Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 258/2015

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ S_____ S_____

Judecător O_______ C_____ S________

Grefier P____ V_______ B________

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr. 1739 din data de 19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul – petent R___ G______, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C_______ M_______ pentru intimatul – petent, lipsind reprezentanții apelantului – intimat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată precum și că apelul a fost declarat în termen legal.

În condițiile art.131 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.482 Cod procedură civilă tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 126 alin. 1 Constituția României, art.95 pct.2 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001.

Nemaifiind cereri de formulat instanța în baza art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă se socotește lămurită, declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 244 alin. 3 Cod procedură civilă, interpelează reprezentatul intimatului – petent cu privire la acordul ca dezbaterile să aibă loc la acest termen sau să se acorde un nou termen de judecată pentru dezbateri.

Avocat C_______ M_______ pentru intimatul – petent, este de acord ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată și arată că solicită respingerea apelului, întrucât sentința instanței de fond este temeinică și legală întrucât în beneficul petentului operează principiul in dubio pro reo.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 1739 din data de 19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul R___ G______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___ și a fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.06.2013.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contestat în speță, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 3 lit. d din OUG 195/2002 republicată.

Prin actul de constatare s-a reținut că în data de 28.06.2013, în timp ce conducea auto marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________-J__, petentul nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune la trecerea de pietoni.

Petentul a semnat procesul verbal cu obiecțiuni .

În conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal, instanța de fond a constatat că acesta îndeplinește cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut, sub un prim aspect, poziția procesuală a petentului, în sensul nerecunoașterii faptei imputate, poziție exprimată și cu ocazia întocmirii procesului verbal, pe care l-a semnat cu obiecțiuni.

În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă, acesta fiind standardul Curții EDO în materie penală.

S-a arătat că în cauză, în dovedirea celor reținute în sarcina petentului, intimatul nu a produs nicio probă care să se coroboreze cu procesul-verbal atacat și care să răstoarne prezumția de nevinovăție a petentului.

Nici depoziția martorului propus de petent nu a fost relevantă pentru stabilirea exactă a situației de fapt, în condițiile în care acesta a declarat că nu știe ce culoare arăta semaforul electric în momentul în care petentul a traversat trecerea de pietoni, dar presupune că petentul nu ar fi făcut imprudența să treacă pe culoarea roșie a semaforului din moment ce în apropiere era parcată mașina poliției.

În aceste condiții, instanța de fond a constatat că intimatul nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția „ acuzatului” și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal, urmând ca dubiul să profite petentului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul principiului in dubio pro reo, s-a apreciat a fi întemeiată plângerea, motiv pentru care, în baza art.34 din OG 2/2001, instanța de fond a admis plângerea și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.06.2013.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel în termen și motivat intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:

Prin motivele de apel, s-a susținut că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea semnificației culorii roșii a s semaforului electric aflat în funcțiune la trecerea de pietoni, situație care în opinia apelantului - intimat prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză.

Astfel, fapta săvârșită de contravenient a fost constatată, în mod nemijlocit, de către agentul de poliție prezent la fața locului, iar pe de altă parte, din declarația martorului audiat rezultă că acesta nu știe ce culoare arăta semaforul electric în momentul în care petentul a traversat trecerea de pietoni.

Având în vedere că martorul nu infirmă săvârșirea contravenției, s-a apreciat că prezumția de temeinicie a procesului - verbal nu a fost răsturnată.

Față de considerentele expuse a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii.

La data de 27.11.2014, intimatul petent a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat ca în baza art.480 al. 1 C.Pr.Civ să se dispună respingerea apelului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Tg-J__.

S-a arătat că sentința civilă pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică și în mod corect s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.06.xxxxx.

A arătat intimatul – petent că în considerentele sentinței sunt prezentate toate argumentele de fapt și de drept ce fundamentează soluția pronunțată, având în vedere și dispozițiile OG 2/2001 precum și practica Curții Europene cu privire la dovada și proba procesului - verbal. Cum probatoriul administrat de către apelant nu a putut răsturna prezumția de nevinovăție a intimatului și având în vedere principiul „in dubio pro reo" de care se bucură acesta din urmă în mod corect instanța de fond a admis plângerea formulata.

Având în vedere proba cu înscrisuri, declarația martorului, cele menționate în cuprinsul plângerii și considerentele sentinței, a solicitat respingerea apelului formulat.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476, art. 477 și art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

În fapt, prin procesul verbal întocmit petentului și contestat în prezenta cauză, s-a reținut că în data de 28.06.2013 petentul a condus autoturismul marca VW Caddy cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________-J__ și nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune la trecerea de pietoni.

Sub aspectul condițiilor de formă, în mod corect instanța de fond a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a considerat însă în mod eronat că petentul trebuie să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa doar în cazul în care intimatul susține situația de fapt cu mijloace de probă, de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție a petentului.

Se impune precizarea că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, este unanim acceptat că procesul verbal întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, adică beneficiază de prezumția de legalitate și veridicitate, el fiind analizat prin coroborare cu celelalte dovezi .

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Trebuie avut în vedere că fapta pentru care a fost sancționat petentul a fost constatată cu propriile simțuri de către agentul constatator, așa cum s-a consemnat în raportul întocmit de către acesta, aspect necontestat de către petent, fiind incidentă, prezumția de temeinicie a prezentului proces verbal de contravenție .

Astfel, având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, doctrina și jurisprudența fiind unanime în a asocia prezumția de legalitate a actului administrativ cu prezumția de autenticitate și veridicitate a acestuia, au afirmat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție este o prezumție prevăzută de lege în sensul pe care instanța europeană îl dă acesteia.

De altfel, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturile Omului a statuat că instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumției de nevinovăție. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.

Aceiași instanță europeană a reținut că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.

Dacă simpla nerecunoaștere a faptei de către cel sancționat ar constitui o probă împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.

Simpla negare a faptei nu reprezintă și nu se poate interpreta prin aplicarea principiului in dubio pro reo care să profite petentului, iar în cazul contravenției reținută în cauza de față, procesul verbal constituie un mijloc de probă.

Astfel, procesul verbal, dovedește doar o situație de fapt care a dus la încheierea sa.

Așadar, în situația în care agentul constatator a încheiat procesul verbal în urma constatării personale a săvârșirii contravenției, se naște prezumția rezonabilă că a existat o încălcare a prevederilor legale, iar sarcina probei contrară acestei prezumții aparține petentului în calitatea sa de contravenient, respectiv de a prezenta toate probele prin care să dovedească o situație contrară celei reținute în procesul verbal de constatare a contravenție.

În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza I___ P__ contra României, care analizând aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care s-a respectat prezumția de nevinovăție, a statuat faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

În speță, tribunalul constată că agentul constatator a descris contravenția reținută în sarcina petentului urmare a perceperii personale a comiterii acesteia, iar contravenientul a consemnat în cuprinsul actului sancționator că are obiecțiuni, făcând mențiunea că in autoturism se afla și B_____ E____, aceeași susținere fiind făcută și în plângerea adresată instanței de judecată, însă se observă că declarația persoanei respective, audiată în cauză în calitate de martor, nu confirmă apărările petentului contravenient, cu toate că este ginerele acestuia, relatările sale fiind în sensul că a circulat în mașina proprie, iar petentul circula în fața lui, în mașina sa, și nu știe ce culoare arăta semaforul în momentul trecerii petentului, împrejurări în raport de care nu se poate aprecia că în cauză există dubiu rezonabil care să profite petentului.

Pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin 3 lit. d din OUG 195/2002 republicată, s-a aplicat în mod corect sancțiunea principală a amenzii prevăzută în limitele prevăzute de actul normativ, intervenind și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Petentul ar trebui să fie conștient că respectarea culorii semaforului electric aflat în funcțiune este o regulă de bază a legislației rutiere, a cărei nerespectare vădește dezinteresul pentru normele rutiere elementare și pot avea consecințe foarte grave atât pentru viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, cât și pentru conducătorul auto care o încalcă.

Pentru aceste motive, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința în sensul respingerii plângerii contravenționale, apreciind că procesul verbal a fost legal și temeinic încheiat, iar sancțiunile corect individualizate și aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul - intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, cu sediul în Tg – J__, __________________, Județul G___, împotriva sentinței civile nr. 1739 din data de 19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul – petent R___ G______, cu domiciliul în comuna Plopșoru, ________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx.

Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea contravențională, formulată de petentul R___ G______, cu domiciliul în comuna Plopșoru, ________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G___, cu sediul în Tg.- J__, _________________, jud. G___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 28.06.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, A_____ S_____ S_____		Judecător, O_______ C_____ S________
	Grefier, P____ V_______ B________

Red. A.S.S.

Tehn.P.V.B.

Ex. 4/pag. 5 /02.03.2015

Jud. fond M. P_______