Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 903/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29 DECEMBRIE 2015

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE C_______ L___

JUDECĂTOR V_______ D_________

GREFIER C_______ P_________

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului promovat de apelanta S_______ V________, cu domiciliul ales la CIA D_______ C_____ din G_____, ____________________, ______________, împotriva sentinței civile nr. 5312/15.05.2015, pronunțată de Judecătoria G_____ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____, cu sediul in G_____, ____________________, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.12.2015, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 29.12.2015, pronunțând următoarea decizie:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5312/15.05.2015, Judecătoria G_____ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S_______ V________ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____.

A menținut procesul verbal de constatare si sancționare a contravenție ________ nr. xxxxxxx din 11.09.2014, ca fiind legal si temeinic.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G_____ la data de 15.09.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petenta S_______ V________, în contradictoriu cu intimatul I__ G_____, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr xxxxxxx din 11.09.2014.

În fapt, petenta a arătat că, la data de 11.09.2014, în jurul orei 23:30, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare EC 535 KF pe Drumul de Centură , a fost oprită de un echipaj de poliție în zona firmei „Bulrom” fiind sancționată contravențional cu 720 lei amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, întrucât, s-a reținut în sarcina sa că ar fi condus autoturismul depășind cu 24 km/h limita maximă de viteză pe acel sector de drum și nu a oprit la semnalul regulamentar de oprire al agentului rutier.

Petenta a arătat că, se deplasa pe Drumul de Centură din G_____, către locuința cumnatului său, care se simțea rău și trebuia să ajungă în cel mai scurt timp acasă pentru a-și administra medicamentele. Petenta contestă doar proporționalitatea sancțiunii contravenționale aplicate, solicitând instanței, în principal, să înlocuiască sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului și să înlăture sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, iar, în subsidiar, să menține sancțiunea amenzii și să înlăture sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În dovedirea cererii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri precum și a probei testimoniale, anexând la cerere: copie după procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr xxxxxxx din 11.09.2014, dovada ________ nr xxxxxxx din 11.09.2014, copie după cartea de identitate (f. 7-9).

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței aflate la fila 5 din dosar.

Legal citat, intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator, suportul pe care se află înregistrată contravenția constatată, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator Autovision.(f. 20-23).

La termenul de judecată din data de 12.12.2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei precum și proba testimonială cu martorul propus de petentă.

La termenul de judecată din data de 08.05.2015, instanța a procedat la audierea numitei C____ M_____-P______, în calitate de martor, declarația acesteia fiind anexată la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr xxxxxxx din 11.09.2014, petenta, S_______ V________, a fost sancționată contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare, întrucât, la data de 11.09.2014, în jurul orei 23:31, aflându-se în G_____, pe Drumul de Centură, a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare EC 535 KF, cu viteza de 94 km/h, în zona cu limitare de viteză de 70 km/h și cu 4 puncte amendă în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, întrucât, în aceeași împrejurare, nu a respectat semnalul de oprire a polițistului rutier fiind necesară urmărirea acesteia cu autospeciala din dotare, prin folosirea semnalelor acustice și luminoase.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul verbal de contravenție conține și semnătura petentei, precum și obiecțiunile acesteia formulate oral cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Procesul-verbal de constatare a contravenției, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 și art.255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Legat de acest aspect, instanța a constatat că, în cauza de față, petenta a solicitat instanței administrarea probei testimoniale, cu martora C____ M_____ - P______, declarația acesteia fiind atașată la dosarul cauzei.

Din analiza declarației acesteia, instanța a reținut faptul că, mașina poliției, având semnalele luminoase aprinse „girofarurile”, se afla în spatele mașinii în care petenta circula împreună cu un cumnat dintre ai săi și cu martora.

Aceste aspecte se coroborează și cu situația de fapt reținută prin procesul verbal de contravenție dar și cu susținerile petentei din plângerea introductivă, astfel: petenta a afirmat că, după ce a trecut de firma „Bulrom”, la câteva secunde în spatele autoturismului său a văzut mașina poliției cu semnale acustice și luminoase.

De asemenea, intimatul a reținut prin procesul verbal de contravenție, faptul că, petenta nu a oprit la semnalul de oprire efectuat de polițistul rutier, astfel că a fost necesar să o urmărească cu autospeciala din dotare cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune.

Aceste aspecte sunt confirmate și de imaginile stocate cu aparatul radar Autovision AM 012/2009, conform cărora, inițial, a fost depistat un autovehicul care se deplasa pe Drumul de Centură din G_____ cu viteza de 94 km/h, iar, la semnalul luminos făcut de către agentul rutier cu autovehiculul din dotare, autovehiculul depistat nu a oprit ci și-a continuat cursa, fiind necesar ca autovehiculul din dotarea intimatei să parcurgă un segment de drum cu semnalele luminoase în funcțiune , până când petenta a oprit autovehiculul său.

Astfel, fapta prevăzută de art. 100 alin 3 lit. f din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, există și a fost săvârșită de către petentă.

Referitor la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, respectiv fapta de a depăși cu 20 km sau mai mult viteza legală maximă admisă pe sectorul de drum pe care se deplasa, instanța a reținut faptul că petenta nu a contestat în nici un moment temeinicia acestei fapte, ci, dimpotrivă, a admis că a depășit limita maximă de viteză de 70 km/h, însă a circumstanțiat acest aspect prin împrejurarea că, în mașina sa se afla o rudă de gradul III- cumnatul, care avea nevoie urgentă de medicamente, acest aspect fiind susținut și de martoră la momentul audierii.

Cu toate acestea, instanța a reținut faptul că petenta nu a dovedit starea de urgență în care se află, și, în orice caz, această stare nu este de natură a o exonera de răspundere contravențională, atât timp cât, legiuitorul a menționat în mod expres cazurile care înlătura caracterul contravențional al faptei, respectiv cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, situația invocată nefiind circumscrisă acestora.

De asemenea, din vizionarea imaginilor stocate pe suportul video depus la dosarul cauzei, instanța a reținut că, la data de 11.09.2014, în jurul orei 23:30, a fost depistat pe Drumul de Centură din G_____, circulând cu viteza de 94 km/h, depășind astfel cu 20 de km/h sau mai mult, viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum - respectiv cea de 70 km /h.

Față de aceste aspecte, instanța a concluzionat că și ce-a de a doua faptă reținută în sarcina petentei, respectiv, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice cu viteza de 94 km /h, depășind practic cu mai mult de 20 km/h viteza maximă stabilită pentru acel sector de drum, există și a fost săvârșită de către petentă.

Referitor la individualizarea sancțiunilor aplicate de către intimat, instanța a reținut că art. 5, alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Totodată, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Reținând, existența faptelor contravenționale și vinovăția petentei, instanța a apreciat că valoarea amenzilor aplicate, în cuantumul minim special de 4 puncte amendă - 360 lei, este proporțională în raport de urmările faptelor și împrejurările săvârșirii acestora, cu atât mai mult cu cât în actul sancționator nu se reține vreo circumstanță agravantă care să justifice aplicarea amenzilor peste minimul acestora. De asemenea, pentru fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b) pct.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, intimatul a aplicat și sancțiunea complementară, așadar obligatorie, constând în 3 puncte penalizare, în timp ce, pentru fapta prevăzută de art. 100 alin.3 lit. f din OUG 195/2002 , a aplicat sancțiunea complementară, așadar obligatorie, a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În concret, gravitatea unei fapte contravenționale este dată elemente cum ar fi: împrejurările comiterii contravenției, urmările acesteia, persoana contravenientului, existența unei proporționalități între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunile contravenționale nu privesc și nici nu urmăresc acoperirea unui prejudiciu, ci au exclusiv o funcție represivă și preventivă.

În consecință, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, urmările faptei, instanța a apreciat că scopul sancțiunilor contravenționale în prezenta cauză poate fi atins și prin aplicarea amenzilor în minimul special prevăzut de lege, pentru fiecare faptă contravențională în parte, motiv pentru care le va menține. Referitor la înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța arată că, această sancțiune a fost prevăzută de legiuitor în cazul săvârșirii unor contravenții care au un grad de pericol social abstract ridicat, având un caracter obligatoriu și neputându-se aprecia asupra incidenței aplicării sale atunci când instanța existența contravenției și vinovăția petentei în săvârșirea acesteia, astfel că, sancțiunile complementare aplicate în prezenta cauză , sunt atrase, în mod obligatoriu și necondiționat, de existența contravențiilor, neputându-se aprecia asupra oportunității aplicării lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, in termen legal, petenta S_______ V________, criticând-o ca nelegală si netemeinică.

În motivare, apelanta-petentă a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de declarația martorei C____ M_____ P______, ce confirmă că in autoturism se afla o rudă de gradul 3 a petentei, ce avea un puseu de tensiune cu risc de infarct.

Astfel, deși este posibil să fi depășit viteza legală, acest lucru s-a datorat urgenței medicale menționate, astfel că sancțiunea aplicată este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei si circumstanțele personale ale petentei.

A mai arătat apelanta-petentă că nu trebuie să își demonstreze nevinovăția, iar instanța de fond nu a cercetat temeinic afirmațiile sale.

Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 466 și următoarele din NCPC și ale OG nr. 2/2001.

În susținerea apelului, petenta-apelantă nu a solicitat administrarea de probe noi.

Legal citat, intimatul nu a fost reprezentat in fața instanței și nu a formulat întâmpinare.

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și in raport de probatoriile administrate, in temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din Noul C.p.c., Tribunalul constată că apelul este nefondat, hotărârea instanței de fond fiind temeinică si legală pentru considerentele ce se succed:

În fapt, prin procesul verbal contestat, apelanta-petentă a fost sancționată contravențional pentru că la data de 11.09.2014, aflându-se în G_____, pe Drumul de Centură, a condus autoturismul cu viteza de 94 km/h în zona de limitare a vitezei la 70 km/h, după care nu a oprit la semnalul polițistului rutier, fiind necesară urmărirea sa cu autospeciala politiei.

Procesul-verbal este legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Totodată, procesul-verbal este temeinic, fapta reținută prin procesul-verbal rezultând, fără dubiu, din CD-ul cuprinzând înregistrarea video.

De altfel, apelanta-petentă nu a negat faptul, ci doar a susținut că a fost nevoită să procedeze astfel deoarece în autoturism se afla o rudă apropiată ce trebuia dusă la spital și care risca un infarct.

Tribunalul apreciază, cu privire la acestea, că apelanta-petentă nu a prezentat nici un act medical care să confirme tensiunea foarte mare pe care o avea cumnatul apelantei și nici faptul că acesta necesita spitalizare de urgență. In acest sens se reține că martora propusă de apelanta-petentă nu are cunoștințe medicale și nu poate, așadar, atesta starea de urgență medicală a pasagerului.

Mai mult, chiar dacă situația prezentată de petentă ar fi reală, nu ar îndreptăți-o pe aceasta să depășească limita de viteză și nici să nu respecte semnalul de oprire al polițistului, nefiind de natură a o exonera de răspundere.

Apelanta-petentă putea solicita telefonic o salvare care să transporte la spital pe cumnatul său.

Se mai reține că, prin procesul-verbal s-a făcut o justă individualizare a sancțiunii, ce corespunde gradului ridicat de pericol social al faptei, iar măsura complementară se aplică obligatoriu, „de drept”, alături de sancțiunea principală aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. f) din OUG 195/2002, indiferent că aceasta ar fi amenda ori avertismentul.

Față de toate aceste aspecte, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii apelului ca neîntemeiat, in temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul C.p.c.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul promovat de apelanta S_______ V________, cu domiciliul ales la CIA D_______ C_____ din G_____, ____________________, ______________, împotriva sentinței civile nr. 5312/15.05.2015, pronunțată de Judecătoria G_____ in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul I.P.J. G_____, cu sediul in G_____, ____________________, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publică, azi, 29.12.2015.

Președinte, C_______ L___		Judecător, V_______ D_________
	Grefier, C_______ P_________

Red. V.D.

Dact. C.P.

4 ex. / 21 Ianuarie 2016

_____________ _____

Fond: A.A.S.