Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 51

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta O___ M_____ O_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în ___________________________, nr. 164, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1384 din 23.06.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă mandatar G_______ D_____ V______ pentru apelanta O___ M_____ O_____ și consilier juridic P_______ E____ A___ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că la dosar a fost depusă taxa de timbru judiciar în sumă de 20 lei (filele 14 și 21 dosar) și, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de pus în discuție, acordă cuvântul la dezbateri.

Mandatar G_______ D_____ V______ pentru apelanta O___ M_____ O_____, solicită admiterea apelului și anularea procesului verbal contestat.

La încheierea procesului verbal nu au fost respectate condițiile de formă, procesul verbal nu cuprinde datele esențiale cu privire la mijlocul tehnic folosit pentru măsurarea vitezei, în atare condiții nu se poate verifica dacă măsurătorile sunt legale și pot constitui probe în instanță. Intimata a prezentat o verificare metrologică a unui cinemometru de control rutier, dar acesta nu poate veni în sprijinul prezentului proces verbal, deoarece nu este specificat niciunde că acesta a fost folosit la constatarea contravenției și nu alt aparat.

Consilier juridic P_______ E____ A___, pentru intimat, solicită respingerea apelului, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea de la filele 27 - 28 dosar.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1384 din 23.06.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX au fost respinse ca nefondate excepția și plângerea contravențională formulată de petenta O___ M_____ O_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în ___________________________, nr. 164, jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție Suceava, jud. Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______.P. nr. xxxxxxx încheiat la data de 16.04.2015, de către agentul constatator din cadrul I.P.J. Suceava, petenta a fost sancționată cu 877,5 lei amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru 90 zile, pentru comiterea contravenției prevăzute art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, sancționată de art. 102 alin. 3, lit. e, din OUG 195/2002 rep. și modif, constând în aceea că în ziua de 16.04.2015, ora 22:40, locul DN 15C localitatea Boroaia, km. 64+400m, a condus auto marca Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 101 km/h, în localitate, limita de viteza de 50 km/h.

Se invocă de către petentă, faptul că agentul constatator nu a menționat în procesul-verbal de contravenție cu ce mijloace tehnice a fost constatată depășirea vitezei legale, așa cum prevede art.121 alibn.2 din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.

După cum rezultă din reglementarea art. 16 alin (1)-(7) din OG 2/2001, nu face decât să stabilească anumite condiții formale pe care trebuie să le îndeplinească procesul verbal.

Prin urmare, în ipoteza în care legiuitorul consacră unei formalități o atenție anume, stipulând că încălcarea acesteia atrage nulitatea actului emis astfel, este de presupus, că acela ce o invocă, a suferit o vătămare, care, având în vedere obligativitatea mențiunilor pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal, nu trebuie dovedite.

Astfel, mențiunile obligatorii referitoare la fapta imputată (care întrunește trăsăturile constitutive ale unei contravenții), au în vedere: descrierea acesteia, cu indicarea datei, orei, locului unde a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fiind în esență, temeiul de fapt al întocmirii actului sancționator, precum și indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, altfel spus, temeiul de drept al acestuia.

Totodată sunt obligatorii și mențiunile referitoare la legitimarea agentului( nume, prenume, calitate, instituția din care face parte), precum și a contravenientului( datele de identificare din actul de identitate, etc., ) , mențiuni referitoare la posibilitatea achitării în termen de 48 ore a amenzii.

În condițiile în care lipsa acestor elemente (invocate de petentă), este evidentă, ea creează un dubiu serios asupra identificării elementelor, care, deși obligatorii, au fost eludate de agentul constatator, ceea ce duce, în mod firesc, la constatarea nulității procesului verbal.

Toate aceste cazuri de îndeplinire viciată a elementelor de formă, reprezintă cazuri de nulitate, care, îl dispensează pe petent de dovadă, așa cum impun dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, vătămarea iremediabilă fiind presupusă și nu comportă discuții, în condițiile în care ar fi dată.

În speță, nu a fost reținută incidența nici unuia din cazurile prevăzute la art. 16 și pe cale de consecință nici a excepției nulității invocate, procesul verbal fiind completat la toate rubricile conform dispozițiilor de reglementare.

Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a apreciat că din probele administrate în cauză, rezultă că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde realității pentru următoarele considerente:

Procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținută prin procesul-verbal, până la proba contrară.

Petenta nu a făcut până în prezent proba contrarie celor constatate și consemnate în procesul verbal de contravenție.

Având în vedere că procesul verbal contestat cuprinde o situație de fapt constatată direct și personal de un agent de poliție, organ al statului învestit cu putere publică (a cărui activitate se desfășoară sub semnul unei prezumții relative de legalitate), instanța de fond a apreciat că sub aspectul temeiniciei, acest act se bucură de o prezumție relativă, și nu una absolută, care ar contraveni dreptului la un proces echitabil și prezumției de nevinovăție.

Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).

Încălcarea regulilor de circulație nu poate fi tolerată datorită consecințelor foarte grave pe care le pot avea, nu numai pentru ceilalți participanți la trafic ci și față de cel implicat în astfel de eveniment. A încuraja astfel de acte de nerespectare a legislației incidente în cauză aduce atingere atât autorității instituțiilor statului și totodată conduce la perpetuarea și amplificarea acestui fenomen, prin sporirea acestor fapte de natura celei reținute în sarcina petentului și care sunt la limita trecerii și sancționării lor ca infracțiune. Nu se poate reține o altă situație decât cea reținută având în vedere și CD-ul depus de intimată – f. 20 dosar.

După cum rezultă din dispozițiile art. 249 și urm., Cod procedură civilă, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva plângerea, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.

În atare situație, nicio motivație nu este de natură a justifica săvârșirea unei astfel de fapte sau a exonera de consecințe, cât timp regulile privind regimul circulației pe drumurile publice sunt de strictă și necondiționată aplicare.

In cauză, având în vedere că petenta nu a probat în nici un fel susținerile sale, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă indicii că fapta reținută de agentul constatator în procesul verbal nu corespunde realității, instanța, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, a respins excepția nulității procesului verbal contestat, precum și plângerea contravențională ca nefondate.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petenta O___ M_____ O_____.

În motivare, a arătat că în cuprinsul procesului verbal, la rubrica destinată descrierii faptei săvârșite, agentul constatator s-a rezumat la a menționa că petenta a condus autoturismul cu viteza de 101 km/h, fără a preciza cu ce mijloace a fost constatată această depășire a vitezei legale.

În condițiile în care agentul constatator reține în sarcina petentei o viteză peste limita legală, aceasta se impunea a fi constatată cu un mijloc tehnic omologat conform prevederilor legale.

S-a învederat instanței că s-a depus la dosarul cauzei ca probă verificarea metrologică pentru cinemometrul de control marca AUTOVIZION montat pe auto cu nr. MAI xxxxx, dar nu poate fi făcută dovada că acesta este aparatul cu care s-a constatat contravenția, atâta timp cât din cuprinsul procesului verbal nu reiese că fapta contravențională a fost constatată cu vreun mijloc tehnic, cu atât mai puțin cu cel al cărei verificare metrologică s-a prezentat ca probă.

De asemenea, tot ca probă în susținerea procesului verbal intimata a prezentat și atestatul de operator radar al agentului I___ V_____, însă din planșa foto prezentată rezultă clar că în momentul constatării faptei conform ID operator nu agentul I___ V_____ cu ID xxxxx conform atestatului, opera radarul, ci un agent care are ID 4948, deci atestatul operatorului I___ V_____ nu are relevanță în cauză.

Prin urmare, s-a solicitat ca aceste probe, care sunt în primul rând îndoielnice, să fie înlăturate.

În continuare, s-a apreciat că, datorită modului în care a fost întocmit procesul verbal, există dubii în ce privește temeinicia faptelor care au fost imputate petentei iar probele depuse de intimată (atestatul de operator radar al agentului I___ V_____, verificarea metrologică a unui cinemometru care nu există certitudinea că este cel folosit la combaterea faptei) nu sunt în măsură să probeze vinovăția petentei, drept pentru care s-a apreciat că există dubii care profită petentului, potrivit principiului in dubio pro reo principiu complementar prezumției de nevinovăție.

Având în vedere cele expuse, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței apelate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința anulării procesului verbal și înlăturarea tuturor măsurilor dispuse prin acesta.

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a reiterat situația de fapt, arătând că, față de motivele de apel invocate, acestea sunt nefondate, sunt doar simple afirmații, sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată în baza probatoriului administrat, instanța stabilind în mod corect că actul de constatare este legal și temeinic. Fapta a fost atacată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, probă tehnică care nu poate fi combătută decât cu o probă de cel puțin aceeași valoare.

S-a arătat că instanța are competența de a aprecia numai asupra îndeplinirii de către aparatele tehnice de măsurare a criteriilor legale care le fac apte a fi utilizate în efectuarea măsurătorilor de interes public. În eventualitatea în care s-ar pune în discuție realitatea valorii absolute a vitezei înregistrate de aparat, s-a precizat că Poliția nu are competența de a emite judecăți, singura instituție căreia i-ar putea reveni sarcina întocmirii unei expertize tehnice fiind cea a expertului tehnic judiciar, asistat cel puțin de un expert parte din cadrul Biroului Român de Metrologie Legală.

De asemenea, s-a subliniat faptul că nerespectarea normelor rutiere privind respectarea limitelor de viteză reprezintă una din principalele cauze ale producerii de evenimente rutiere grave, soldate cu victime sau pagube materiale însemnate, iar prin pronunțarea unor astfel de soluții arbitrare s-ar crea un precedent nefavorabil, cu efect asupra îndeplinirii atribuțiilor legale ce sunt stabilite intimatei conform art. 1 alin. 2 și 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Analizând apelul declarat în limita motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond în mod corect a a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că nu este suficient să se facă mențiune în cuprinsul procesului verbal că petenta a condus auto marca Toyota cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX cu viteza de 101 km/h în localitatea Boroaia, fără a se indica ________ nr. aparatului radar cu care a fost măsurată viteza ori măcar numărul de înmatriculare al autospecialei pe care se află montat aparatul radar.

Potrivit art.109 alin.(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, “constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar potrivit art.102 alin.(3), lit. „e” din același act normativ, constatarea contravenției pentru săvârșirea căreia a fost sancționat petentul se face obligatoriu cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Tribunalul mai reține că potrivit prevederilor art. 49 alin. 1, 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h pentru anumite sectoare de drum și în anumite condiții, administratorul drumului putând stabili și limite de viteze superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, precum și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 30 km/h pentru toate autovehiculele.

Încadrarea într-o anumită faptă contravențională din cele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea sancțiunii este determinată de măsurarea exactă a vitezei vehiculului condus, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cinemometrul (aparat radar).

Instanța constată că prin neinserarea în procesul verbal a seriei și nr. aparatului radar se află în imposibilitatea de a exercita un control efectiv asupra procesului verbal contestat, iar petentul nu poate formula apărări pertinente în legătura cu fapta reținută în sarcina sa.

Or, exigențele art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impun ca actul de sancționare să fie susținut de un minim suport factual și probator, pe care să se întemeieze concluziile agentului constatator. Susținerile agentului constatator trebuie să se bazeze pe dovezi concludente care să formeze convingerea instanței asupra vinovăției petentei.

Principiul „in dubio pro reo” este un principiu complementar prezumției de nevinovăție. Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt.

Înfăptuirea justiției cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că există o îndoială rezonabilă pentru a se reține vinovăția apelantei, deoarece din probele administrate nu rezultă cu ce mijloc tehnic a fost efectuată înregistrarea și mai ales dacă acesta corespunde din punct de vedere metrologic.

Față de cele reținute, Tribunalul constatând întemeiate criticile apelantei, va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă atacată, în sensul că va admite plângerea și va anula procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 16.04.2015 de Poliția Municipiului Fălticeni.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de petenta O___ M_____ O_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în ___________________________, nr. 164, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. 1384 din 23.06.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

Schimbă în tot sentința civilă nr. 1384/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria Fălticeni.

Admite plângerea contravențională.

Anulează procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 16.04.2015 de Poliția Municipiului Fălticeni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier, N______ D_____ C_______ O_________ G_______ Vințilă C______

Red. N.D.C.

Judecător fond: R___ M.

Tehnored. V.C. 4 ex./15.02.2016