Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2704/2013

Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ D_________ B______

Judecător A______ D_____

Judecător M______ V____

Grefier R_____ N______

S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - POLIȚIA ORAȘULUI TOPOLOVENI împotriva sentinței civile nr 338/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimat fiind petentul I___ V_____ M_____, având ca obiect

anulare proces verbal de contravenție P.V. _________ nr.xxxxxxx/30.11.2012.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depusă întâmpinare formulată de intimatul-petent.

Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL :

Asupra recursului civil de față , deliberând constată următoarele :

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței sub nr.XXXXXXXXXXXXX, petentul I___ V_____ M_____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ - POLIȚIA ORAȘULUI TOPOLOVENI, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/30.11.2012 și exonerarea de sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a circulat cu viteza de 83 km/h menționată în procesul-verbal și nu este vinovat de săvârșirea contravenției. S-a invocat nelegalitatea actului, întrucât constatarea vitezei a fost efectuată cu un aparat cinemometru care nu îndeplinea condițiile metrologice legale, urmând ca intimatul să facă dovada certificatului de omologare a aparatului radar, buletinului de verificare metrologică și a autorizației de operator radar pentru agentul constatator. Petentul a susținut că nu i s-au prezentat aceste documente, ceea ce înseamnă că nu există. Pe de altă parte, procesul-verbal contestat nu menționează numele operatorului radar și nici dacă agentul principal Dulercea D_____ este polițist rutier. O altă apărare a petentului este aceea că circula în coloană, încadrat în față și în spate de alte autovehicule, astfel că nu putea avea o altă viteză decât viteza de deplasare a coloanei de autovehicule. În considerarea principiului „in dubio pro reo” și în temeiul art.16 din O.G.nr.2/2001, art.118 – art.121 din O.U.G.nr.195/2002, petentul a solicitat admiterea plângerii.

Prin întâmpinare (fila 17), intimatul a solicitat respingerea plângerii, susținând legalitatea și temeinicia actului constatator prin care a fost sancționat petentul, întrucât acesta a fost înregistrat de aparatul radar circulând pe DN 7 ________________________________ marca Renault M_____ nr.XXXXXXXX cu viteza de 94 km/h, constatată cu aparatul radar tip Autovision, montat pe auto Dacia L____ nr.XXXXXXXX.

În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri și a fost vizionat suportul CD atașat întâmpinării.

În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Topoloveni prin sentinta civilă nr. 338/26.03.2013 a admis plângerea contravențională formulată de petent , a anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/30.11.2012 si a exonerat petentul de sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție.

Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/30.11.2012 (fila 7), petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121 al.1 din H.G nr.1391/2006, întrucât a fost depistat pe raza comunei Călinești conducând autoturismul marca Renault M_____ nr.XXXXXXXX cu viteza de 83 km/h, înregistrată cu aparatul radar tip Autovision 129, montat pe autoturismul poliției rutiere Dacia L____ nr.MAI-xxxxx, aflat în mișcare din sens opus.

Analizând procesul-verbal prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, instanta a retinut că, deși nepenală la nivelul legislației interne, materia contravențională este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în mai multe decizii de speță.

Prin urmare, această cauză constituie o acuzație în materie penală în sensul art.6 din C.E.D.O și, pe cale de consecință, petentului trebuie să i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, întrucât orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.

În acest sens, sarcina probei aparține agentului constatator, procesul-verbal făcând dovada asupra stării de fapt numai când este însoțit de dovezi clare cu privire la săvârșirea contravenției, iar în lipsa acestora nu se poate reține săvârșirea contravenției.

În cauză, intimatul a depus în susținerea legalității procesului-verbal trei planșe fotografice (filele 21, 22, 23), din care cea de la fila 22 redă imaginea a trei autovehicule circulând în coloană cu viteza de 83 km/h, fără a se distinge numărul de înmatriculare și marca.

Întrucât din coroborarea planșelor fotografice, nu se poate stabili dacă petentul a condus autoturismul Renault M_____ nr.XXXXXXXX cu viteza de 83 km/h, potrivit procesului-verbal de contravenție, dubiul poate fi înlăturat prin vizionarea suportului CD de înregistrare a vitezei depus la dosar de intimat.

Procedând la vizionarea acestuia în ședința publică din data de 26.03.2013, instanța a constatat că suportul CD nu poate fi vizionat, întrucât fișierul respectiv nu s-a deschis, împrejurare consemnată în procesul-verbal încheiat în ședință (fila 27).

Prin urmare, s-a reținut că intimatul nu a făcut dovada săvârșirii contravenției analizate, cu atât mai mult cu cât în întâmpinarea formulată în cauză a menționat aspecte contradictorii în raport cu cele consemnate în procesul-verbal de contravenție (se arată că petentul a fost înregistrat circulând cu viteza de 94 km/h și nu 83 km/h potrivit procesului-verbal; autoturismul poliției rutiere pe care a fost montat aparatul radar avea nr. de înmatriculare XXXXXXXX, iar în procesul-verbal nr.MAI-xxxxx).

În consecință, în temeiul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal de contravenție și a exonerat petentul de sancțiunile contravenționale aplicate prin procesul-verbal.

Impotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs IPJ Arges , Politia Orasului Topoloveni criticând-o pentru nelegalitate si metemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.

A arătat recurentul după reluarea situatiei de fapt că dacă instanta de fond nu a putut viziona CD-ul putea să solicite un al CD si se puteau înainta instantei de fond imaginile pe suport de hârtie iar contraventia a fost constatată cu un mijloc tehnic pentru care s-a făcut dovada verificării metrologice.

S-a mai sustinut că autospeciala pe care este montat aparatul radar marca Dacia L____ MCV are în prezent numărul de înregistrare MAI xxxxx iar la momentul obtinerii certificatului de verificare metrologică al acestui aparat radar avea nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

S-a solicitat admiterea recursului , modificarea sentintei si respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă în recurs petentul I___ V_____ M_____ a solicitat respingerea recursului ca nefondat , cu motivarea în esentă că instanta de fond a analizat valabilitatea procesului verbal în mod judicios iar sentinta pronuntată în cauză este temeinică si legală.

La dosar au fost depuse mai multe imagini pe suport de hârtie si un suport CD .

Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent si în raport de prevederile art. 304 ind.1 C. pr. civ.tribunalul constată că recursul este nefondat.

Astfel, din cuprinsul înscrisului depus la fila 7 a dosarului de fond reprezentând procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/30.11.2012 (fila 7), rezultă că petentul intimat I___ V_____ M_____ a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121 al.1 din H.G nr.1391/2006, întrucât a fost depistat pe raza comunei Călinești conducând autoturismul marca Renault M_____ nr.XXXXXXXX cu viteza de 83 km/h, înregistrată cu aparatul radar tip Autovision 129, montat pe autoturismul poliției rutiere Dacia L____ nr.MAI-xxxxx, aflat în mișcare din sens opus.

În cuprinsul procesului verbal contravenientul a mentionat că era în depăsire fiind fortat să accelereze iar în cuprinsul plângerii înaintate la instantă a mai arătat că este un conducător auto care respectă legea inclusiv regimul de viteză iar sanctiunile aplicate sunt nelegale întrucât agentul constatator nu i-a arătat înregistrarea video prin care ar fi fost surprins cu viteza sus arătată .

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului -verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, tribunalul reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, se reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul.

Verificând sustinerile făcute de părti în ceea ce priveste contraventia retinută prin procesul verbal contestat tribunalul retine că în cauză intimatul a depus în susținerea legalității procesului-verbal trei planșe fotografice din cuprinsul cărora nu se distinge decât viteza de 83 Km/h , fără a se distinge numărul de înmatriculare și marca masinii pe de o parte iar pe de altă parte se retine că acest dubiu ce nu a putut fi înlăturat prin vizionarea suportului CD de înregistrare a vitezei depus la dosar de intimatul recurent atât în fata instantei de fond cât si în recurs întrucât întrucât fișierul respectiv nu s-a deschis cu ocazia încercării vizionării CD- ului de instanta de recurs , iar plansele foto depuse la dosar pe suport de hârtie , la filele 5-8 recurs nu lămuresc situatia de fapt întrucât în plansa de la fila 5 sunt în imagine două autovehicule care circulă unul în sensul opus celuilalt astfel că nu se poate stabili căreia dintre masini îi apartine viteza de 83 Km/h iar din celelalte planse foto nu se distinge nr. de înmatriculare al masinii asa încât tribunalul, va retine că

Simpla mențiune a agentului constatator conform căreia autovehicolul condus de petent ar fi avut viteza de 83 km/h în localitate nu este de natură a face dovada prin ea însăși având în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că” prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă”( Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, paragraful 28).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).

De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiourile legale sus invocate , apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra iar îjn temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de IPJ Arges – Politia Orasului Topoloveni împotriva sentinței civile nr. 338/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX intimat fiind petentul I___ V_____ M_____ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 21 Noiembrie 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.

Președinte, M_____ D_________ B______	Judecător, A______ D_____	Judecător, M______ V____
	Grefier, R_____ N______

Red AD/2 ex/13.01.2014