Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 191/2016

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ M_______

Judecător G_______ D____ N______

Grefier G_______ G________

S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de petenta A_____ E____, împotriva sentinței civile nr.586 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ-FORMAȚIUNEA RUTIERĂ TOPOLOVENI, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție P.V. ________ nr. xxxxxxx/05.03.2015 IPJ Argeș”.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A_________ I__-F_____ pentru apelanta-petentă, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Avocatul apelantei-petentă arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.

Tribunalul pune în discuție excepția tardivității apelului, invocată prin întâmpinare de către intimatul IPJ Argeș.

Avocatul apelantei-petentă solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, potrivit motivelor expuse prin răspunsul la întâmpinare, apelul fiind formulat în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii de fond.

Tribunalul, verificând actele dosarului, constată că excepția tardivității declarării apelului invocată de intimate prin întâmpinare, este neîntemeiată și prin urmare o respinge.

Astfel, tribunalul constată că apelul a fost exercitat în termenul prevăzut de art.468 din Codul de procedură civilă, respectiv în 30 de zile de la comunicare, comunicare ce a fost efectuată la data de 23 iulie 2015, potrivit dovezii existente la dosar și care face proba contrară până la înscrierea în fals, apelul fiind declarat la data de 12 august 2015.

Tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.

Avocatul apelantei-petentă solicită emiterea de adresă către intimat, pentru a preciza coordonatele GPS unde era amplasat la momentul respectiv aparatul radar, și dacă acest aparat radar se afla pe teritoriul unei localități sau în afara localității.

Tribunalul pune în discuție ca si probă, vizionarea înregistrării video stocată pe CD-ul aflat la fila 26 a dosarului de fond.

Avocatul apelantei-petentă arată că este de acord.

Tribunalul deliberând asupra probelor, raportat la dispozițiile art.478 alin.2 Cod procedură civilă și art.479 alin.2 din Codul de procedură civilă, apreciază că este utilă soluționării cauzei vizionarea înregistrării video stocată pe CD-ul înaintat de intimat cu ocazia soluționării în fond a plângerii, motiv pentru care va fi admisă proba materială constând în înregistrarea video și va proceda la administrarea probei prin cooperarea unui reprezentant al compartimentului informatică al tribunalului.

În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de către apelantă, respectiv emiterea unei adrese către IPJ Argeș, pentru ca acesta să precizeze coordonatele GPS ale locului unde era amplasat radarul la momentul constatării contravenției și respectiv pentru a se preciza dacă locul respectiv este în localitate sau nu, tribunalul apreciază că aceasta probă nu este utilă soluționării cauzei. Pe de o parte tribunalul constată, raportat la solicitările formulate și probele administrate, că nu se impune suplimentarea probatoriului, observând totodată din planșele foto depuse la filele 21 și următoarele, în partea de jos a planșelor sunt menționate coordonatele GPS, pe care apelanta putea să le aibă în vedere și să procedeze la efectuarea de verificări privind existența locației, respectiv în interiorul localității sau în afara ei.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, a răspuns avocat A_________ I__-F_____ pentru apelanta-petentă, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

În ședință publică, în prezenta unui reprezentant al compartimentului informatică al tribunalului, se procedează la vizionarea înregistrării video stocată pe CD-ul înaintat de intimat, și se constată că la data de 5 martie 2015, orele 16:30, se observă în imagine, autoturismul Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, circulând cu viteza de 110 km/h și că nu sunt construcții în împrejurimi.

Avocatul apelantei-petentă arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Namaifiind cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocatul apelantei-petentă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține și prin motivele expuse prin răspunsul la întâmpinare. Arată că, instanța de fond nu a avut în vedere nerespectarea dispozițiilor art.16 din Ordonanța nr.2/2001. Agentul constatator, nu a reținut în procesul-verbal toate circumstanțele cu privire la aceasta contravenție. La momentul la care apelanta a fost oprită de echipajul de politie, aceasta se deplasa dinspre _________________________________, pe o zonă de drum unde nu exista nici un imobil și nici indicator de vitează, ori semn de intrare în localitate, aspect ce nu a fost retinut în procesul-verbal de constatare a contravenției și nici nu a fost retinut de instanta de fond. Nu se poate retine că apelanta a depăsit cu peste 50 Km/h viteza legală în condițiile în care nu se face dovada că pe aceea portiune de drum se aplică limitarea de viteza. Mai arată că, instanta de fond în mod neîntemeiat a retinut faptul că, sancțiunea aplicată este corespunzătoare cu gradul de pericol social al contravenției săvârșite, în condițiile în care acest aspect nu rezultă din probele administrate și în raport de faptul că apelanta-petentă nu a mai fost sancționată anterior. În concluzie solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față ;

Constată că, la data de 12.03.2015, petenta A_____ E____ a formulat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ-FORMAȚIUNEA RUTIERĂ TOPOLOVENI plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr..xxxxxxx/05.03.2015 solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Motivând plângerea contravențională petenta a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate având în vedere faptul că nu au fost respectate disp.art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001 procesul de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei orei și locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzut de actul normativ dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea .

Sub acest aspect, petenta a arătat că în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției fapta este descrisă generic, iar agentul constatator a indicat data și ora săvârșirii faptei, reținând că a condus autovehiculul cu viteza de 110 km/h dar fără a preciza regimul de viteză aplicabil în zona respectivă și neindicând alte elemente necesare stabilirii circumstanțelor în care s-a săvârșit presupusa faptă contravențională.

În acest sens, se susține de petentă faptul că în momentul în care a fost oprită de echipajul de poliție se deplasa dinspre ___________________________ Topoloveni , iar în zonă nu exista un indicator de limitare a vitezei.

Pe de altă parte, viteza reținută în procesul verbal de contravenție nu este cea reală întrucât pe porțiunea de drum respectivă petenta arată că a efectuat o manevră regulamentară de depășire a altui autovehicul aflat în trafic astfel încât exista posibilitatea înregistrării de către aparatul radar a unei viteze cumulate a acestora.

A mai arătat petenta și faptul că beneficiază de prezumția de nevinovăției, astfel încât sarcina probei revine organului constatator și nu petentului..

În raport de considerentele de fapt mai sus arătate, petenta a solicitat admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatare a contravenției , iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În drept au fost invocate disp.art. O.G nr. 2/2001, O.U.G nr. 195/2002 și H.G nr. 1391/2006.

La data de 09.04.2015, intimatul în temeiul disp.art. 205 din Codul de procedură civilă a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitând menținerea acestuia și a sancțiunilor aplicate.

În vederea soluționării cauzei instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Prin sentința civilă nr. 586 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecatoria Topoloveni s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta A_____ E____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ-FORMAȚIUNEA RUTIERĂ TOPOLOVENI .

Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că,prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/05.03.2015 s-a dispus sancționarea petentei cu amendă în cuantum de 877,5 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.121 alin.1 din H.G. nr. 1391/2006, aplicându-se sancțiunea complementară de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării conform disp. art.102 alin.3 lit.e) din O.U.G.nr.195/2002.

În fapt, s-a reținut că, la data de 05.03.2015, ora 16,30, petenta a condus pe drumurile publice - DN 7 Topoloveni, autovehiculul marca Dacia Sandero cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, din direcția Căteasca către Topoloveni, cu viteza de 110 km/h, înregistrat de aparatul radar marca Autovision ROM 129 montat pe autoturismul MAI - xxxxx, aflat în mișcare din sens opus.

Din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției ce face obiectul prezentei plângeri contravenționale rezultă faptul că acesta cuprinde datele și împrejurările prev. de disp. art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele de identificare ale petentei, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită contravenția (menționându-se împrejurările în care a fost comisă și mijlocul tehnic omologat cu care s-a înregistrat nerespectarea regimului legal de viteză - radar Autovizion ROM 129); indicarea actului normativ prin care s-a stabilit și s-a sancționat contravenția.

Prin urmare, s-a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, descrierea faptei răspunzând exigențelor normei legale.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut următoarele:

Potrivit disp. art.121 alin.1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, iar nerespectarea acestei obligații de către participanții la trafic, intră în sfera ilicitului contravențional, atrăgând astfel răspunderea contravențională conform dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice.

Conform art. 48 din OUG 195/2002, limita de viteză în localitate este de 50 Km/h, iar art. 102 alin.3 lit.e) din același act normativ prevede că depășirea cu mai mult de 50 Km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție.

În speță din succesiunea imaginilor foto atașate la dosar rezultă că, la data de 05.03.2015 autoturismul Dacia Sandero cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, a fost depistat circulând cu viteza de 110 km./h, depășind cu peste 50 Km/h limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv, probe ce evidențiază indubitabil săvârșirea faptei contravenționale, în contextul situației de fapt expusă de agentul constatator.

Sub un alt aspect, se reține îndeplinită condiția prevăzută de textul incriminator privind constatarea contravenției cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic contrar celor invocate în apărare de petent.

Astfel, din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut că mijloacele tehnice folosite la constatarea contravenției, respectiv aparatul radar marca Autovision ROM 129 (menționat expres în conținutul actului constatator) este verificat și omologat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr.xxxxxxx/15.04.2014 emis de Institutul Național de Metrologie ( fila 20).

Sub același aspect, potrivit atestatului nr.xxxxxx/04.03.2015 emis de I.P.J .Argeș - Serviciul Rutier, s-a constatat că agentul constatator avea competența de a desfășura activități de utilizare și exploatare a aparatului radar marca Autovision ROM 129 (fila 19).

Potrivit disp. art.34 din O.G.nr.2/2001 republicată, procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și de drept până la proba contrară. În procedura contravențională, sarcina probei revine petentului care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, in situația in care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța in privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă. Din acest punct de vedere, instanța reține că procesul verbal de constatare a contravenției fiind întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. In acest sens este de remarcat că in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține in mod constant că prezumțiile nu sunt in principiu contrare convenției. Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate in procesul verbal nu are caracter absolut. Concluzionând, in speță, nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită in procedura in fața instanței de judecată prin administrarea de probe prin care să se combată constatările din procesul verbal și din celelalte acte depuse la dosarul cauzei, drept pentru care se apreciază că, in măsura in care procesul verbal de constatare a contravenției este susținut de dovezile in baza cărora s-a întocmit, se susține temeinicia și legalitatea sa, fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din CEDO.

Prin urmare, instanța reține faptul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distinctă de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție de organul constatator și nu a solicitat administrarea altor probe apte să dovedească netemeinicia sancțiunilor contravenționale aplicate.

În ceea ce privește solicitarea petentei privind înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, instanța a reținut faptul că avertismentul se aplică în situația în care fapta este de o gravitate redusă.

În cauza dedusă judecății, fapta contravențională reținută în sarcina petentei nu este de o gravitate redusă, astfel încât sancțiunea contravențională corespunde imperativului justei individualizări și criteriilor prev. de art.21 din O.G.nr.2/2001.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, instanța a constatat faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/05.03.2015 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât a fost respinsă plângerea contravențională.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel petenta A_____ E____ apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 20.08.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX.

In sustinerea criticii de netemeinicie sa arata ca la momentul în care a fost oprită de echipajul de poliție aceasta se deplasa dinspre ___________________________ Topoloveni , pe zona de drum respectivă neexistând vreun indicator de localitate sau vreun indicator de limitare a vitezei .

Instanța de fond în mod neîntemeiat și nemotivat a reținut că sancțiunea contravențională corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 21 din OG nr.2/2001 fără a da eficiență declarației de martor administrată în cauză, a înscrisurilor în circumstanțiere depuse de petent și nu în ultimul rând a faptului că petenta nu a mai fost anterior sancționată pentru o astfel de faptă.

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

Tribunalul reține că instanța a procedat la respingerea plângerii contravenționale , iar prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești , se reține că judecătoria a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție, iar totodată modalitatea în care judecătoria a analizat și interpretat hotărârile Curții Europene a Drepturilor omului în domeniul contravențional este una corectă și astfel criticile apelantului pe acest aspect sunt unele neîntemeiate.

Procesul - verbal, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie, reținându-se și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței - paragraful 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002)).

Rezultă că, și procesul - verbal de contravenție, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că, nu a săvârșit contravenția, trebuie să facă dovada celor susținute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă, situație în care nu s-a aflat.

Materia contravențiilor aparține domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumția de nevinovăție cât timp este respectat un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și protejarea intereselor legitime ale contravenientului.

Făcând aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța a constatat faptul că petenta, prin probatoriul propus și administrat, nu a reușit să facă dovada nelegalității și netemeiniciei procesului-verbal.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Tribunalul constată așadar, raportat la probatoriul administrat în cauză , având în vedere și vizionarea suportului magnetic privind înregistrarea contravenție,i că petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției , prin localitate nu se înțelege neapărat acea zonă teritorială în care se pot vizualiza construcții ,respectiv garduri cum susține petenta .

În cuprinsul procesului verbal de contravenție este menționată ca loc de săvârșire al contravenției DC 105 localitatea Topoloveni , direcția Căteasca către Topoloveni , iar fapta contravențională s-a înregistrat cu aparat radar , verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/15.04.2014, petenta nedovedind o situație de fapt contrară celei menționate în procesul verbal de contravenție, fapta fiind înregistrată atât pe suport informatic - CD , rezultă și din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, planase în care sunt menționate și coordonatele GPS ale locației în care s-a aflat vehiculul condus de către petentă .

Tribunalul mai arată că apare ca vădit neutilă solicitarea petentei de a emite o adresă catre organul constatatoe în care acesta sa indice coordonatele GPS în care se află autovehiculul organului constatator, pentru că ceea ce interesează în cauză este locul în care a fost surprins vehiculul condus de către petentă și cu privire la care s-a constatat depășirea vitezei legale.

De altfel, organul constatator a menționat că locul săvârșirii contravenției corespunde localității Topoloveni , direcția Căteasca către Topoloveni și deși în planșele fotografice sunt menționate coordonatele GPS, petenta avea posibilitatea legală să administreze probe prin care să conteste pe de o parte ca acestea nu corespund localității Topoloveni , și că zona surprinsă în planșele fotografice și în înregistrarea video nu corespuns localității Topoloveni, ori aceasta nu a administrat dovezi în sensul contrar sai nu a dovedit ca zona nu ar fi marcata corespunzator cu indicatoare de intrare in localitate.

Tribunalul consideră că o astfel de individualizare a pedepsei realizata de oragnul constatator este corectă, având în vedere că trebuie dat eficiență principiului proporționalității răspunderii contravenționale cu gravitatea faptei și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită ,iar amenda aplicată nu apare a fi disproporționată în raport de împrejurările în care a fost săvârșită și cu urmarea produsă de către aceasta ca si masura complementara..

Potrivit art. 5 alin.5 din OG 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericol social al faptei săvârșite , iar conform art 21 alin.3 din același act normativ la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului .

Având în vedere principiul proporționalității răspunderii contravenționale cum s-a motivat anterior și că sanctiunile aplicate nu depasesc caracterul contravențional pe care îl conferă legea și îndeplinește o funcție reparatorie și educativă ,iar fapta contraventionala are un pericol social ridicat , și astfel criticile apelantei pe acest aspect sunt nefondate .

Față de cele reținute și în raport de disp.art. 480 C.pr.civ . tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de petenta A_____ E____ domiciliată în mun. Pitești, ______________________. 2, ________________, județul Argeș, CNP- xxxxxxxxxxxxx , împotriva sentinței civile nr.586 din data de 25.06.2015 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ-FORMAȚIUNEA RUTIERĂ TOPOLOVENI cu sediul în mun. Pitești, ______________________, județul Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20.01.2016.

Președinte, A____ M_______		Judecător, G_______ D____ N______
	Grefier, G_______ G________

Red.G.D.N.

Tehn D.T/GDN/ 4 ex

29.01.2016