Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 11 Decembrie 2013

PREȘEDINTE - E____ P____

JUDECĂTOR P_____ C______ D________

JUDECĂTOR I_____ D_____

Grefier M______ I____ P_____

DECIZIE Nr. 1436/2013/CA

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta _________________ pe intimatul P_______ M___________ Iași, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin C_____________ Registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.

Instanța constată că la dosarul cauzei s-au depus întâmpinare de către intimat și văzând conținutul acesteia o califică ca fiind concluzii scrise și apreciază că nu se impune comunicarea către recurentă.

Constatând recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare în baza actelor existente la dosar.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2747 din 15.02.2013, pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă plângerea formulată de petenta ________________________ procesului verbal de contravenție nr. xxxxxx din 21.05.2012 întocmit de intimatul P_______ M___________ Iași, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxx încheiat la data de 21.05.2012 de către intimatul P_______ mun. Iași, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenție prev. de anexa 1 din HCL 133/2009, modificat prin HCL 467/2009, constând în aceea că nu a luat măsuri de refacere a carosabilului afectat de lucrarea de intervenție la rețeaua de apă îngropată din Iași, ____________________, în fața restaurantului „Amadeus”.

Analizând cu precădere legalitatea procesului verbal de contravenție sub aspectul respectării condițiilor formale impuse de lege la încheierea lui, instanța de fond a constatat că, procesul verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută și din oficiu potrivit art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Se reține de asemenea că, motivele invocate de către petentă vizând nulitatea procesului verbal pentru insuficienta descriere a faptei care ar echivala cu lipsa descrierii nu sunt întemeiate, în procesul verbal de contravenție agentul intimatului a indicat în concret despre ce faptă este vorbă, respectiv “nerespectarea obligației de refacere a carosabilului afectat ca urmare a lucrării la rețeaua îngropată din Iași ___________________...”

Nulitatea prevăzută de art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001modificată și completată este o nulitate relativă .

Fiind vorba de o nulitate relativă, anularea actului intervine în condițiile art. 105 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare, procesul verbal comunicându-i-se în mod legal .

Petentei nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, prima instanță a reținut că, petenta, nu a dovedit o situație de fapt contrară, neadministrând nici o probă din care să rezulte altă situație de fapt nesolicitând administrarea nici unei probe care să ducă la altă concluzie, la termenul în care s-au pus în discuție probele, deși avea posibilitatea să propună și să administreze probatorii, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă.

Se arată în considerente că, intimatul a depus în susținerea procesului verbal contestat adresa petentei prin care aceasta anunța efectuarea lucrărilor de intervenție prin săpătură la rețelele de apă și canalizare programate pentru data de 04.05.2012 și planșe foto din care rezultă efectuarea unei lucrări cu afectarea carosabilului în Iași ____________________, lucrare ce se oprește în dreptul capacului canalului colector de pe carosabil, astfel încât susținerea petentei vizând efectuarea de lucrări ce afectează carosabilul de către mai multe unități și existența dubiului privind autorul faptei nu este verosimilă.

Analizând sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, instanța de fond a constatat că aceasta respecta dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicata sancțiunea amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, a fost respinsă plângerea petentei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta ___________________________-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

În motivarea recursului, petenta a arătat în primul rând că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât există o contrarietate flagrantă între considerente și dispozitiv, în sensul că, nu i se poate imputa săvârșirea fapei în condițiile în care, nu este singura societate care intervine în carosabil. De asemenea, recurenta susține pe de o parte că, arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat de o entitate fără personalitate juridică, deoarece personalitate juridică are Municipiul Iași iar pe de altă parte că, obligația de refacere a domeniului public afectat o au toți furnizorii de utilități care au rețele îngropate.

Expunând principiile instanței de contencios al drepturilor omului referitoare la prezumția de nevinovăție, recurentul a susținut că, în mod eronat instanța de fond a avut în vedere prezumția de legalitate a procesului verbal în condițiile în care, intimata nu a dovedit nici un element de fapt care să permită a face legătura dintre recurentă și respectiva intervenție deoarece, din planșele foto nu rezultă că zona de carosabil afectată ar fi adiacentă vreunei guri de canalizare sau alt element al rețelei de canalizare și nici nu s-a dovedit că recurenta ar fi fost atenționată anterior sancționării cu privire la respective zonă .

În lipsa acestor dovezi, există o îndoială asupra veridicității celor consemnate în procesul verbal , îndoială ce profită petentei.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă.

Intimatul P_______ M___________ Iași, a formulat întâmpinare, calificată de către instanță ca și concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

În motivarea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că, obligația refacerii carosabilului revine administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică/juridică delegată de către deținătorul de utilități ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată.

Totodată, intimatul a învederat că recurenta nu este la prima abatere, fiind sancționată anterior pentru multe alte situații similare pentru nerefacerea domeniului public ca urmare a intervențiilor la rețeaua de apă.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor legale în domeniu, precum și din oficiu, în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxx încheiat la data de 21.05.2012 de către intimatul P_______ mun. Iași, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenție prev. de anexa 1 din HCL 133/2009, modificat prin HCL 467/2009, constând în aceea că nu a luat măsuri de refacere a carosabilului afectat de lucrarea de intervenție la rețeaua de apă îngropată din Iași, ____________________, în fața restaurantului „Amadeus”.

Dispoziții legale incidente :

Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 133/2009 privind modificarea Regulamentului de refacere a domeniului public al municipiului Iasi afectat de retelele tehnico-edilitare subterane, modificată prin HCL nr. 467/2009: art. 2 „ Obligația de a reface carosabilul în 5 zile, în caz contrar Primăria M___________ Iași va reface lucrarea pe cheltuiala beneficiarului, care va deveni rău platnic - debitor la bugetul local.Obligația cade în sarcina administratorului rețelei de utilități, inclusiv în situația în care intervenția la rețelele îngropate s-a făcut de către o persoană fizică / juridică delegată de către deținătorul de utilități, ori în situația în care refacerea domeniului public afectat s-a contractat cu o firmă specializată”

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale redate mai sus, instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat, sentința instanței de fond fiind, legală și temeinică.

Astfel, instanța de control judiciar reține că, nu se poate dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, din probatoriul administrat în cauză reieșind cu certitudine săvârșirea faptei contravenționale.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, în mod corect prima instanță a reținut că acesta nu este afectat de niciun viciu, susținerile recurentului fiind nefondate.Nu pot fi reținute susținerile recurentei, potrivit cărora încheierea procesului verbal de contravenție s-a realizat de către o entitate fără personalitate juridică, având în vedere că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea art. 15 al. 2 din OG nr. 2/2001 de către un împuternicit al itnimatului, Primarului mun. Iași, după cum în mod expres s-a consemnat, fiind irelevantă mențiunea din antet.

Totodată, tribunalul reține că, în mod temeinic și legal instanța a apreciat relevanța materialului probator, raportat la situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond nu a avut în vedere numai apărările intimatei ci, a avut în vedere și a apreciat în mod temeinic și legal probele administrate în cauză. De asemenea, este de reținut că recurenta petentă nu a produs vreo probă care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal și dovedite de intimată.

Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101) .

Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar ________________ situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Or, în speță instanța de fond, în mod corect a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal, în condițiile în care, din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că recurenta a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, aceasta nedovedind o situație de fapt contară, limitându-se la a contesta existența faptei contravenționale cu motivarea că există și alte societăți care intervin în carosabil.

Astfel, procesul verbal de constatare a contravenției este susținut pe de o parte chiar de către petenta recurentă – din care rezultă că recurenta a efectuat lucrări pe strada ____________________, ( fila 35) dar și de planșele foto care demonstrează că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de refacere a carosabilului ( filele 15-22).

De asemenea, instanța de control judiciar reține că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra proporționalității sancțiunii aplicate, raportat la gradul de pericol social al faptei

Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite – care, raportat la circumstanțele speței, este unul semnificativ, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii .

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de petentul ________________________ sentinței civile nr 2747 din 15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2013.

Președinte, E____ P____	Judecător, P_____ C______ D________	Judecător, I_____ D_____
	Grefier, M______ I____ P_____

Red/. D.P.C.- 09.01.2013

2 ex.

Judecătoria Iași: T______ M______ G___