Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Recurs contravențional

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 15.12.2014

Completul constituit din:

Președinte – P_______ L___

Judecător – P_______ M_____

Judecător – T________ C_______

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 1008

La ordine judecarea recursului contravențional formulat de recurentul-petent L_______ V_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva sentinței civile nr. 8862 din 20.09.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic C___ G_____ pentru intimat conform delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată depus la dosar, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic C___ G_____ solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 8862 din 20.09.2013 Judecătoria B_______ a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul L_______ V_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/08.02.2013 încheiat de un agent constatator din cadrul I.P.J.B_______ – Poliția mun. B_______, petentul L_______ V_______ a fost sancționat cu 4 puncte- amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b) din O.U.G.195/2002. Totodată, s-a dispus măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, în vederea aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În fapt, în sarcina petentului s-a reținut că în ziua de 08.02.2013 a condus autoturismul OPEL cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________________ la trecerea de pietoni de la interesecția cu ________________________ dreptul magazinului D_____ 4, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul pietonal.

Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma exigențelor de formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a constatat că acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal, constatând legalitatea lui.

În ce privește motivele de nulitate invocate de petent, prima instanță a constatat că sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare, pentru cele ce succed:

1.Descrierea faptelor în procesul verbal nu corespunde cu realitatea- reprezintă , în fapt, o negare a acuzației contravenționale care îi este adusă, nefiind vreun motiv de nulitate din cele prev. de art. 17 din O.G. 2/2001.

2.Situația descrisă în procesul verbal nu corespunde sancțiunii aplicate-cu alte cuvinte, petentul afirmă că nu există corespondență între contravenția reținută și sancțiunea aplicată, aspect nereal, întrucât în sarcina sa a fost reținută săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin.(3) lit.b) din O.U.G. 195/2002 rep., ce se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Or, petentul a fost sancționat cu 4 puncte-amendă, în cuantum de 300 lei, reprezentând amenda minimă pentru clasa a II-a de sancțiuni, conform prevederilor art. 98 alin.(4) lit. b) rap. la art. 98 alin.(2).

3 Reținerea permisului s-a făcut abuziv, fără temei legal-or, așa cum s-a arătat mai sus, pentru fapta reținută în sarcina petentului se aplică și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, iar potrivit art. 97 alin.(2) din O.U.G. 195/2002: Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație.

4.Amenda dată a fost în sumă totală, fără a se distinge pentru care faptă ce amendă s-a aplicat, or, în realitate, în sarcina petentului a fost reținută o singură faptă, fiind aplicată o singură sancțiune principală cu amenda, după cum s-a arătat și anterior.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța de fond relevă că, potrivit criteriilor statuate prin jurisprudența C.E.D.O., contravențiile în materie rutieră sunt asimilate acuzațiilor în materie penală, cu consecințele ce decurg din acest fapt, respectiv asigurarea garanțiilor specifice acestei materii, cea mai importantă fiind prezumția de nevinovăție.

Consecințele calificării de către instanță a faptei imputate petentului în prezenta cauză drept acuzație în materie penală sunt acelea că petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului.

În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de contravenție în dreptul intern, prima instanță a constatat că, deși art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, instanța pe de altă parte trebuie să ia în considerare faptul că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedeasca faptele ce i se impută nu este absolut.

Sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator sa nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, de vreme ce prevede că instanta de judecata verifică legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contravenție.

În speță, instanța de fond reține că fapta a fost constatată direct de un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind confirmată de înregistrarea video a faptei efectuată prin intermediul cinemometrului de control rutier tip R____, montat pe autospeciala poliției.

Astfel, din înregistrarea video se observă cum petentul nu acordă prioritate de trecere unui polițist angajat în traversare pe marcajul pietonal, aflat pe sensul de deplasare al autoturismului condus de petent.

Așadar, prima instanță a relevat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, iar petentul nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută prin procesul –verbal contestat, simpla negare a faptei nefiind de natură să răstoarne forța probantă a procesului-verbal.

Mai reține prima instanță că, deși petentul a arătat în plângere că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori, nu a indicat în concret aceste probe, pentru a fi încuviințate și administrate, iar la ultimul termen de judecată nu s-a mai prezentat nici el și nici avocatul angajat.

Prin urmare, prima instanță a constatat caracterul cert al faptei săvârșite de petent, așa cum s-a arătat mai sus, caracterul contravențional al acesteia, conform art.100 alin.(3) lit. b) din O.U.G. 195/2002 și vinovăția petentului.

În ce privește proporționalitatea dintre gravitatea faptei săvârșite și sancțiunea aplicată, prima instanță a apreciat că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancțiunii, aplicând sancțiunea minimă prevăzută de lege, respectiv 4 puncte amendă, conform art. 100 alin.(3) rap. la art. 98 alin.(4) lit.b) din O.U.G.195/2002.

Având în vedere considerentele expuse, prima instanță a respins ca nefondată plângerea contravențională.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs recurentul L_______ V_______, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței și anularea procesului – verbal de contravenție, deoarece fapta nu există.

În motivare recurentul a arătat că în fața lui mai circula un autoturism, că în spate nu mai era nimeni, iar pietonul era pe prima bandă când a început să traverseze fără a se asigura dacă vine vreun autoturism, recurentul fiind pe banda a doua de mers și trecând deja de marcaj, nu putea să oprească pentru o persoană care nu se afla pe trecerea de pietoni, putându-se vedea și din înregistrarea video aflată la dosarul cauzei că nu a încălcat nici o regulă privind circulația rutieră.

Că, instanța de fond nu a avut în vedere că pe strada Primăverii cu ___________________ patru benzi de circulație și pietonii circulă după bunul lor plac, și nici că din întreg probatoriul administrat nu reiese o stare de pericol, însă în urma întocmirii acestui procesul – verbal de contravenție a fost sancționat contravențional și i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehiculul.

Recurentul a mai arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate, reținând doar raportul agentului constatator și înregistrarea video a faptei efectuată prin intermediul radarului aflat pe contrasensul benzii de mers, condusă de el și nicidecum pe același sens așa cum a reținut instanța de fond.

A considerat că sancțiunile aplicate în cauză sunt foarte mari și nu se justifică, recurentul fiind șofer profesionist taximetrist de 30 de ani, și nu a avut niciodată probleme de acest gen, iar măsura reținerii permisului de conducere ar duce la înrăutățirea stării sale materiale, neavând altă sursă de venit.

Prin reprezentant în instanță, intimatul IPJ B_______ a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul formulat este nefondat, pentru următoarele motive:

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

În cauză, instanța de fond a apreciat în mod corect că procesul verbal îndeplinește condițiile legalității și temeiniciei.

Astfel, în ce privește aplicarea principiilor instituite prin art. 6 din CEDO, tribunalul constată că ulterior cauzei A_____ s-a pronunțat cauza N____ contra României, prin care Curtea Europeană a făcut noi aprecieri asupra regimului juridic aplicabil contravențiilor, stabilind faptul că acestuia nu-i mai sunt opozabile garanțiile procesuale specifice domeniului penal.

C.E.D.O. a considerat că prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este consacrată în lege, este unanim acceptată în litera și practica juridică, ceea ce presupune că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul în care instanța europeană îl dă acestui concept.

Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice aplicarea acestei prezumții, există obligația statelor de a nu depăși a anumită limită, limită care se stabilește diferit în raport cu gravitatea sancțiunii.

Jurisprudența C.E.D.O. a făcut însă distincție referitoare la aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în funcție de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

Astfel, s-a considerat că limita pentru aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, constatare care este valabilă și în absența altor probe.

Prin urmare, instanța apreciază că respectarea disp. art. 6 din C.E.D.O. precum și a practicii europene nu presupune anularea automată a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în situația în care agentul constatator nu a indicat mijloacele de probă care să susțină constatările făcute în procesul verbal, ci faptul că instanțele urmează a trata în mod diferit problema probațiunii și prezumției de legalitate, după distincțiile anterior menționate, în raport de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator, cu mijloc tehnic autorizat, și este confirmată și prin înregistrarea efectuată cu ocazia constatării, fiind astfel acceptată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, din înregistrare se observă faptul că mașina condusă de petent nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe sensul său de mers, neavând relevanță sensul de mers pe care se afla radarul, cât timp înregistrarea făcută este una vizibilă.

Prin urmare, petentul este cel care trebuie să dovedească o altă situație de fapt decât cea descrisă prin actul constatator, obligație procesuală pe care acesta nu și-a îndeplinit-o, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, care a procedat la analizarea verosimilității apărărilor petentului și la înlăturarea lor în mod justificat, pentru considerentele arătate anterior, motiv pentru care nu se poate proceda la anularea procesului verbal.

Tribunalul mai reține că, asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Că, față de aceste elemente, și de gradul concret al pericolului social, care este unul ridicat, avându-se în vedere punerea în pericol a circulației publice, mai ales că, deși pietonul căruia nu i s-a dat prioritate era un polițist cu însemnele vizibile, recurentul-petent nu a respectat regulile de circulație nici în fața reprezentantului autorității, nu se impune reaprecierea sancțiunii aplicate.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-petent L_______ V_______, cu domiciliul în municipiul B_______, _______________________, ____________, _______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, ________________________. 57, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 8862 din 20.09.2013 a Judecătoriei B_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 15.12.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

P_______ L___, P_______ M_____, T________ C_______ C____ I_____

Plecat CO, semnează

Președintele instanței,

Red. P.M.

Tehnored. C.I. /PM

2 ex./11.05.2015

Jud. fond V______ F_____