Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1948

Ședința publică din 16 decembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : B_____ I___ D___

Judecător: B____ C_________

Grefier : L______ N_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta ___________________ împotriva sentinței civile nr. 5468 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 decembrie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 08.05.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petenta S.C. A______ G___ S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – I____________ Teritorial Suceava plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx încheiat la data de 04.04.2014 solicitând anularea acestuia, întrucât fapta nu există.

Prin sentința civilă nr. 5468 din 18.11.2014 Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În fapt, la data de 02.04.2014, a fost oprit în trafic, pe DN2 km 443, în afara localității Pătrăuți, ansamblul de vehicule cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX (camion N3BA) și remorca XXXXXXXXX, aparținând petentei, condus de C_______ C______, care efectua transport de material lemnos, constatându-se, în urma verificării prin cântărire depășirea masei totale maxime admise a vehiculului (de 40 de tone) cu 10,65 tone și depășirea masei maxime admise pe axe cu 3,8 tone (cântărind 22,8 tone, față de 19 tone limita admisă), abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 61 al. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 cu modificările și completările ulterioare.

În speță, instanța de fond a constat că procesul-verbal nu a fost semnat de către petentă, respectiv de către reprezentantul legal al petentei, agentul constatator menționând că acesta nu era de față și, prin urmare, nu a putut formula obiecțiuni.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, a reținut că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

A arătat că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În fapt, a reținut că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentei responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Astfel, aceasta a solicitat administrarea doar a probei cu înscrisuri, care a fost încuviințată de instanță.

Prima instanță a reținut că, potrivit tichetului de cântărire nr. xxxxxxx/2014 din data de 02.04.2014 cântărirea s-a efectuat cu sistemul de cântărire din dotarea I.S.C.T.R. – I____________ Teritorial nr. 3 – I.C.J. B_______, PW-10, ________/11 având buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx/10.12.2013 cu termen de valabilitate 1 an, respectiv până la data de 10.12.2014, la locul DN2 km 442+500, pe un drum reabilitat, în ________________________________> Totodată, a reținut că din conținutul buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/10.12.2014 anterior menționat, emis de Biroul Român de Metrologie Legală normativul aplicat pentru tipul de aparat anterior menționat este Norma de metrologie legală NML 056-05 – „Aparate de cântărit cu funcționare neautomată” aprobată prin Ordinul nr. 05/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală. Potrivit pct.4 din acest normativ atestarea legalității unui aparat supus verificării metrologice periodice, se face, pentru aparatele care au corespuns tuturor cerințelor din prezenta normă, prin eliberarea unui buletin de verificare metrologică cu decizia „Admis” și aplicarea marcajului de verificare metrologică. Pentru aparatele care nu au corespuns cel puțin unei cerințe din normă, se eliberează un buletin de verificare metrologică cu decizia „Respins” și nu se aplică marcajul de verificare metrologică.

Raportat la înscrisurile de la dosar, a constatat că în cauză pentru verificarea metrologică a aparatului cu care s-a efectuat cântărirea incidente sunt normele NML 056-05 și nu NML 059-05, cum susține petenta.

Referitor la locul unde a fost efectuată cântărirea, din coroborarea documentelor anterior menționate a reținut că locul unde s-a efectuat cântărirea este unul asfaltat, pe un drum reabilitat, fiind de notorietate că în acest loc (pe DN2, la km 442+500) se efectuează în mod obișnuit cântăririle de către intimată, când realizează controale în trafic în această zonă, astfel încât nu există indicii că măsurătorile s-ar fi efectuat de către intimată în condiții necorespunzătoare. De altfel, petenta nu a făcut dovada susținerilor sale că locul unde s-a efectuat cântărirea era înclinat.

Totodată, instanța de fond a reținut că în NML 056-05 aplicabile nu sunt menționate criterii speciale pe care trebuie să le îndeplinească locul de cântărire, apreciind că locul unde s-a efectuat cântărirea este unul adecvat.

Petenta a învederat că masa totală a ansamblului de vehicule oprit în trafic era de xxxxx kg, însumând masele camionului și semiremorcii cu masa de material lemnos, care rezultă din avizul de însoțire a mărfii depus la dosar. Prima instanță a constat că în avizul de însoțire a mărfii depus la dosar se menționează predarea către transportator (petenta) a 21,223 metri cubi de material lemnos, nu a 21,233 tone, după cum învederează petenta, iar faptul că petenta a primit această marfă pentru a o transporta din localitatea Livezi, jud. Bacău până în localitatea Rădăuți, jud. Suceava, pe data de 02.04.2014, nu reprezintă o dovadă a faptului că încărcătura ansamblului de vehicule era formată exclusiv de materialul lemnos menționat în avizul de însoțire a mărfii depus de petentă.

Prin urmare, a reținut că petenta a contestat situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, dar nu a răsturnat, prin înscrisurile depuse la dosar, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art.249 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art.34 din O.G. nr. 2/2001, a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei, stabilindu-se amenda minimă prevăzută de lege.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentei, care nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a propus probe concludente în susținerea plângerii formulate, a apreciat că rolul preventiv, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Împotriva acestei sentințe, la data de 28.04.2015, a declarat apel petenta ___________________ solicitând admiterea apelului, în sensul admiterii plângerii și al anulării procesului-verbal contestat, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea apelului, a arătat în primul rând, că probele cu înscrisuri pe care le-au propus au fost înlăturate în totalitate de instanța de fond, dându-se forță probantă superioară procesului verbal de contravenție, buletinelor metrologice de verificare a instalațiilor de cântărire, inclusiv susținerilor din întâmpinarea intimatei cu privire la comportamentul său ostil precum și comportamentul anterior, precizându-se că a fost sancționată și cu alte ocazii.

Arată că în procesul verbal contestat agentul constatator nu a menționat informațiile cuprinse în avizul de însoțire a mărfii în ceea ce privește tipul de masă lemnoasă și nici nu a menționat nr. avizului, intimata sugerând, iar prima instanță prezumând, fără a exista nici o probă, în acest sens, că avizul de însoțire a mărfii nu constituie dovada că cele 21.223 mc masă lemnoasă era singura marfă transportată de ansamblul de vehicule în data de 02.04.2015.

Arată că nici un metru cub de masă lemnoasă nu pleacă din Ocolul Silvic fără documente de transport, iar alte probe în afara înscrisurilor deținute nu au putut să propună, deoarece la volanul vehiculului s-a aflat chiar administratorul societății, fără vreo altă persoană însoțitoare, neexistând așadar nici un martor.

De asemenea, arată că la ieșirea din Ocolul silvic marfa nu se cântărește, astfel că nu pot prezenta tichetul de cântar la ieșirea din punctul de plecare, care ar face dovada masei reale a transportului.

În al doilea rând, arată că măsurătorile efectuate pe un drum asfaltat și reabilitat nu constituie o prezumție suficient de puternică pentru a înlătura susținerile lor, precum că, cântărirea nu s-a efectuat corespunzător.

Apreciază că intimata nu a făcut dovada respectării NML056-05 și NML059-05 cu privire la locul de cântărire, nici în tichetul de cântărire nr. 17/2014, respectiv procesul verbal nefiind mențiuni cu privire la acest aspect.

Consideră că lipsa oricăror mențiuni din cuprinsul înscrisurilor depuse de intimată, precum și lipsa mențiunilor din procesul verbal de contravenție face aplicabil principiul „in dubio pro reo”, principiu complementar prezumției de nevinovăție.

În al treilea rând, arată că din cuprinsul hotărârii criticate nu rezultă cu claritate care sunt circumstanțele personale ale contravenientei care au fost avute în vedere de instanța de fond.

Arată că societatea a mai fost sancționată o singură dată pentru nerespectarea timpilor de condus și de repaus, dar în perioada 2009-2014 nu s-au mai înregistrat alte abateri.

Consideră că împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire a faptei sau circumstanțele personale ale societății nu constituie elemente de excepție, atâta timp cât nu au urmărit încălcarea legii.

În al patrulea rând, arată că lipsa obiecțiunilor din procesul verbal s-a datorat faptului că fapta s-a constatat la o dată, respectiv 02.04.2014, completându-se în acest sens un formular, iar procesul-verbal s-a întocmit la o altă dată, 04.04.2014, intimata evitând completarea obiecțiunilor formulate de contravenient și strecurarea unei erori care ar putea atrage nulitatea actului, dar consideră că astfel se încalcă prevederile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001.

Mai arată că nota de constatare, formular aprobat de intimată, nu cuprinde o rubrică pentru consemnarea obiecțiunilor, astfel încât obiecțiunile reprezentantului societății, cum că nu transportă altă marfă decât cea înscrisă în avizul de însoțire nu au fost menționate în aceasta.

În al cincilea rând, arată că societatea nu are nici o culpă, deoarece a plecat de la Ocolul Silvic Livezi Bacău, cu toate documentele care însoțesc transportul, fiind convinși că masa ansamblului de vehicule nu depășea limita maximă admisă.

Mai arată că cuantumul amenzii aplicate este împovărător pentru o societate cu o cifră de afaceri redusă și care deține un singur mijloc de transport.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

În motivare, a reiterat aspecte prezentate și la prima instanță, cu privire la faptul că avizul de însoțire a mărfii a fost depus la dosar după data efectuării cântăririi și locul în care s-a efectuat cântărirea, cu privire la faptul că sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor contravenționale prevăzute și sancționate de art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr.43/1997, precum și cu privire la faptul că nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate, cu avertisment.

Referitor la aceste aspecte a mai arătat că apelanta se contrazice în susținerile sale, susținând că la ieșirea de la ocolul silvic marfa nu se cântărește, astfel că nu putea prezenta tichetul de cântar la control, iar ulterior a susținut că deținea acest tichet și că ar fi transportat 21,223 mc lemn.

Arată că prevederile art. 4.1.3 lit.e din Norma de Metrologie Legală NML 059-05 nu sunt aplicabile aparatelor de cântărire pe care le dețin și menționează că a depus toate înscrisurile necesare, în acest sens, la instanța de fond.

De asemenea arată că legiuitorul nu a dat posibilitatea conform OG 69/2012, că fapta reținută să fie sancționată cu avertisment.

Simpla aprecierea ca fapta contravențională să fie de gravitate redusă încadrându-se în prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 este nepertinentă, întrucât numai legiuitorul poate să aprecieze gradul de pericol social al unei fapte ce constituie contravenție.

Totodată apreciază că reducerea amenzii contravenționale, nu este de natură să conducă la îndeplinirea scopului educativ al legii de sancționare în acest domeniu de activitate.

A mai arătat că pericolul social al faptei săvârșite este unul ridicat, având în vedere consecințele cu privire la calitatea drumului, precum și punerea în pericol a celorlalți participanți la trafic.

Petenta apelantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat, în esență, susținerile din cererea de apel.

În plus, cu privire la susținerile intimatului a arătat că atâta timp cât instalația de măsurare nu este fixă, ci evident portabilă, iar cum în textul NML056-05 nu sunt prevăzute ca excepție, instalațiile de tip PW10 , apreciază că textul art.4.1.1 este aplicabil în speță.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

Prima instanță, în mod corect, a stabilit situația de fapt, astfel cum a rezultat aceasta din mijloacele de probă aflate la dosar.

La data de 02.04.2014, a fost oprit în trafic, pe DN2 km 443, în afara localității Pătrăuți, ansamblul de vehicule cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX (camion N3BA) și remorca XXXXXXXXX, aparținând petentei, condus de C_______ C______, care efectua transport de material lemnos, constatându-se, în urma verificării prin cântărire depășirea masei totale maxime admise a vehiculului (de 40 de tone) cu 10,65 tone și depășirea masei maxime admise pe axe cu 3,8 tone (cântărind 22,8 tone, față de 19 tone limita admisă), abatere ce constituie contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 61 al. 1 lit. p din O.G. nr. 43/1997 cu modificările și completările ulterioare.

Sancțiunea aplicată a fost amenda de 25.000 lei.

Criticile aduse de petent în cererea de apel nu sunt întemeiate în ceea ce privește legalitatea actului de contravenție. Acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă neexistând motive de nulitate, iar faptul că nu s-au consemnat obiecțiunile contravenientului nu este de natură să conducă la nulitatea actului din moment ce nu s-a adus nici o vătămare acestuia. Locația unde a fost efectuată cântărirea este trecută în procesul verbal, pe DN 2 km 443, loc. Pătrăuți, jud. Suceava, iar actul normativ aplicabil îl reprezintă normele de metrologie legală 056-05 aprobate prin Ordinul directorului Biroului Român de Metrologie Legală 305/2005, aparatul cu care s-a cântărit fiind cu funcționare neautomată.

Toate afirmațiile apelantului, în lipsa unor temeiuri juridice și mijloace de probă, constituie simple alegații care nu pot constitui temei pentru anularea actului de contravenție.

Referitor la sancțiunea amenzii aplicate de 25.000 lei chiar și în condițiile în care acesta este minimul prevăzut de lege, tribunalul consideră că aceasta este disproporționată în raport de faptă și făptuitor, astfel încât criticile apelantului referitoare la individualizarea sancțiunii contravenționale efectuată de prima instanță sunt fondate.

Conform art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.1 din actul normativ mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate, iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile: amendă, avertisment, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat, întotdeauna, cu gradul de pericol social al faptei.

În cauza dedusă judecății tribunalul apreciază că scopul prevăzut de legiuitor poate fi atins și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, avertismentul fiind cel mai în măsură să contribuie la reeducarea contravenientului, în condițiile în care acesta este la prima abatere de la lege, de acest fel, iar executarea unei astfel de amenzi ar avea consecințe negative asupra activității societății petente.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința și în rejudecare, va admite în parte plângerea și va înlocui amenda cu avertisment.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul, declarat de petenta ___________________, cu sediul în municipiul Bacău, _________________, ____________, județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 5468 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul ales la ITRSC I____________ Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava, ___________________. 16, județul Suceava.

Schimbă sentința apelată nr. 5468 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Admite plângerea formulată de petenta ___________________ Bacău, în parte.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 decembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. B.C.

Jud. fond. A___ C_______

Tehnored. L.N.

Ex. 4/13.01.2016