Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1599

Ședința publică din 28 octombrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava, împotriva sentinței civile nr. 6155 din 23.12.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind B______ G___, domiciliat în mun. Suceava, _________________________. 8, ____________, ____________>intervenient H____ G_________, domiciliat în mun. Suceava, _______________________. 20, ____________. C, _____________, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic Talpalariu G______, pentru apelant și avocat Goloca A____, pentru petentul intimat, lipsă fiind acesta și intervenientul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, arătând că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale.

Arată că sancțiunea complementară nu poate fi lăsată la aprecierea agentului constatator sau a instanțelor de judecată, așa încât consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 96 al. 1 din Codul rutier, care prevede că sancțiunile complementare au drept scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii unor alte fapte.

Consideră că această normă este imperativă dar poate fi anulată doar în cazul se înlătură și sancțiunea principală a amenzii sau a avertismentului.

Apărătorul petentului intimat solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Arată că a solicitat transformarea amenzii și a măsurii complementare a suspendării permisului de conducere motivat de faptul că petentul este șofer de taxi așa încât prin menținerea procesului verbal s-ar aduce acestuia un prejudiciu imens, acesta fiind în pericol de a-și pierde locul de muncă, această măsură putându-i periclita viitorul în mod ireversibil.

Arată că a depus la dosarul cauzei cele 7 certificate de naștere ale copiilor petentului, precizând totodată că acesta se află la prima abatere.

Arată că apelantul a învederat în cererea sa că în mod greșit instanța a înlăturat sancțiunea complementară întrucât nu ar fi conformă art. 96 al. 1 Cod rutier, însă avertismentul se aplică în cazul contravențiilor ce prezintă un grad de pericol social redus.

În replică, reprezentantul apelantului arată că avertismentul este o sancțiune principală, iar suspendarea dreptului de a conduce este sancțiune complementară.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 6155 din 23.12.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul B______ G___ și modificat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/31.01.2014, în sensul că s-a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, cu consecința restituirii permisului de conducere.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/31.01.2014, s-a reținut în sarcina petentului B______ G___, încălcarea prevederilor art. 118 pct c din H.G. 1396/2006, fiind sancționat în temeiul art. 101 alin. 3 lit.a din OUG nr.195/2002 cu amendă în cuantum de 510 lei și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Astfel, în actul de constatare s-a reținut că la data de 30.01.2014, ora 20:00, petentul B______ G___ a condus autoturismul marca Dacia L____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, pe _____________________________________ fața restaurantului Padrino, a efectuat manevra de depășire a autoturismului BMW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a păstra o distanță laterală suficientă, avariindu-l.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a ambelor contravenții conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Instanța a respins apărarea petentului care a solicitat anularea procesului-verbal pe motiv că scrisul nu este lizibil ca neîntemeiată. Din cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției, se poate înțelege cu ușurință ceea ce a consemnat agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal.

În ceea ce privește susținerile petentului care arată că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin.1 din OG 2/2001, pentru faptul că din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă descrierea exactă a faptei cu indicarea locului în care a fost săvârșită, instanța a considerat cu sunt neîntemeiate. În acest sens, s-a reținut că organul constatator a indicat data, locul și modalitatea de săvârșirea a faptei contravenționale, astfel că instanța de judecată este în măsura să facă un control real de legalitate și temeinicie cu privire la cele reținute în sarcina petentului.

Instanța a respins ca neîntemeiată și apărarea petentului privind încălcarea prevederile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 susținând că nu a fost menționat un martor asistent obiectiv. În acest sens, instanța a reținut că petentul nu a precizat motivul încălcării dispozițiile legale, aprecierea făcută de acesta cu privire la martorul asistent, neavând relevanță în condițiile în care nu a precizat un motiv pertinent și care să se încadreze în cazurile de interdicție a martorului asistent de a avea această calitate. În plus, a arătat că martorul asistent este conducătorul celuilalt autoturism, însă din cuprinsul procesului-verbal, reiese că acesta este altă persoană decât intervenientul H____ G_________.

Instanța a respins ca neîntemeiată apărarea petentului prin care acesta a solicitat anularea procesului-verbal pentru că deși în cuprinsul procesului-verbal este indicată sancțiunea complementare a suspendării dreptului de a conduce, aceasta a fost modificată fără a se înțelege exact și nu este indicat și intervalul de timp în care se aplică sancțiunea complementară. În acest sens, instanța a reținut că obligația agentului constatator este aceea de a indica actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, fapt care a și fost îndeplinit, petentul fiind sancționat în temeiul art. 101 alin.3 din OUG 195/2002, care prevede că se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, fapta de nerespectare a regulilor privind depășirea, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale. În plus, instanța a reținut că din cuprinsul procesului verbal reiese cu certitudine perioada pentru care s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce, organul constatator neavând obligația de a indica și intervalul de timp.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Astfel cu privire la fapta reținuta în sarcina petentului si anume nerespectarea regulilor privind păstrarea în timpul depășirii a unei distanțe laterală suficiente față de vehiculul depășit, instanța a constatat următoarele:

Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea care rezultă din procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură acesta.

În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și și-a exercitat in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție cu privire la fapta reținută, având posibilitatea de a administra probe în mod direct si nemijlocit in fata instanței.

Petentul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției având în vedere că deși a inițiat manevra de depășire regulamentară a autoturismului din fața sa, conducătorul autoturismului BMW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, a încălcat regulile de circulație, și fără a semnaliza, a virat la stânga, provocând astfel accidentul, nemaiavând posibilitatea de a evita accidentul.

Cu ocazia interogatoriului administrat în instanță, petentul a susținut aceleași aspecte ca și în plângerea formulată, ocazie cu care a arătat că șoferul din fața sa mergea foarte încet, motiv pentru care a vrut să îl depășească. Acesta, fără a semnaliza a tras brusc de volan în stânga, probabil să intre în parcare, moment în care petentul s-a trezit cu el în față, a încercat să oprească la timp, însă dat fiind că pe jos era un pic de gheață, nu a mai reușit să oprească și a lovit mașina din față, în roata din spate stânga.(62)

În cauză a fost audiat și martorul P______ A_____, care a confirmat cele arătate de către petent.(f.70) Declarația acestuia a fost înlăturată de instanța având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în prezenta cauză. În plus, cu toate că martorul și-a reamintit în mod surprinzător toate împrejurările accidentului în cel mai mic detaliu după aproape un an de zile de la momentul producerii accidentului, totuși, acesta nu și-a putut aminti condițiile meterorologice de la acel moment, aspect care denotă nesinceritatea martorului. Mai mult, instanța a reținut în acest sens și faptul că și martorul, la rândul său, este șofer de taxi.

Instanța a administrat proba cu interogatoriul intervenientului H____ G_________, conducătorul autoturismului BMW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Acesta a arătat că la data respectivă, a semnalizat intenția de a vira la stânga și înainte de a face această manevră a fost lovit de autoturismul petentului. Intervenientul a mai declarat în fața instanței de judecată că petentul s-a angajat în depășire, în apropierea unei treceri de pietoni și fără a semnaliza manevra. În continuare a arătat că semnalizarea de la autoturismul său a rămas pornită iar imediat după producerea accidentului, s-a dat jos din autoturism și a făcut mai multe fotografii, pe care le-a depus la dosar.

Din fotografiile depuse la dosar de către intervenient, reiese că autoturismul BMW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, avea semnalizarea pornită pe partea stângă și faptul că petentul a intrat în depășire în apropierea unei treceri de pietoni.

Mai mult, există neconcordanțe între susținerile petentului care a declarat că intervenientul se deplasa foarte încet, însă a virat brusc la stânga, motiv pentru care nu a mai putut evita accidentul și faptul că la momentul impactului, autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, era trecut aproape cu totul de axa drumului fiind pe contrasens. Astfel, deși petentul susține că intervenientul se deplasa încet, virând brusc totuși acesta a avut timp să treacă pe celălalt sens aproape cu toate cele patru roți.

Având în vedere și declarațiile date de către cei doi participanți la trafic în fața organelor de poliție, raportul întocmit de către organul constatator precum și avariile constatate la nivelul autoturismului petentului, instanța a constatat că s-a reținut în mod temeinic încălcarea de către petent a obligației de a păstra în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit, care să permită evitare oricărui eveniment rutier.(f.47-49)

Prin urmare, petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celor reținute în cuprinsul procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/31.01.2014.

Cu privire la măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, instanța a reținut că aceasta se aplică automat de către organul constatator, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, cu privire la oportunitatea aplicării acestei masuri complementare.

Cu toate acestea, s-a constatat că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/XXXXXXXXXXXXX, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.

În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.

În speță, măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută prin lege, însă această măsură se aplică automat tuturor conducătorilor auto vinovați de săvârșirea contravenției reținute în sarcina lor, fără a se avea în vedere gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările și circumstanțele săvârșirii faptelor.

Instanța a avut în vedere faptul că petentul este angajat ca șofer de taxi iar suspendarea exercitării dreptului de a conduce ar produce efecte în cazul său și sub acest aspect. În plus acesta arată că permisul de conducere reprezintă practic un mijloc de existență, riscând să-și piardă serviciul, fiind de natură să-i producă un grav prejudiciu, fiind singurul întreținător al familiei sale, având 7 copii. În acest sens, instanța reține că petentul a atașat la dosar, actele de stare civilă din care reiese într-adevăr că acesta are șapte copii, din care șase sunt minori. (f.39-45)

În aceste împrejurări instanța a apreciat ca măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce, chiar dacă este prevăzută de lege și chiar dacă este necesară într-o societate democratică, nu este proporțională cu situația care a determinat-o.

Având în vedere cele expuse anterior, instanța a constatat ca petentul a săvârșit fapta contravențională care i-a fost imputată, însă sancționarea cu amenda in valoare de 510 lei este de natura a indeplini scopul urmarit de catre lege iar inlaturarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreputului de a conduce este necesara avand in vedere împrejurările concrete ale cauzei.

Totodată, s-a reținut că petentul a solicitat repunerea în termenul de 48 de ore în vederea achitării a jumătate din minimul amenzii, însă a fost respinsă ca neîntemeiată această solicitare, acesta având posibilitatea de achitare a sumei de 255 lei, în termen de cel mult 48 de ore de la data comunicării procesului-verbal potrivit dispozițiilor art. 28 din OG 2/2001, instanța neputând prelungi acest termen.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, intimatul I____________ de poliție Județean Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că în mod greșit instanța a înlăturat sancțiunea complementară de suspendare a dreptului de a conduce întrucât, conform dispozițiilor art. 96 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului”, normă imperativă, nefiind lăsată la aprecierea agentului constatator sau a instanței de judecată aplicarea sau înlăturarea sancțiunii complementare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar la data de 09 octombrie 2015, petentul intimat a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat că în seara zilei de 31.01.2014 se deplasa cu un client pe ___________________________________ Nordic spre Primăria municipiului Suceava. Ajungând în fața restaurantului Padrino cu clientul în mașină brusc i-a apărut în față autovehicolul cu nr. de înmatriculare SV 81 HE care deodată a intrat în fața sa fără să se asigure și fără semnalul de semnalizare în funcțiune. Acesta nu l-a observat că a intrat în depășire regulamentar și asigurându-se, a intrat în fața sa cu intenția de a parca mașina. A încercat să evite coleziunea punând frâna dar fiind timpul prea scurt l-a acroșat în lateral stânga spate. Clientul văzând cele întâmplate s-a speriat și a constatat că de vina era celălalt conducător auto, chiar fără să îl întrebe s-a oferit să fie martor în favoarea sa având în vedere vina mai mult decât evidentă a respectivului. Arată faptul că a mers la politie și aceștia i-au sfătuit să se împace, inițial a fost de acord si el si celălalt conducător însă nu aveau toate documentele la ei.

A menționat că a doua zi acesta s-a răzgândit si nu s-au mai împăcat si deși organele de poliție nu au constatat personal neregula si trecuse deja o zi, fără să îi dea posibilitatea să se apere au încheiat procesul verbal contestat declarând ca vina îi aparține.

A mai arătat că la rubrica martor asistent este trecut celălalt conducător auto ceea ce îi încalcă un drept fundamental respective dreptul de a se apăra având în vedere ca nu a avut dreptul la un martor obiectiv.

În subsidiar, a solicitat transformarea amenzii si a măsurii complementare a suspendării permisului de conducere în avertisment, menționând că este șofer de taxi, așadar reținerea permisului de către pârât este de natura a-i produce un prejudiciu iminent, întrucât permisul de conducere reprezintă practic un mijloc de existenta, riscând chiar a-și pierde serviciul în urma măsurii contravenționale luate împotriva sa. Având în vedere situația economico-financiară a României și situația pe piața muncii în Suceava această măsură i-ar periclita viitorul în mod ireversibil. A menționat că are 7 copii și soția sa nu este încadrată în munca și nu are nici un venit, practic este singura sursă de venit în casă, suspendarea pe o anumita perioada a permisului ar însemna ca acea perioadă copii lui să nu aibă nici un venit, lucru care le-ar cauza o vătămare în buna creștere și dezvoltare psihică, fizică și morală.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Sub aspectul legalității, în mod corect instanța de fond a constatat că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, care prevăd toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute ce trebuie să le conțină procesul verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, s-a apreciat în mod corect că petentul nu a dovedit existența unei situații contrare celei reținute în procesul verbal de constatare a contravenției contestat în prezenta cauză, astfel că petentul se face vinovat de săvîrșirea contravenției reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii, ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei, în mod corect instanța de fond a apreciat că este suficientă sancțiunea amenzii în sumă de 510 lei.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe de o parte, dispozițiile art. 96 al. 1 din OUG 195/2002 prevăd obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce. Instanța apreciază însă, pe de altă parte, că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
În prezenta cauză, se are în vedere că petentul este angajat ca șofer de taxi și a arătat că este singurul întreținător al familiei sale, are 7 copii,iar permisul de conducere reprezintă practic un mijloc de existență.

În aceste împrejurări în mod corect s-a apreciat că măsura suspendării exercițiului dreptului de a conduce, chiar dacă este prevăzută de lege și chiar dacă este necesară într-o societate democratică, nu este proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință în mod corect instanța de fond a anulat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Pentru aceste considerente, va constata că motivele invocate de apelant sunt nefondate și în baza art. 480 al.1 C.proc.civ. va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN Suceava, împotriva sentinței civile nr. 6155 din 23.12.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petent intimat fiind B______ G___, domiciliat în mun. Suceava, _________________________. 8, ____________, ____________>intervenient H____ G_________, domiciliat în mun. Suceava, _______________________. 20, ____________. C, _____________, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N______ D_____ C_______ O_________ G_______ J____ I____

Red. O.G.

Jud. M____ C_______

Tehnored. J.I.

4 ex. – 17.12.2015