Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 1438

Ședința publică de la 07 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E________ C______

JUDECĂTOR: I____-L____ O______-D__

GREFIER: E______ D_____

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție PV: PA xxxxxxx/20.10.2014, formulat de apelanta petentă C_______ NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, __________________, sector 2, București, în contradictoriu cu intimatul I__ C________ - POLIȚIA MUNICIPIULUI MEDGIDIA, cu sediul în Medgidia, _______________________________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 304/10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța constată că nu au fost solicitate probe noi în apel.

Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2014 petenta a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/20.10.2014 arătându-se în esență că procesul verbal nu cuprinde toate mențiunile legale; arătându-se că aplicarea amenzii s-a făcut prematur, petenta nefăcându-se vinovată de comiterea contravenției.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că procesul verbal este legal și temeinic.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinta civila nr. 304/10.03.2015, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

„Instanța reține că petenta a fost sancționată contravențional întrucât nu au fost remediate deficiențele constatate anterior la Agenția Poștală C___ V___, fapta fiind prevăzută de art. 3 alin. 3, respectiv art. 60 lit. a din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art. 61 lit. b din Legea nr. 333/2003.

Se constată că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii, inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele și prenumele agentului constatator, precum și al contravenientului, nedevenind incident niciunul din cazurile care să atragă nulitatea acestuia. Se reține că obligația de a aduce la cunoștință contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni nu poate atrage nulitatea procesului verbal decât dacă se face dovada unei vătămări.

Se constată că procesul verbal de contravenție este temeinic, petenta nefăcând dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea menționată în procesul verbal, neputându-se reține prematuritatea aplicării sancțiunii contravenționale față de dispozițiile art. 3 alin. 3 și art. 28 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 care prevăd obligativitatea executării, la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, de împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, precum și prevederile art. 7 din HG nr. 301/2012.

Pentru aceste considerente se va respinge plângerea ca nefondată”.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Medgidia, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca Agentia postala C___ Vodaeste o subunitate postala operativa dotata cu elemente mecano-fizice de securitate, fiind incadrata la nivelul 4 de securizare, datorita plafonului valoric manipulat care este redus, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar. A mai aratat ca organul constatator a foacut o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor Legii 333/2003. Nu rezulta ca, la data de 25.09.2014, bunurile si valorile monetare manipulate prin oficiu erau asa de mari incat sa fie necesare masurile prevazute de lege, suplimentar. A mai aratat ca legiuitorul a stabilit un termen in functie de volumul si natura masurilor care trebuie intreprinse pentru ________________________ unitatilor, pentru ca aceste conditii pot fi indeplinite numai in urma efectuarii unor acte de dispozitie, urmand ca ulterior implinirii termenului stabilit de legiuitor, unitatile sa fie sanctionate. Or, interpretand gresit, instanta a respins exceptia prematuritatii aplicarii amenzii raportat la termenul de 01.01.2016, acordat prin HG 301/2012. Mai mult, fapta retinuta in sarcina petentei nu era incriminata la data savarsirii ei, respectiv 25.09.2014, data situata in termenul de 24 de luni prevazut de art. 7 alin. 1 din HG 301/2012, incalcandu-se principiul legalitatii incriminarii faptei retinute in sarcina petentei. Ulterior, petenta a intreprins toate masurile necesare pentru ________________________________ procedurile necesare pentru a se conforma in termenul prevazut de lege.

Intimata nu a depus intampinare.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Instanta de apel retine ca petenta a fost sancționată contravențional întrucât nu au fost remediate deficiențele constatate anterior la Agenția Poștală C___ V___, fapta fiind prevăzută de art. 3 alin. 3, respectiv art. 60 lit. a din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și sancționată de art. 61 lit. b din Legea nr. 333/2003.

In mod corect s-a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2002 cuprinzând toate elementele obligatorii, inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele și prenumele agentului constatator, precum și al contravenientului, nedevenind incident niciunul din cazurile care să atragă nulitatea acestuia. Se reține că obligația de a aduce la cunoștință contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni nu poate atrage nulitatea procesului verbal decât dacă se face dovada unei vătămări.

Corect a retinut instanta de fond că procesul verbal de contravenție este temeinic, petenta nefăcând dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea menționată în procesul verbal.

In aceasta ordine de idei, nu se pot retine sustinerile petentei apelante, in sensul ca aplicarea sancțiunii contravenționale este prematura față de dispozițiile art. 3 alin. 3 și art. 28 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 care prevăd obligativitatea executării, la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, de împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, precum și prevederile art. 7 din HG nr. 301/2012.

Mai mult, termenul prevazut de art. 7 din HG 301/2012, invocat de catre petenta, este termenul pana la care aceasta trebuia sa se puna in legalitate cu aspectele cu privire la care s-au trasat sarcinile prin procesul-verbal de control din data de 25.09.2014.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, se retine ca au fost respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de catre apelanta C_______ NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, __________________, sector 2, București, in contradictoriu cu intimata I__ C________ - POLIȚIA MUNICIPIULUI MEDGIDIA, cu sediul în Medgidia, _______________________________, ca nefondat.

Definitiva.

Pronuntata in sedina publica din data de 07.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E________ C______ I____-L____ O______-D__

GREFIER,

E______ D_____

Jud.fond. E.E. M_______

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./4 ex./20.11.2015