ROMÂNIA
TRIBUNALUL H________
Ședința publică din 9 decembrie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE:B______ M______ L______- judecător
S____ D_____ - judecător
D___ C_____ - judecător
F_____ L____ - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de către petenta __________________________ D___ împotriva sentinței civile nr. 1673/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judec. fond A.L.S______ ).
La apelul nominal făcut in ședința publica a răspuns pentru intimat – consilier juridic B______ G___, lipsă fiind recurenta petentă.
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta intimatului depune la dosar întâmpinare în două exemplare și arată că nu are alte cererii de formulat.
Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1673/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria D___ s-a respins plângerea formulată de petenta S.C. F___________ R______ S.A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI H________, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 03 octombrie 2012, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxx încheiat la data de 03 octombrie 2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. j din Legea 53/2003 și cu avertisment pentru încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 67/2006, reținându-se, cu privire la cea de-a doua faptă, că urmare verificării documentelor prezentate la data de 02 octombrie 2012 și a notei de relații dată de numita K___ M______, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 67/2006 privind informarea în scris a salariaților.
Deși prin același proces-verbal s-a reținut în sarcina petentei și o altă faptă contravențională (art. 260 alin. 1 lit. j din Legea 53/2003), întrucât plângerea a fost formulată numai în ceea ce privește contravenția a doua, sus expusă, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă potrivit cărora „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, astfel că nu a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal decât în privința acestei contravenții.
În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța a reținut că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că se impută petentei nerespectarea dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea 67/2006 potrivit cu care – “Cedentul și cesionarul vor informa în scris reprezentanții salariaților proprii sau, în cazul în care aceștia nu sunt constituiți ori desemnați, pe salariații proprii, cu cel puțin 30 de zile înainte de data transferului, cu privire la: a) data transferului sau data propusă pentru transfer; b) motivele transferului; c) consecințele juridice, economice și sociale ale transferului pentru salariați; d) măsurile preconizate cu privire la salariați; e) condițiile de muncă și de încadrare în muncă”.
Pentru a se reține în sarcina petentei nerespectarea acestei dispoziții este necesar a se stabili dacă în speță a avut loc un transfer al întreprinderii, care în înțelesul legii reprezintă conform art. 4 lit. d “trecerea din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi, unități sau a unor părți ale acestora, având ca scop continuarea activității principale sau secundare, indiferent dacă urmărește sau nu obținerea unui profit”. Potrivit definițiilor din lege cedentul este persoana care își pierde calitatea de angajator față de salariații întreprinderii transferate iar cesionarul este persoana care dobândește calitatea de angajator față de salariații întreprinderii transferate în condițiile prevăzute la art. 1 din lege.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare fond de comerț nr. 4680/24 iulie 2012, SC _____________________ calitate de vânzător a transmis către societatea petentă, în calitate de cumpărător, începând cu data de 25 iulie 2012 dreptul de proprietate asupra fondului de comerț situat administrativ în municipiul Cluj N_____, ___________________, ___________________, constituit din autorizația de funcționare pentru activitate de farmacie nr. 6875/CSA 6521/07 iunie 2011 și contractele încheiate cu CJAS Cluj.
Deși petenta interpretează că prin această înstrăinare nu a avut loc cesiunea unei întreprinderi sau a unei părți a acesteia în sensul Legii nr. 67/2006, prin simplul fapt că persoana juridică SC ________________________ și în prezent, și are ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul al produselor farmaceutice, în magazine specializate, trebuie precizat că, din interpretarea dispozițiilor legii, rezultă că aceasta este aplicabilă nu numai în cazul înstrăinării persoanei juridice în totalitate, cum susține petenta, ci și în situația înstrăinării fondului de comerț dacă activitatea desfășurată urmează a continua.
Aceasta întrucât noțiunea de “întreprindere” avută în vedere de lege înglobează atât bunurile corporale și necorporale ale persoanei juridice destinate desfășurării unei activități principale sau secundare a acesteia, sau parte din această activitate, respectiv fondul de comerț, cât și forța de muncă folosită în activitatea respectivă.
Este adevărat că prin contractul încheiat între cele două părți, forța de muncă nu a fost avută în vedere în mod expres, dar din interpretarea tuturor dispozițiilor contractului și a situației de fapt ce a urmat încheierii acestui contract, rezultă fără îndoială că voința părților a fost aceea de a înstrăina nu numai fondul de comerț, dar și aceea de utilizare a aceluiași personal calificat în continuarea activității, dovadă fiind faptul că prin Decizia nr. 1925/24 iulie 2012 s-a dispus numirea farmacistului T_______ C______ E____ începând cu data de 26 iulie 2012 în funcția de farmacist diriginte la Farmacia Sf. S___ Cluj. Practic, în cazul de față, în ceea ce o privește pe această angajată, s-a schimbat doar persoana angajatorului, vânzarea produsă având ca scop continuarea activității principale, fiind îndeplinită condiția de la art. 4 lit. d din Legea 67/2006.
Astfel, din motivele plângerii formulate, se poate observa că numita T_______ C______ E____ și-a încetat raporturile de muncă cu SC ______________________ demisie probabil la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare – aspect ce rezultă din faptul că i s-a încheiat contract individual de muncă la aceeași dată la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, fiind astfel evident că cererea de demisie a fost înaintată pentru a fi numită într-o altă funcție la noul angajator.
Nici faptul că societatea petentă urma să dobândească anumite autorizații și să îndeplinească anumite condiții prevăzute de Legea nr. 266/2008 nu duce la înlăturarea dispozițiilor Legii nr. 67/2006, fiind irelevante, din punctul de vedere al angajaților, obligațiile ce cad în sarcina persoanei juridice.
Prin urmare, petenta avea obligația respectării dispozițiilor Legii nr. 67/2006, atâta timp cât în baza contractului de vânzare cumpărare fond de comerț nr. 4680/24 iulie 2012 s-a transmis cumpărătorului dreptul de a continua activitatea desfășurată de vânzător, în același spațiu comercial, cu același personal calificat, fiind prevăzut în contract ca vânzătorul să predea și contractele individuale de muncă ale personalului angajat, cu viza I__. Or, dacă nu s-ar fi urmărit continuarea activității, această prevedere contractuală nu ar mai avea nici o justificare.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei nerespectarea obligației de informare a salariaților, cu cel puțin 30 de zile înainte de data transferului, despre data transferului sau data propusă pentru transfer, motivele transferului, consecințele juridice, economice și sociale ale transferului pentru salariați, măsurile preconizate cu privire la salariați, condițiile de muncă și de încadrare în muncă, elemente prevăzute în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 167/2006.
Pentru fapta reținută, agentul constatator a aplicat petentei sancțiunea avertismentului, sancțiune apreciată ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care în vederea corectării conduitei petentei este necesară menținerea sancțiunii aplicate, prin procesul-verbal contestat.
Împotriva sentinței civile de mai sus recurentul-petent __________________________ a formulat recurs, în termen legal și motivat, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea plângerii contravenționale în sensul anulării constatării contravenției de la pct. 2 din actul de constatare.
În fapt, recurentul a arătat că nu a existat un transfer al unității prin înstrăinarea fondului de comerț de la o farmacie la alta, ci doar s-au respectat dispozițiile legale din legea farmaciei pentru a putea funcționa în mod legal ca și farmacie și că faptul că desfășoară aceeași activitate cu societatea vânzătoare nu poate fi interpretat ca o continuare a activității vânzătoarei, cum greșit s-a interpretat de instanța de fond.
În drept, recurentul a invocat art. 304, art. 304 indice 1 Cod proc.civ., Legea nr. 266/2008, Ordinul nr. 962/2009.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul procedură civilă, se constată că recursul formulat de către recurent este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod temeinic că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.
Se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului cu privire la fapta contravențională constând în neinformarea salariaților cu privire la efectuarea transferului, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză, astfel că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent.
Deși recurentul pretinde o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond probele administrate în cauză au dovedit contrariul. Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare fond de comerț nr. 4680/24.07.2012 coroborat cu decizia nr. 1925/24.07.2012 rezultă intenția vânzătorului și a cumpărătorului de a se realiza un transfer de întreprindere, fiind schimbat angajatorul. Conform art. 4.1 lit. d) din contractul de mai sus rezultă, de asemenea, intenția părților contractului de a transfera contractele individuale de muncă ale angajaților cu viza I__ către petentă.
Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a menținut actul sancționator, în limita contestată de către petent, în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezutat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, dispozițiile Legii nr. 67/2006 fiind interpretate și aplicate în mod legal și temeinic.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod proc.civ., raportat la art. 304 indice 1 Cod proc.civ., instanța, găsind nefondat recursul formulat de către recurent, îl va respinge, nefiind incidente în cauză niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 și 304 indice 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de către recurenta-petentă __________________________ împotriva sentinței civile nr. 1673/2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul H________.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9.12.2013.
Președinte Judecător Judecător
B______ M______ L______ S____ D_____ D___ C_____
Grefier F_____ L____
2 ex./BML/FL
22.01.2014
Judecător fond-S______ A___ L____
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025