ROMÂNIA

Tribunalul A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 160 A

Ședința publică din data de 3 martie 2015

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier D____ B______

S-a luat în examinare apelul declarat intimata Poliția L_____ A___ împotriva sentinței civile nr. 4716 din 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei apelante – consilier G____ L____, lipsă fiind reprezentanta petentei intimate.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Reprezentanta intimatei apelante depune la dosar delegație și la întrebarea instanței arată că nu are de formulat cereri de probațiune ori cereri prealabile.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, excepții și incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.

Reprezentanta intimatei apelante solicită admiterea apelului și respingerea plângerii contravenționale, pentru motivele formulate pe larg în scris, fără cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față,

Constată că prin sentința civilă nr. 4716 din 17 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins excepția tardivității invocată de către intimată.

A admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ______________________, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___, și în consecință a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1200 lei aplicată petentei prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxx, întocmit la data de 23.05.2014 de intimată, cu avertismentul.

A dispus restituirea către petentă a amenzii în valoare de 600 lei, achitată potrivit ordinului de plată nr. 875 din data de 30.05.2014, emis de BRD Groupe Societe Generale, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxx, întocmit la data de 23.05.2014 de intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 1.200 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 12 raportat la art. 24 lit. b din H.C.L.M. A___ nr. 141/2012, întrucât în data de 12.05.2014, ora 11:17, autoutilitara cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, marca Volvo, având masa maximă mai mare de 3,5 tone (18 tone), aparținând petentei, a circulat pe ___________________. 40 din Municipiul A___, fără a deține autorizație de acces pentru zona B a Municipiului A___, în zonă semnalizată cu indicatoare.

Examinând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, conform prevederilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fără a lipsi mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește criticile petentei cu privire la nelegalitatea întocmirii procesului verbal, instanța a constatat că acesta a fost întocmit la sediul poliției locale, după identificarea proprietarului autoutilitarei, pe numele persoanei juridice și în lipsa unui reprezentant legal al acesteia. Absența reprezentantului legal al petentei, a unui martor care să confirme aceasta, instanța nu le-a putut reține ca motive pentru ca procesul verbal astfel încheiat să fie lovit de nulitate absolută, aceste mențiuni neregăsindu-se printre cele obligatorii, enumerate de art. 17 din OG nr. 2/2001 și nici de nulitate relativă, atâta timp cât petenta nu a invocat și nici nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare prin întocmirea actului în această modalitate.

S-a apreciat că petenta a beneficiat de toate atributele dreptului la apărare, având posibilitatea legală de a formula toate obiecțiunile în cuprinsul prezentei plângeri împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. De asemenea, nu a indicat și nu a dovedit vreo vătămare produsă prin încheierea procesul verbal de contravenție în acest mod, astfel fiind îndeplinite și cerințele art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

Conform prevederilor art. 12 din HCLM A___ nr. 141/2012, în zona B a Municipiului A___, este interzis vehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 7,5 tone, cu excepțiile prevăzute în art. 13 și anexa 3.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Petenta, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv ordinul de plată emis de BRD Groupe Societe Generale din data de 12.05.2014, a facut dovada plății autorizației de acces pentru autovehiculul verificat, dar nu face dovada faptului că avea această autorizație afișată la loc vizibil, în original, potrivit prevederilor art. 7 din aceeași HCLM A___ nr. 141/2012.

Prima instanță a constatat că fapta reținută există, constituie contravenție și a fost săvârșită de petentă, astfel că a reținut legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată de către agentul constatator, respectiv în privința cererii petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a avut în vedere prevederile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care arată că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel încât trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, iar art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a apreciat că aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 1.200 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere că petenta a achitat tariful autorizației anterior constatării contravenției, prin aceasta dovedind că a urmărit să respecte dispozițiile legale în materie, apreciind că fapta sa prezintă un grad de pericol social redus față de cea a unui deținător de autovehicul cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 to care ignoră în totalitate dispozițiile legale și nu plătește tariful sus amintit, astfel că în raport de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este în măsură să își atingă scopul preventiv educativ față de petentă, astfel că a înlocuit sancțiunea amenzii aplicate prin procesul verbal cu avertismentul, atrăgându-i petentei atenția asupra necesității respectării întocmai a prevederilor legale.

Văzând că potrivit ordinului de plată nr. 875 din data de 30.05.2014, emis de BRD Groupe Societe Generale, petenta a achitat amenda în valoare de 600 lei, instanța a dispus restituirea acestei sume către petentă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Poliția L_____ A___ solicitând admiterea apelului și respingerea plângerii contravenționale.

În motivare a adus critici sentinței primei instanțe, arătând că procesul verbal a fost în mod legal întocmit, întrucât la momentul controlului conducătorul autovehiculului nu avea în posesie autorizația de acces pentru zona în care circula, prevederile HCLM 141/2012 statuând clar în acest sens, iar afirmațiile petentei referitoare la achitarea taxelor legale impuse nu echivalează și nici nu împlinesc obligația deținerii autorizației de acces.

A arătat că petenta a fost sancționată în cuantumul minim al amenzii prevăzute pentru acest timp de contravenție iar în cazul de față nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul întrucât fapta săvârșită nu este de o gravitate redusă, avându-se în vedere urmările produse și anume degradarea drumurilor din interiorul orașului.

Petenta intimată prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând în motivare că a făcut dovada faptului că taxa de autorizație acces în Municipiul A___ a fost achitată de aceasta anterior controlului efectuat de intimată.

De asemenea a apreciat că în mod justificat instanța de fond a apreciat că fapta prezintă un grad de pericol social redus ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită așa zisa faptă contravențională procedând în mod corect la reindividualizarea sancțiunii aplicate prin actul juridic sancționator.

În drept a invocat prevederile Noului Cod de procedură civilă și cele ale OG nr. 2/2001.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a considerat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenție imputate dar că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică ca urmare a interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie fiind expuse considerentele de fapt și de drept pentru care s-a pronunțat hotărârea apelată.

Tribunalul reține că este de principiu că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate față de normele legale aplicabile, ceea ce duce la concluzia, că nu în toate situațiile se impune aplicarea de măsuri pecuniare. De asemenea sancțiunea juridică constituie un mijloc de prevenție a săvârșirii unor fapte , în contradicție cu obligațiile ce derivă din actele normative și ordinea publică.

Tribunalul reține și că sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, conform art.5 din OG nr.2/2001 modificată iar în conformitate cu art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic la contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.

Iar din acest punct de vedere prima instanță care având în vedere că pericolul social al faptei săvârșită de petentă este unul redus în condițiile în care aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege fondat pe aceea că petenta a achitat tariful autorizației anterior constatării contravenției, prin aceasta dovedind că a urmărit să respecte dispozițiile legale în materie, apreciind că fapta sa prezintă un grad de pericol social redus față de cea a unui deținător de autovehicul cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 to care ignoră în totalitate dispozițiile legale și nu plătește tariful sus amintit, cât și atitudinea petentei și faptul că aceasta se află la prima abatere de acest gen, conduc la concluzia că fapta prezintă un grad de pericol social redus, avertismentul fiind suficient pentru a se realiza scopul preventiv și sancționator a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub acest aspect.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de intimata Poliția L_____ A___ împotriva sentinței civile nr. 4716 din 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimata Poliția L_____ A___ cu sediul în A___, ______________ D________, nr. 18. _________________, având C__ xxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 4716 din 17.10.2014, pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și în consecință păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3.03.2015.

Președinte Judecător Grefier

I___ D____ L____ J___ D____ B______

Red.I.D./Tehnored.D.B/16.03.2015

4 ex./2 _______________

Prima instanță – D____ L______ C____

Se comunică:

Apelantei Poliția L_____ A___ - A___, ______________ D________, nr. 18. _________________

Intimatei ______________________- loc. Gurani, nr. 216, jud. Bihor