ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 725 A

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Președinte : C______ Șianțiu

Judecător : I___ D____

Grefier : C_______ S_______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr. 1493 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Se constată că s-a depus la dosar prin Serviciul registratură al instanței la data de 09.06.2015 răspuns la întâmpinare formulat de apelant.

Intimata a depus la dosar prin fax și prin Serviciul registratură al instanței, cere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în baza celor specificate în întâmpinarea la cererea de apel.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 1493 din 23.03.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. P_______ B______ S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I____________ Greneral al Poliției Române – Biroul de Poliție Autostrăzi Vest, a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/30.10.2014 cu sancțiunea avertismentului și a obligat intimatul la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 330,9 lei, respectiv 20 lei taxă de timbru și 310,9 lei cheltuieli efectuate cu martorul.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 30.10.2014 pentru fapta de a nu fi respectat dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în sensul că nu a comunicat poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul marka Skoda, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pentru a fi condus pe drumurile publice, că, în data de 23.06.2014, în urma vizualizării înregistrării efectuate de către aparatul radar MAI - xxxxx la data de 21.06.2014, orele 18.13, intimatul a constatat că autoturiamul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost condus pe Autostrada A1 la km 447+000 cu o viteză de 142 km/h în zonă cu limitare a vitezei la 130 km/h și al cărei conducător auto nu a fost oprit pentru a fi aplicată sancțiunea contravențională, iar la data de 23.06.2014, constatând că proprietarul vehiculului este S.C. P_______ B______ S.R.L., intimatul a solicitat petentei prin adresa cu nr. xxxxxxx din aceeași zi, comunicată acesteia din urmă la data de 01.08.2014, să-i transmită în termen de 5 zile datele de identificare ale conducătorului auto.

Or, petenta a apelat în data de 01.08.2014 numărul de telefon xxxxxxxxxxxx, aparținând intimatului, la orele 16.32 și 16.34, la data de 30.10.2014 intimatul a sancționat petenta pentru faptul necomunicării informațiilor solicitate cu o amendă în cuantum de 1890 lei (21 puncte), petenta a primit, prin poștă, actul sancționator la data de 07.11.2014, iar la data de 10.11.2014 a transmis prin fax informațiile solicitate, însoțite de o notă explicativă în care s-a susținut că respectivele informații au mai fost transmise la data de 01.08.2014, dar petenta nu a semnat procesul-verbal, în cuprinsul acestuia apărând mențiunea agentului constatator că acesta a fost întocmit în lipsă, în prezența martorului asistent M______ S____.

Prima instanță verificând procesul-verbal în cauză sub aspectul legalității, a constatat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001, că nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.

A mai reținut că viciile care pot afecta legalitatea procesului-verbal pot atrage nulitatea relativă sau nulitatea absolută a acestuia, că, potrivit Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 22/2007, în procedura recursului în interesul legii, obligatorie pentru prezenta instanță, nulitatea absolută intervine pentru neregularitățile prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001, iar nulitatea relativă pentru cele prevăzute la art. 16 din OG nr. 2/2001, ori, potrivit art. 174 Cod procedură civilă, nulitatea este condiționată de dovedirea existenței unei vătămări aduse petentului, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Nulitatea absolută, în sensul Deciziei ICCJ nr. 22/2007, implică printre altele, faptul că vătămarea este prezumată de lege.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a arătat că potrivit regulilor aplicabile în procedura contravențională românească (art. 47 din OG nr. 2/2001), revine contestatorului sarcina de a dovedi fie că cele reținute de agentul constatator într-un proces-verbal nu sunt corespund adevărului, fie că există o îndoială rezonabilă cu privire la adevărul situației de fapt reținute de agentul constatator, de asemenea, proba contrară poate fi făcută și de instanță, din oficiu, în acest cadru, instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată contravențional datorită faptului că nu a comunicat în termenul indicat informațiile solicitate de către un birou din cadrul poliției rutiere, așa cum prevede art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002.

Prima instanță a apreciat că nu există proba certă a comunicării efectuate de către petentă în data de 01.08.2014 către intimat a informațiilor solicitate, listing-ul emis de către prestatorul de servicii, RCS & RDS S.A. dovedind doar că a fost apelat un număr de telefon aparținând intimatului sau că s-a efectuat o comunicare către acesta, fără a putea dovedi ce anume, în opinia instanței, având în vedere modalitatea aleasă de către petentă pentru a se conforma solicitării intimatului, respectiv fax, aceasta trebuia să păstreze confirmarea de transmitere a faxului, așa cum a procedat cu comunicarea din 10.11.2014.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de fond a apreciat că revine organelor specializate în constatarea faptelor contravenționale în domeniul lor de activitate, să aprecieze asupra gravității acestora și asupra cuantumului sancțiunilor, dar raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, precum și la situația petentei prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de aceasta este de gravitate redusă și nu a produs urmări deosebite, aplicarea unei sancțiuni pecuniare neimpunându-se în cauză, că, aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă, în acest context, pentru atenționarea asupra conduitei sale viitoare.

Concluzionând, prima instanță, în baza art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, a admis în parte plângerea contravențională formulată, și a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 30.10.2014 de către agentul constatator, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 1.890 lei aplicată prin acesta cu sancțiunea avertismentului, exonerând astfel petenta de plata amenzii aplicate, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 451-453 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimatul la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 330,9 lei, respectiv 20 lei taxă de timbru și 310,9 lei cheltuieli efectuate cu martorul.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii plângerii petentei și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, în motivarea apelului intimatul a arătat că prima instanță a înlocuit în mod nejustificat sancțiunea amenzii cu cea avertismentului în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001.

Prin întâmpinare petenta S.C. P_______ B______ S.R.L a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 30.10.2014 pentru fapta de a nu fi respectat dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în sensul că nu a comunicat poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul marka Skoda, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pentru a fi condus pe drumurile publice, că, în data de 23.06.2014, în urma vizualizării înregistrării efectuate de către aparatul radar MAI - xxxxx la data de 21.06.2014, orele 18.13, intimatul a constatat că autoturiamul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost condus pe Autostrada A1 la km 447+000 cu o viteză de 142 km/h în zonă cu limitare a vitezei la 130 km/h și al cărei conducător auto nu a fost oprit pentru a fi aplicată sancțiunea contravențională, iar la data de 23.06.2014, constatând că proprietarul vehiculului este S.C. P_______ B______ S.R.L., intimatul a solicitat petentei prin adresa cu nr. xxxxxxx din aceeași zi, comunicată acesteia din urmă la data de 01.08.2014, să-i transmită în termen de 5 zile datele de identificare ale conducătorului auto.

Prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a considerat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenție imputate dar că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică ca urmare a interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie fiind expuse considerentele de fapt și de drept pentru care s-a pronunțat hotărârea apelată.

Tribunalul reține că este de principiu că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate față de normele legale aplicabile, ceea ce duce la concluzia, că nu în toate situațiile se impune aplicarea de măsuri pecuniare. De asemenea sancțiunea juridică constituie un mijloc de prevenție a săvârșirii unor fapte , în contradicție cu obligațiile ce derivă din actele normative și ordinea publică.

Tribunalul reține și că sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, conform art.5 din OG nr.2/2001 modificată iar în conformitate cu art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic la contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.

Iar prima instanță care a considerat că pericolul social al faptei săvârșită de petentă este unul redus rezultând din aceea că a recunoscut fapta, fiind la prima abatere de acest fel oferă garanția că petenta a conștientizat urmările faptei și că pe viitor va respecta dispozițiile legale constatate a fi încălcate și ca atare se impune reindividualizarea sancțiunii și aplicarea avertismentului, în aceste condiții avertismentul fiind suficient pentru a se realiza scopul preventiv și sancționator prevăzut de lege, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr. 1493 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ cu sediul în A___, __________________ - 19, jud. A___, împotriva sentinței civile nr. 1493 din 23.03.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015.

Președinte Judecător

C______ Șianțiu I___ D____

Grefier

C_______ S_______

Se comunică:

Apelantului - I____________ de Poliție al Județului A___ - cu sediul în A___, __________________ - 19, jud. A___

Intimatei - P_______ B______ S.R.L. - cu sediul în B_____, ___________________. 26, jud. B_____,

Red. I.D./29.07.2015

Tehred.

4 ex/2 _______________

Prima instanță – L______ C_______