menționate apelul va fi admis iar sentința va fi schimbată în sensul admiterii în parte plângerea formulată de petenta R__ J___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/02.09.2014, și înlocuirii sancțiunii amenzii de 1.000 lei cu sancțiunea avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 480 Cod procedură civilă,

Admite apelul declarat de petenta R__ J___, domiciliată în S______ Marmației, ___________________. 52, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 364 din 26.02.2015 pronunțată de Judecătoria S______ Marmației pe care o schimbă după cum urmează:

Admite în parte plângerea formulată de petenta R__ J___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/02.09.2014, și în consecință:

Înlocuiește sancțiunea amenzii de 1.000 lei cu sancțiunea avertisment.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 16.10.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

C______ G______ M____ P____ N_______ B___

Red. M.P. /29.10.2015

Tred. N.B./03.11.2015 / 4 ex.

Judecător la fond: G________ C______ V_____