R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 577/2014

Ședința publică din data de 12 Decembrie 2014

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : A___ P______ M_____

JUDECĂTOR G_______ O____

GREFIER I____ D____ M_____

S-au luat în examinare apelurile declarate de apelantele S.C. E____ V______ SRL și ITM N____, sentinței civile nr.1265/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1265/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Cauza s-a judecat în fond la data de 27.11. 2014, concluziile reprezentantului apelantei ___________________ fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 12.12. 2014.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. 1265/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud s-a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta _____________________________ procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15.11.2013 de către intimatul I____________ T_________ de Muncă N____ și, în consecință, s-a anulat în parte procesul verbal de contravenție contestat, respectiv în partea privitoare la primirea la muncă a numiților Csurar D_____ și F______ D______, inclusiv cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei și s-a menținut, în rest, procesul verbal de contravenție contestat, ca fiind legal și temeinic.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15.11.2013 de către intimatul I____________ T_________ de Muncă N____, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei pentru comiterea contravenției prev. de art.260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 15.11.2013, orele 09:30-10:00, la ____________________, s-a constatat că angajatorul a primit la muncă pe Csurar D_____, care a prestat activitate din 17.03.2013, dată la care a fost efectuat instructajul introductiv general în domeniul SSM, astfel pentru perioada 17.03-25.03.2013 a desfășurat activitate fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, a primit la muncă pe F______ D______, care presta activitate din 26.11.2012, dată la care a fost efectuat instructajul introductiv general în domeniul SSM, astfel pentru perioada 26.11.-03.12.2012 a desfășurat activitate fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă și a primit la muncă pe T_______ C______ L_______, care presta activitate din 17.03.2013 în funcția de inspector SSM, dată la care a efectuat instructajul general în domeniul SSM pentru salariatul Csurar D_____, astfel pentru perioada 17.03.xxxxxxxxxxxxx13 a desfășurat activitate fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.

Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că la încheierea acestuia au fost respectate cerințele prevăzute de OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare sub sancțiunea nulității, procesul verbal de contravenție fiind legal întocmit. Deși nu este prevăzut expres în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, singura concluzie ce se poate desprinde este că s-a aplicat sancțiunea de câte 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără încheierea unui contract individual de muncă (s-a aplicat o amendă de 30.000 lei pentru 3 persoane). În speță, nu sunt incidente dispozițiile art.10 din O.G. nr.2/2001, care vizează ipoteza constatării mai multor contravenții prin același proces verbal de contravenție.

Hotărând asupra excepției prescripției aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, aceeași instanță reține că în ceea ce-i privește pe numiții Csurar D_____ și F______ D______, amenzile contravenționale au fost aplicate după împlinirea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, prev. de art.13 alin.1 și 2 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv 6 luni de la data încetării săvârșirii faptei (această dată se aplică contravențiilor continue-încălcarea obligației legale durează în timp).

Chiar dacă faptele reținute ar exista, primirea la muncă a numitului Csurar D_____, fără forme legale, a încetat la data de 25.03.2013, când s-a încheiat contractul individual de muncă în formă scrisă. Primirea la muncă a numitului F______ D______, fără forme legale, a încetat la data de 03.12.2012, când s-a încheiat contractul individual de muncă în formă scrisă.

Prin urmare, termenul de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale s-a împlinit la 25.09.2013 în privința numitului Csurar D_____, respectiv la 03.06.2013 în privința numitului F______ D______.

În ceea ce o privește pe numita T_______ C______ L_______, instanța reține că nu s-a împlinit termenul de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, deoarece presupusa faptă continuă a încetat la data încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, respectiv la 30.09.2013, iar aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale pentru această persoană a avut loc înăuntrul termenului de 6 luni, care s-a împlinit la 30.03.2014.

Hotărând asupra temeiniciei procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, prima instanță reține că starea de fapt nu a fost constatată în mod direct de către agenții constatatori, motiv pentru care procesul verbal de contravenție contestat nu se bucură de o prezumție relativă de temeinicie.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei (f.40 și 41, inclusiv verso) reține că numita T_______ C______ L_______ a efectuat instruirea introductiv generală a numitului Csurar D_____ din 17.03.2013, instruirea la locul de muncă a numitului Csurar D_____ din 25.03.2013 și instruirea periodică a numitului Csurar D_____ din 01.05.2013, 01.06.2013, 01.07.2013, 01.08.2013 și 02.09.2013.

Numitului F______ D______ i s-a efectuat instruirea introductiv generală la 26.11.2012, iar instruirea la locul de muncă la 03.12.2013, de către numita T_______ S_____.

În consecință, agenții constatatori au prezumat comiterea contravenției din actele puse la dispoziția acestora de către petentă, fără a efectua un control la sediul petentei și fără a descoperi vreo persoană care desfășoară activități fără a fi încheiat contract individual de muncă.

Din probele administrate rezultă că petenta a comis fapta de a informa persoanele cu privire la condițiile referitoare la respectarea normelor de securitate a muncii, anterior primirii acestora la muncă, în etapa prealabilă încheierii contractului, în condițiile în care legea prevede că instructajul se face în timpul programului de lucru. Din probele administrate nu rezultă că petenta i-a primit la muncă pe numiții Csurar D_____ și F______ D______, fără a le încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă, motiv pentru care procesul verbal de contravenție contestat este netemeinic în partea privitoare la primirea la muncă a numiților Csurar D_____ și F______ D______.

De asemenea, instanța de fond a reținut că numita T_______ C______ L_______ a fost angajată de societatea petentă cu contract individual de muncă la data de 30.09.2013, având ca dată de începere a activității 01.10.2013, cu timp parțial de 2 ore/zi, iar contractul a încetat la 11.11.2013.

Inițial, administratorul societății petente a invocat faptul că numita T_______ C______ L_______ a efectuat instruirea din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, în baza contractului de prestări servicii încheiat între ____________________. și societatea petentă (f.39), deși din conținutul contractului rezultă că beneficiară este ____________________, iar nu societatea petentă.

Ulterior, petenta a invocat o procură specială dată numitei T_______ C______ L_______, prin care aceasta ar fi dobândit calitatea de administrator împuternicit, iar activitatea ar fi fost desfășurată în baza contractului de mandat.

Potrivit procurii depuse la dosarul cauzei numitei T_______ C______ L_______ i s-a conferit dreptul de mandatară și de a reprezenta interesele societății, iar nu calitatea de administrator împuternicit. Potrivit datelor de la Oficiul Registrului Comerțului (f.46), singura persoană cu drept de semnătură este numitul T_______ V____, astfel că numita T_______ C______ L_______ nu are nici un drept de a încheia sau desface contracte individuale de muncă sau orice alte atribuțiuni ce îi revin administratorului, dispozițiile art.2009 Cod civil fiind diferite de cele ale Legii nr. 31/1990.

Instanța apreciază că numita T_______ C______ L_______ a prestat activitate în favoarea societății petente în perioada 17.03.xxxxxxxxxxxxx13, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, astfel că procesul verbal de contravenție contestat este temeinic numai în ceea ce o privește pe numita T_______ C______ L_______ .

Hotărând asupra sancțiunii amenzii aplicate, instanța fondului apreciază că aceasta (10.000 lei pentru persoana T_______ C______ L_______) este proporțională cu gradul ridicat de pericol social ridicat al faptei comise, deoarece petenta nu a făcut dovada existenței vreunei situații excepționale care să califice fapta ca fiind mai puțin gravă decât pericolul social avut în vedere de legiuitor la data edictării normei incriminatoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, I____________ T_________ DE MUNCĂ N____, considerând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru motive ce vizează în esență următoarele:

Apreciază că judecătorul fondului, în mod greșit a apreciat ca în situația numiților Csurar D_____ și F______ D______, amenda contravențională aplicată pentru încălcarea disp.art.260, alin.1, lit.e din Leg.53/2003, rep. a fost aplicată după împlinirea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale prev.art.13 alin.1 din OG 2/2001, modif.și compl.

Instanța a considerat că în cazul contravenției aplicate operează termenului de 6 luni de la data încetării săvârșirii faptei, având în vedere fapta continuă săvârșită de contravenientă, fără să ia în considerare faptul că perioadele în care cele două persoane au prestate activitate fără a avea încheiate contracte individuale de muncă nu sunt acoperite de contractele încheiate ulterior.

Inspectorii de muncă au constatat ca angajatorul a încheiat contract individual de muncă salariatului Csurar D_____ cu data începerii activității 25.03.2013, în condițiile în care la data de 17.03.2013 a fost efectuat instructajul introductiv general în domeniul securității și sănătății în muncă, iar salariatul F______ D______ a încheiat contract individual de munca cu data începerii activității 3.12.2012, în condițiile în care la data de 26.11.2012 a fost efectuat instructajul introductiv general în domeniul securității și sănătății în muncă.

Consideră că s-a reținut a situație subiectivă, având în vedere următoarele:

Inspectorii de muncă au apreciat că faptele contravenționale prev.de Leg.nr.53/2003 modif.și compl., cât și cele în domeniul securității și sănătății în muncă prev.de Leg.319/2006 modif.și compl, acestea au un caracter continuu, pentru ca obligația angajatorului de a încheia contractul de muncă durează în timp, iar activitatea contravențională se prelungește în timp până la momentul epuizării, ori contractele individual de muncă pe numele celor trei salariați au fost încheiate la o data ulterioară.

Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii de către ITM N____ în baza L.53/2003, a avut loc la data de 15.11.2013 ora 9,30, ca rezultat al verificărilor efectuate de instituția sa, în baza documentelor prezentate de administratorul societății, inspectorilor de muncă cu ocazia cercetării accidentului mortal.

Instanța să observe că fapta nu este prescrisă, este continuă, exista și astăzi, în sensul ca unitatea contravenienta nu a încheiat nici până la data prezentei contracte individuale de muncă pentru perioada cât cele două persoane au prestat activitate fără a avea încheiate contracte individuale de muncă în forma scrisă. S-ar consideră că fapta a încetat să mai fie săvârșită de către angajator dacă acesta ar fi încheiat contracte de muncă de la data de când persoanele au prestat efectiv activitate, respectiv de la data cu care a fost efectuat instructajul introductiv general. Dar pentru perioadele care nu sunt cuprinse în contractelor individuale de muncă, respectiv 17.03.2013 – 25.03.2013 și 26.11.2012 – 03.12.2012 contravenienta poarta răspunderea săvârșirii faptei cu caracter continuu.

Astfel, angajatorul nu respecta disp.legale referitoare la primirea la muncă a unei persoane numai în baza unui contract individual de muncă în formă scrisă contrar art.16 alin.1-2 corob.cu cele ale art.260 alin.1 lit.e din L.53/2003 rep., astfel:

Numitul Csurar D_____, a prestat activitate în funcția de șofer din data de 17.03.2013, astfel instructajul introductiv general în domeniul securității și sănătății în muncă a fost efectuat pe 17.03.2013, instruirea la locul de muncă la data de 25.03.2013, deși contractul individual de muncă înreg.sub nr.4 a fost întocmit la data de 21.03.2013 cu începere a activității pe 25.03.2013, astfel pentru perioada 17.03.2013 – 25.03.2013, susnumitul a fost primit la muncă fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă încheiat, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar disp.art.260 alin.1 lit.e, corob.cu art.16 alin.1 din Leg.53/2003, rep., fapt ce rezultă din fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă și din datele transmise de către angajator în Registrul general de evidență a salariaților.

Numitul F______ D______, a prestata activitate în funcția de șofer din data de 26.11.2012, instructajul introductiv general în domeniul securității și sănătății în muncă a fost efectuat pe 26.11.2012, instruirea la locul de muncă la data de 03.12.2013, deși contractul individual de muncă înreg.sub nr.1 a fost încheiat abia la data de 10.12.2012 cu începere a activității pe 11.12.2012, astfel pentru perioada 26.11.2012 – 11.12.2012, susnumitul a fost primit la muncă fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă încheiat, anterior derulării raporturilor de muncă, contrar disp.art.260 alin.1 lit.e, corob.cu art.16 alin.1 din L.53/2003, repl, fapt ce rezultă din fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă și din datele transmise de către angajator în Registrul general de evidență a salariaților.

În conf. cu prev.art.16 alin.1 din L.53/2003 modif.și compl., angajatorul avea obligația de a încheia contracte individuale de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.

Persoanele au prestat activitate fără ordin de repartiție de la AJFOM Năsăud, fără contracte individuale de muncă, fără fișe medicale de aptitudine, nebeneficiind de nici o asigurare în cazul producerii unui accident de muncă cu invaliditate sau mortal (mai ales că cei 2 salariați își desfășurau activitatea – șofer de autocamioane).

Instanța a reținut în mod greșit că agenții constatatori au prezumat comiterea contravenției din actele puse la dispoziția acestora de către petentă, având în vedere că inspectorii de muncă nu pot sancționa un angajator doar în baza unor presupuneri, ci au constatat săvârșirea faptei contravenționale în baza înscrisurilor prezentate de reprezentantul legal al contravenientei, respectiv T_______ V____, care s-a prezentat în data de 15.11.2013 ora 9,30 și a dat o declarație în dosarul de cercetare eveniment ce s-a soldat cu moartea numitului Csurar D_____ (astfel a fost încheiat procesul verbal de cercetare eveniment nr.xxxxx/21.11.2013).

Instanța a apreciat în mod eronat că, deși contravenienta a comis fapta de a informa persoanele cu privire la condițiile referitoare la respectarea normelor de securitate a muncii, anterior primirii acestora la muncă, în etapa prealabilă încheierii contractului, în condițiile în care legea prevede ca instructajul se face în timpul programului de lucru, nu rezultă ca acesta i-a primit la muncă pe numiții Csurar D_____ și F______ D______, fără a le încheia în prealabil contract individual de muncă în formă scrisă. Or disp.art.20 alin.1 din Leg.319/2006, modif.și compl. sunt clare, acestea prevăd ca angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă, la angajare. Potrivit art.21 alin.2 din L.319/2006, modificată și completată, corob.cu prev.HG 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii, instruirea în domeniul securității și sănătății în muncă, instruirea introductiv generală și la locul de muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.

Consideră că sancțiunea aplicată este indubitabil proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar motivele invocate de contestatoare nu pot fi considerate cauze care să conducă la înlăturarea răspunderii contravenționale și la exonerarea de la plata amenzii aplicate, mai ales dacă se are în vedere că fapta contravențională este săvârșită cu intenție, contravenienta a prevăzut urmările faptelor sale și le-a acceptat.

Este evident că, prin menținerea acestei sentințe, s-ar crea un precedent periculos prin care angajatorul va eluda în continuare legislația muncii și va folosi forța de muncă fără forme legale, fapt ce ar conduce la consecințe nu numai în ceea ce privește neachitarea contribuțiilor datorate către bugetul asigurărilor sociale de stat, cât și lipsirea de drepturile care ar beneficia salariații (vechimea în muncă, concediu de odihnă, concediu medical, concediu pentru incapacitate temporară de muncă în cazul producerii unor accidente de muncă)

In drept invocă disp.art.466 și urm.Noul C.pr.civ.

Și petenta ___________________ a formulat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond (f.6-7), prin care solicită ca în urma rejudecării cauzei pe fond, să se dispună schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în totalitate a plângerii formulate împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/15.11.2013, în esență pentru următoarele motive:

Contravenția a fost constatată la sediul ITM N____ cu ocazia cercetării unui accident de muncă ce a avut loc în raza teritorială a acestei autorități, în baza cercetării evidentelor privind salariații societății puse la dispoziție de către apelantă, fără ca intimata să fie prezentă la sediul unității apelantei. Prin sentința atacată a fost admisă plângerea contravențională doar în privința primelor două persoane.

In ceea ce privește pe T_______ L_______, instanța de fond a reținut că aceasta a desfășurat activități de instruire generală pe linie de protecția muncii, prealabilă angajării pentru anumiți angajați ai petentei, fără a avea contract individual de muncă. A mai reținut instanța de fond că procura de administrare depusă la dosar de aceasta prin care a justificat calitatea în care numita T_______ L_______ a desfășurat activitatea, nu constituie o procură de administrare ci una de reprezentare a societății. Această susținere a instanței de fond este total nejustificată.

Mai întâi, arată că numita T_______ L_______ este fiica asociaților și administratorilor societății, numiții T_______ V____ și S_____-S_____. Prin urmare, ar fi ilogic ca tocmai părinții să fi încercat să o dezavantajeze pe Tăpălaga L_______ în ceea ce privește drepturile acesteia în calitate de angajat.

Însă, fără a avea în vedere acest argument de ordin moral, procura este una de administrare, împrejurare care rezultă fără echivoc chiar din denumirea acesteia, dar și din conținutul ei.

Chiar la primul alineat, se arată cu litere boldate: „prin prezenta împuternicim cu depline puteri pe fiica noastră T_______ Cameklia-L_______ (…) ca în numele nostru și pentru calitatea noastră să reprezinte interesele firmei de mai sus și să administreze bunurile din patrimoniul firmei începând cu data de 18 iulie 2011 până ce vom hotărî retragerea mandatului dat…” La pct.5 din procură se arată: „de asemenea, mandatara va reprezenta societatea de sus în fața oricăror persoane juridice (…) sau fizice în vederea bunei administrări a patrimoniului firmei…”

Instanța de fond a apreciat că doar administratorii statutari au dreptul de a administra și reprezenta societatea, însă, această opinie nu este întemeiată pe un text legal, dimpotrivă legea societăților 31/1990 prevede la art.71:

1. – administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres;

2. – în cazul încălcării prev.-alin.1, societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operațiune.

3. – administratorul care, fără drept, își substituie altă persoană răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății.

Prin urmare, transmiterea mandatului de administrare și reprezentare nu este exclus de lege, dimpotrivă este permisă în situația în care această facultate este confirmată de adunarea generală. Ori, în speță, mandatul a fost transmis tocmai de către cei doi asociați, care constituie în speță adunarea generală a asociaților f.46 dos.fond.

Având în vedere motivele de mai sus, petenta-apelantă solicită să se constate că numita T_______ L_______ a efectuat activitățile de instruire a angajaților în temeiul mandatului de administrare, în calitate de administrator delegat, iar nu de angajat cu sau fără forme legale și să dispună schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a plângerii.

In drept, invocă disp.art.480 C.pr.civ.

Intimatul ITM N____ a formulat întâmpinare la apelul declarat de petenta ____________________ (f.17-19), prin care susține că instanța de fond a reținut in mod corect că în speță s-au încălcat de către contravenientă disp.art.260 alin.1, lit.e din C.muncii, corob.cu art.16 alin.1 din L.53/2003, deoarece angajatorul a primit la muncă pe numita T_______ C______ L_______ în perioada 17.03.2013 – 01.10.2013, în funcția de inspector SSM, fără a avea încheiat și semnat contract individual de muncă, anterior derulării raporturilor de muncă contrar doispă.art.260 alin.1, lit.e corob.cu art.16 alin.1 din L.53/2003, rep.

In ceea ce privește calitatea de administrator a numitei T_______ C.L., în procura nr.1261/2+11 nu este prevăzut ca aceasta are calitate de administrator împuternicit. Pentru ca dacă analizam cu atenție aceasta procura, acesteia i.-a fost conferit numai de dreptul de mandatara care să reprezinte interesele firmei ____________________ și să îi administreze bunurile, nicidecum nu avea calitatea de administrator împuternicit, deși există o diferență majoră între mandatar și administrator împuternicit, iar drepturile și obligațiile sunt total diferite.

Potrivit informațiilor furnizate de ORC referitoare la ____________________, se observă că singura persoană cu drept de semnătura o are T_______ V____, prin urmare numita T_______ C______ L_______, nu are nici un drept de a încheia sau desface contractele de muncă sau orice alte atribuțiuni ce îi revin administratorului, așa cum în mod greșit susține.

Instanța a apreciat în mod corect, ca pentru perioada 17.03.2013 – 2.09.2013 numita T_______ C______ L_______ a prestat activitate în favoarea societății fără a avea încheiat contract individual de muncă în forma scrisă.

Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 477 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că apelurile declarate în cauză sunt nefondate, instanța de fond pronunțând o hotărâre temeinică și legală, realizând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, analizând criticile formulate de apelantul I____________ T_________ DE MUNCĂ N____, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a reținut că sancțiunile contravenționale pentru faptele de a-i primi la muncă pe numiții Csurar D_____ și F______ D______ fără încheierea în prealabil a unui contract individual de muncă în formă scrisă, s-au aplicat petentei după împlinirea termenului special de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, de 6 luni, reglementat de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

Este real că alin. 2 al art. 13 din OG nr. 2/2001 prevede, pentru cazul contravențiilor continue, că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție mai sus menționat este cel al constatării faptelor, aspect care, în opinia apelantului ITM N____, ar conduce la concluzia că față de momentul constatării faptelor (acesta fiind reprezentat de data întocmirii procesului-verbal de constatare din 15.11.2013) și față de împrejurarea că nici la momentul prezent pentru perioadele care nu sunt cuprinse în contractele individuale de muncă (17.03.2013 – 25.03.2013 și respectiv 26.11.2012 – 03.12.2012) contravențiile continue nu s-au epuizat încă, aplicarea sancțiunilor contravenționale s-ar fi realizat în interiorul termenului legal de prescripție.

Numai că, așa cum întemeiat a reținut instanța de fond, în cauză, termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale în cazul contravențiilor de primire la muncă a persoanelor Csurar D_____ și F______ D______ nu a fost respectat, fiind eronată alegația apelantului ITM N____ în sensul că, pentru perioadele necuprinse în durata contractelor de muncă încheiate ulterior pentru cele două persoane menționate, faptele contravenționale continue nu pot fi epuizate decât în momentul în care aceste perioade sunt acoperite prin includerea lor în durata contractelor individuale de muncă. Aceasta, întrucât din analiza textului art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001 rezultă fără echivoc faptul că acesta statuează în sensul că data constatării faptei contravenționale continue este considerată data săvârșirii faptei exclusiv în ipoteza faptelor contravenționale continue ce nu s-au epuizat până la momentul constatării, producându-și încă efectele, și nicidecum în cazul celor care, ca și în speța de față, fapta contravențională, deși are caracter continuu, s-a epuizat la o dată anterioară constatării ei de către organul abilitat.

Așadar, în mod corect a apreciat prima instanță că momentul la care s-au epuizat faptele de primire a numiților Csurar D_____ și F______ D______ la muncă, fără a se încheia un contract de muncă în formă scrisă, este reprezentat de momentul în care, pentru cele două persoane, s-au încheiat contractele individuale de muncă, de la această dată (25.03.2013 și respectiv 03.12.2012) nemaiexistând vreun temei pentru a aprecia că fapta de primire la muncă fără încheierea unui contract în formă scrisă continuă să își producă efectele, neavând relevanță aspectul subliniat d eapelantul ITM N____, respectiv acela că în contracte nu a fost menționată și perioada anterioară în care aceste persoane au prestat activitate în beneficiul petentei.

Or, în raport cu momentul epuizării contravenției continue, judicios instanța de fond a conchis că termenul de prescripție de 6 luni în care putea fi aplicată sancțiunea contravențională (reglementat de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001) era, în privința celor două persoane mai sus nominalizate, împlinit la momentul dresării procesului-verbal sancționator (15.11.2013), motiv pentru care apelul declarat de ITM N____ apare ca fiind nefondat.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta ____________________, tribunalul constată că nici acesta nu se fondează, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal ce a făcut obiectul plângerii contravenționale exercitate de petentă, s-a reținut în sarcina acesteia și faptul că a primit-o la muncă pe numita T_______ C______ L_______, în perioada 17.03.2013 – 01.10.2013, fără a fi încheiat anterior un contract individual de muncă în formă scrisă.

Pentru a concluziona în sensul întrunirii conținutului contravenției prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată, organul constatator a avut în vedere că în perioada sus menționată, numita T_______ C______ L_______ a efectuat instructajul general în domeniul SSM (sănătatea și securitatea în muncă).

Petenta apelantă a susținut că activitatea de instructaj a fost realizată de numita T_______ C______ în calitate de împuternicit al societății conform procurii de administrare autentificate sub nr. 1261 din 18.07.2011 de BNP C____ I___ (f. 14 dosar fond) și nicidecum în calitate de angajat al petentei.

În privința acestor apărări, tribunalul constată că prin procura de administrare la care face trimitere petenta, T_______ V____ și T_______ S_____-S_____, „în calitate de membri asociați, administrator și reprezentanți legali ai ____________________” au mandatat-o pe fiica acestora – T_______ C______ L_______ – să reprezinte interesele societății și să administreze bunurile din patrimoniul societății, începând cu data de 18.07.2011, până ce se va hotărî retragerea mandatului.

Așadar, contrar susținerilor petentei, din conținutul procurii rezultă neechivoc faptul că nu i-au fost conferite mandatarei și alte prerogative în afara celor de a reprezenta societatea în raport cu persoanele, organele și autoritățile menționate în cuprinsul acesteia, precum și de a administra bunurile societății.

Or, din economia prevederilor Legii nr. 319/2006 - Legea securității și sănătății în muncă și ale HG nr. 1425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 rezultă că activitatea de instruire a lucrătorilor sub aspectul sănătății și securității în muncă reprezintă atributul societății petente din perspectiva calității sale de angajator (art. 20 din lege) și nu de persoană juridică de drept privat care, în vederea îndeplinirii scopului pentru ca s-a înființat, dă naștere, modifică ori stinge raporturi juridice cu alte subiecte de drept public sau privat.

Prin urmare, este evident că procura de administrare depusă la dosar nu vizează și acte pe care societatea petentă le poate îndeplini în calitate de angajator, cum ar fi bunăoară încheierea unor contracte de muncă.

În acest context, având în vedere și că din conținutul prevederilor art. 20, 21 și 22 din HG nr. 1425/2006 rezultă că lucrătorul care se ocupă de activitățile de prevenire și protecție trebuie desemnat nominal prin decizie a angajatorului, este evident că pentru efectuarea acestei activități realizate de către numita T_______ C______ L_______, era necesar ca aceasta să dobândească calitatea de lucrător (angajat) al petentei, ceea ce presupunea încheierea, în prealabil, a unui contract individual de muncă în formă scrisă.

De altfel, așa cum rezultă din extrasul Revisal depus la fila 45 dosar fond, ulterior petenta a încheiat cu numita T_______ C______ L_______ contract individual de muncă, cu începere din data de 01.10.2013.

Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge, ca nefondat, atât apelul declarat de apelantul I____________ T_________ DE MUNCĂ N____, cât și apelul declarat de apelanta ____________________, împotriva sentinței civile nr. 1265/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud in dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții I____________ T_________ DE MUNCĂ N____ CU SEDIUL ÎN PIATRA N____, ________________ nr.8, jud. N____, și ____________________, cu sediul in __________________, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1265/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2014.

P_________, JUDECATOR, GREFIER,

A___ P______ M_____ G_______ O____ I____ D____ M_____

Red/Dact

MAP/FV

03.03.2015

Jud. fond G_____ C.M.