Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.104

Ședința publică din data de 17.01.2013

Completul compus din:

Președinte - B______ A______ M________

Judecător - G______ M_____

Judecător - M_________ M_____

Grefier - D______ D_____ R_____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul petent S_____ V_______, domiciliat în com. Poienarii Burchii, ______________________.7, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA , cu sediul în sect.6 București, ____________________.401 A, împotriva sentinței civile nr. 4521/23.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a tibrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat, iar recurenta petentă, în cuprinsul cererii de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Tribunalul, potrivit dispozițiilor art.306 alin.2 Cod pr.civilă, invocă din oficiu motivul de ordine publică, aplicarea legii mai favorabile, respectiv dispozițiile Legii nr.144/2012, care a modificat O.G.15/2002, sub aspectul prescripției răspunderii contravenționale (30 zile de la încheierea procesului verbal de contravenție) și al înlăturării tarifului de despăgubire.

Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei Ploiesti la data de 25.10.2011, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul S_____ V_______ a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.06.2011, de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și anularea măsurii de sancționare contravențională a petentului, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale, cu avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul arată că nu a achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice, conform dispozițiilor legale. Acest fapt nu a fost unul intenționat, ci s-a datorat unei neglijențe de natură administrativă. Această neglijență a fost sesizată și remediată, achiziționând o rovignetă (seria xxxxxxxxxx cu bon fiscal nr. 138) pentru un an la data de 06.06.2011, când a primit primul proces-verbal de a contravenției (numită în continuare contravenția nr. 1) _________, nr. xxxxxxx întocmit la data de 12.05.2011, pentru fapta constatată în data de 29.11.2010.

Arată petentul că a inteles si a recunoscut culpa in care sa aflat si a plătit amenda cu care a fost sancționat cu chitanța nr xxxxxx din data de 06.06.2011 si a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire in valoare de 28 euro (echivalentul unei rovignete pe o perioadă de 12 luni) , cu ordin de încasare nr. xxxxxxxxxxxxxxxx din data comunicării (06.06.2011).

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 5 alin. (2), art. 20 alin (2) din OG nr. 2/2001, art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002.

În dovedire, petentul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (filele 6-11 dosar).

Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentinta civila nr. 4521/23.03.2012, Judecatoria Ploiesti a respins plangerea, ca neintemeiata. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Petentul a fost sancționat contravențional, întrucât, la data de 12.04.2011, ora 08:59, pe DN 1, în localitatea Românești, jud. Prahova vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petentul a fost sancționat contravențional, in conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) și (3) din OG nr. 15/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei (cu posibilitatea achitării, în termen de 48 de ore, a jumătate din minimul amenzii, respectiv suma de 125 lei), și c./val tarifului de despăgubire, întocmindu-se procesul-verbal de constatare a contravenției _________, nr. xxxxxxx/10.10.2011 (fila 9 dosar).

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, modificată și completată, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzilor contraventionale fiind prevazut în anexa nr. 2 la ordonanță.

În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, având în vedere materialul probator administrat în cauză instanța reține că intimata a dovedit că situația de fapt reținută în procesele-verbale corespunde realității, răsturnând astfel prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul. Instanța apreciază că în aceste condiții sarcina probei îi revenea petentului, acesta nedovedind însă o situație contrară celei reținute în procesul-verbal contestat.

În acest sens, instanța reține că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că petentul nu a făcut dovada că deținea rovinietă valabilă la data la care s-a constatat săvârșirea contravenției. De asemenea, instanța reține că dovada rovinietei depusă la dosarul cauzei, anexat cererii completatoare (fila 39 dosar) se referă la perioada 06.05.2011 – 05.06.2012, în vreme ce, prin procesul-verbal contestat, contravenția a fost constatată ca fiind săvârșită la data de 12.04.2011.

În ceea ce privește pretinsul caracter continuu al contravenției săvârșite, invocat de petentă, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată, „contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”. Conform prevederilor art. 1 alin. (7) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, modificată și completată „Tariful de utilizare este structurat în functie de durata de utilizare a retelei de drumuri nationale din România, astfel: o zi, 7 zile, 30 de zile, 90 de zile, 12 luni. Durata de utilizare cuprinde durata de parcurs, precum si durata de stationare.”

În aceste condiții, instanța reține că, după fiecare zi de utilizare a drumurilor naționale, fără a achita c/val. tarifului de utilizare a drumurilor naționale se săvârșește o nouă faptă contravențională, astfel că, dacă se întocmesc mai multe procese-verbale de constatare a contravenției pentru date (zile) diferite, înseamnă că în fiecare zi s-a săvârșit câte o faptă contravențională, durata maximă de timp în care poate fi săvârșită contravenția prevăzută la art. 8 din O.G. nr. 15/2002, prin raportare la disp. art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, fiind de o zi.

În consecință, instanța va înlătura susținerile petentului sub acest aspect, ca fiind nefondate, urmând a reține că petentul a săvârșit de mai multe ori contravenția prevăzută la art. 8 din O.G. nr. 15/2002 (mai multe fapte contravenționale de același tip), pentru care, în mod legal, s-au întocmit mai multe procese-verbale distincte și s-au aplicat sancțiuni contravenționale distincte, iar nu o singură contravenție pentru care s-au aplicat mai multe amenzi, cum susține petentul.

De asemenea, instanța reține ca nefondate susținerile petentului cu privire la caracterul disproporționat al tarifului de despăgubire față de pericolul social generat și achitarea tarifului de despăgubire conform fiecărui proces-verbal, care reprezintă tariful rovinietei pentru 12 luni, deoarece acesta reprezintă o veritabilă sancțiune contravențională complementară, care se aplică pe lângă sancțiunea amenzii, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, spre deosebire de tariful de utilizare prevăzut de art. 1 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 15/2002, acesta din urmă reprezentând însăși c/val. rovinietei, obligatoriu a fi achitat indiferent de aplicarea sau nu a unei sancțiuni contravenționale.

În raport de aspectele reținute, instanța apreciază că nu se justifică nici înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire cu avertisment, cu atât mai mult cu cât petentul nu și-a îndeplinit obligația legală pe o perioadă mai mare de timp, încercând să se prevaleze de propria culpă, în vederea ocrotirii unui drept, ceea ce este inadmisibil.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul, care a invocat motive de nelegalitate si de netemeinicie.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

In ce priveste motivul de ordine publica de recurs invocat din oficiu de catre instanta, referitor la incidenta legii contraventionale mai favorabile, tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit art. 9 alin. 3 OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat de art. I pct. 3 din LEGEA nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 509 din 24 iulie 2012, În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

La momentul savarsirii faptei, precum si la cel al intocmirii procesului verbal atacat, OG 15/2002 nu continea aceasta prevedere, fiind aplicabile dispozitiile art. 13 alin. 1 si 14 din OG 2/2001, potrivit carora “aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei” si “executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.”

Tribunalul mai retine ca, potrivit art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Dispozitiile art 12 din OG nr. 2/2001, conform carora legea contraventionala mai favorabila se aplica retroactiv numai in anumite situatii( respectiv -1-Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ;-2- Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.) nu pot fi insa interpretate in sensul ca numai in acele cazuri legea contraventionala mai favorabila devine aplicabila retroactiv. In realitate, ca urmare a revizuirii din anul 2003 a Constitutiei, textul art. 15 din Constitutie a fost completat prin introducerea principiului aplicarii retroactive a legii contraventionale mai favorabile, fara ca dispozitiile art. 12 din OG nr. 2/2001 sa fie la randul lor completate in raport de noile prevederi constitutionale. Totusi, art. 15 alin 2 din Constitutie este direct aplicabil ori de cate ori legiuitorul adopta norme care stabilesc si sanctioneaza contraventii in conditii mai favorabile decat in trecut, prevederile nou introduse urmand sa fie aplicabile si proceselor aflate pe rol.

Tribunalul constata ca prevederile art. 9 alin. 3 teza a II-a, introduse prin L 144/2012, se subsumeaza notiunii de lege contraventionala, avand in vedere ca reglementeaza un alt termen de prescriptie a raspunderii contraventionale.

Potrivit dreptului comun (art. 13 alin 1 si alin 2 din OG nr. 2/2001), termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 6 luni de la data savarsirii faptei, iar in cazul contraventiilor continue de 6 luni de la data constatarii faptei.

Se constata de asemenea abrogarea dispozitiilor art. 8 alin 3, alin 3¹ si alin 6 din OG nr. 15/2002.

In consecinta, tribunalul retine incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei, dispozitiile legii contraventionale mai favorabile aplicandu-se si faptelor savarsite anterior intrarii in vigoare a L 144/2012.

In cauza de fata, tribunalul constata ca procesul verbal de contraventie desi a fost intocmit in termen 6 luni de la momentul savarsirii faptei (termenul comun de prescriptie a raspunderii contraventionale), nu a fost incheiat in termenul de prescriptie nou introdus prin legea nr. 144/2012, acela de 30 de zile de la momentul savarsirii faptei, astfel incat la data incheierii sale contravenientul nu mai raspundea contraventional, fiind implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale.

F___ de aceste considerente, tribunalul va admite recursul, va modifica in tot sentința recurată și în consecință va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contraventie _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.06.2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurentul petent S_____ V_______, domiciliat în ______________________________________________.7, jud. Prahova, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în sect.6 București, ____________________.401 A, împotriva sentinței civile nr. 4521/23.03.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifică sentința recurată și pe fond, admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție _________, nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.06.2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.

P_________ JUDECATORI

B______ A______ MAGDALENAGHINCEA M_____

M_________ M_____

Grefier

D______ D_____ R_____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red.GM./2 ex./02.02.2013

J.F. A________ V_____

d.f. XXXXXXXXXXXXXX-Judecatoria Ploiesti