R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4107/2013

Ședința publică din 10.10.2013

Instanța constituită din :

Președinte : Ș_____ D____ M______ – judecător

Grefier : B________ M____ M______

Pe rol fiind judecarea plângerii formulată de petentul C______ C_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H________, intervenienții N______ R_____ M____, N____ A_____, G___________ V_____ și asigurătorii E______ R______ A________ Reasigurare SA și ______________________________ SA- Sucursala D___.

Dezbaterile și susținerile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.10.2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10.10.2013, când a hotărât următoarele.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra acțiunii civile de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 05 aprilie 2012, petentul C______ C_____, a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01 aprilie 2012, restituirea sumei de 420,00 lei achitată cu titlu de amendă, radierea punctelor de penalizare și restituirea permisului de conducere.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420,00 lei, 6 puncte penalizare și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, pe motiv că în data de 01 aprilie 2012 în timp ce circula pe raza orașului S______ din direcția D___ către Orăștie, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară și a pătruns pe contrasens unde a avariat în partea stânga spate autoturismul Chevrolet cu nr. XXXXXXXXX, după care a intrat pe sensul său de mers unde a tamponat autoturismul cu nr. XXXXXXXXX pe care l-a proiectat în autoturismul cu nr. XXXXXXXXX.

A mai arătat că agentul constatator nu a ținut cont de explicațiile sale privind modul și dinamica producerii accidentului de circulație și că a refuzat să ia declarații de la martorii prezenți în autoturismul pe care-l conducea deși a solicitat insistent acest lucru, reținând astfel o stare de fapt eronată și care nu are nicio legătură cu modul și dinamica producerii accidentului.

În drept, au fost indicate dispozițiile OUG 195/2002.

Petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție încheiat.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal. În același sens a solicitat să fie avut în vedere raționamentul adoptat de CEDO în cauza C. N____ împotriva României din 18 noiembrie 2008 (cererea xxxxx/03) raportat la poziția de acceptare a petentului în momentul încheierii procesului-verbal, la faptul că invocarea ulterioară a unei stări de fapt diferite presupune necesitatea dovedirii ei printr-un probatoriu pertinent, atâta timp cât nu se invocă constrângerea petentului în a semna procesul-verbal cu mențiunea de recunoaștere explicită sau implicită a faptei imputate, această situație neputând conduce automat la obligarea agentului constatator de a dovedi el comiterea faptei de către petent.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimata a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator, copiile declarațiilor conducătorilor auto implicați în evenimentul rutier, declarația contravenientului și procesul-verbal contestat, în original.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – „În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, judecătoria va cita și societatea de asigurări menționată în procesul-verbal de constatare a contravenției”, precum și art. 119 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice – „În cazul în care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare”, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de intervenienți a celorlalți conducători auto implicați în incident, respectiv a numiților N______ R_____ M____, N____ A_____ și GHIRAMESCU V_____ și a asiguratorilor E______ R______ A________ REASIGURARE S.A. și S.C. A____ A________-REASIGURARE S.A. prin Sucursala D___.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.7152/2012 a Judecătoriei D___, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, instanța a respins plângerea petentului, apreciind că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată nemijlocit de către agentul constatator atât în baza declarațiilor date de cei patru conducători auto implicați în incident cât și cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. Astfel, instanța a reținut că din însăși schița dinamicii faptei prezentată de petent (fila 14 verso din dosar), cât și din cele descrise de ceilalți conducători auto implicați în evenimentul rutier (filele 15-17 din dosar), rezultă că petentul a efectuat o manevră de depășire neregulamentară. Mai mult, în fața agentului constatator, pe formularul de declarație tip, petentul a recunoscut că „a lovit un Opel și un taxi”, iar cu ocazia întocmirii procesului-verbal a declarat, sub semnătură, că „nu a vrut să facă depășirea”.

Prin Decizia nr.334/R/2013 a Tribunalului H________ s-a admis ca fondat recursul introdus de către C______ C_____ împotriva sentinței civile nr. 7152/2012 pronunțată de Judecătoria D___, jud. H________ și în consecință s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria D___ sub nr.XXXXXXXXXXXXXX la data de 16.04.2013.

Cu ocazia rejudecării nu s-au administrat probe noi, martorii încuviințați neprezentându-se cu toate că au fost citați cu mandate de aducere.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01 aprilie 2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420,00 lei pentru săvârșirea de către acesta a contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. j din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, reținându-se că în data de 01 aprilie 2012, ora 17,30 pe DN 7 km 382+950m, astfel cum rezultă din declarațiile date și în urma cercetării la fața locului, s-a constatat că petentul în timp ce conducea autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare HD xxxxxx pe direcția D___-Orăștie a efectuat o manevră de depășire neregulamentară și a pătruns pe contrasens unde a avariat în partea stânga spate autoturismul Chevrolet cu nr. XXXXXXXXX, după care a intrat pe sensul său de mers unde a tamponat autoturismul cu nr. XXXXXXXXX pe care l-a proiectat în autoturismul cu nr. XXXXXXXXX.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod elocvent descrisă în cauza H______ și alții contra României, este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. Nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. R______, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța reține că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată nemijlocit de către agentul constatator atât în baza declarațiilor date de cei patru conducători auto implicați în incident cât și cu ocazia efectuării cercetării la fața locului. Astfel, instanța reține că din însăși schița dinamicii faptei prezentată de petent (fila 14 verso din dosar), cât și din cele descrise de ceilalți conducători auto implicați în evenimentul rutier (filele 15-17 din dosar), rezultă că petentul a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, care s-a constituit în cauză a producerii accidentului. Mai mult, în fața agentului constatator, pe formularul de declarație tip, petentul a recunoscut că „a lovit un Opel și un taxi”, iar cu ocazia întocmirii procesului-verbal a declarat, sub semnătură, că „nu a vrut să facă depășirea”.

Prin urmare, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.

Instanța reține că indicațiile instanței de trimitere au fost în sensul de a se cita martorul F___ G_______ cu mandat de aducere și a procedat cu ocazia rejudecării în acest fel, însă din cercetările efectuate de agentul de poliție L___ M______ (f.82), rezultă că nu există o asemenea persoană în satul Hărpășești. Mai mult, pentru respectarea dreptului la apărare al petentului, instanța i-a dat posibilitatea de a audia un alt martor, P_____ C_____, însă nici acesta nu a putut fi adus, nici cu mandat de aducere, fiind necunoscut la adresa indicată (f.85).

Pe cale de consecință, instanța constată că a acordat petentului dreptul de a-și proba nevinovăția, însă acesta a propus în calitate de martori, persoane care s-au dovedit a nu exista, demersul său apărând ca un abuz de drept.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. j din HG 1391/2006 – „(1) Se interzice depășirea vehiculelor: … j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii”. Iar, în concordanță cu art. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Pentru săvârșirea contravenției reținută, agentul constatator a aplicat petentului o amendă contravențională în cuantum de 6 puncte amendă, fiind vorba de minimul prevăzut în art. 98 alin. 4 lit. c din OUG 195/2002, cuantum pe care instanța îl apreciază ca fiind proporțional cu gravitatea faptei săvârșite.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta reținută în sarcina lui, precum și faptul că, prin plângerea formulată, acesta a urmărit în special exonerarea sa de la executarea sancțiunii complementare privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă determinată, împrejurare în care, pentru corectarea conduitei contravenientului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal contestat.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul C______ C_____, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat G_____ T_____ în municipiul D___, ___________________________________________________ H________ în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul H________, intervenienții forțați N______ R_____ M____, domiciliată în orașul S______, Șos. Națională, ______________, ________________________, N____ A_____, domiciliat în orașul Oțelu R___, _________________________, județul C____-S______ și G___________ V_____, domiciliat în municipiul Timișoara, ______________________, județul T____ și asiguratorul E______ R______ A________ REASIGURARE S.A., cu sediul în orașul Voluntari, _______________________. 10, __________________ Business Park – Clădirea O23, județul Ilfov și S.C. A____ A________-REASIGURARE S.A. prin Sucursala D___, cu sediul în municipiul D___, _____________________-24, ______________________ H________, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 01 aprilie 2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2013.

Președinte,Grefier,

Ș_____ D____-MihaelaBoștinaru M______ M____

Red. 9ex. ȘDM/BMM

15.10.2013