Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - Recurs -

- Plângere contravențională -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal

DECIZIA NR. 425 - R

Ședința publică din data de 12 mai 2014

Instanța compusă din:

Președinte - H________ G___ - A____

Judecător - M_____ A_____ - M____

Judecător - U________ M______

Grefier - G_____ M______

Pe rol, judecarea recursului formulat de către recurenta - petentă S_____ L_______, împotriva sentinței civile nr. 4777, din data de 22.04.2013, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, respectiv intimata - intervenientă U____ B____ - C______ și asiguratorii S.C. U____ A________ S.A. și A____ A________, având ca obiect - plângere contravențională. -

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat H_____ S________, pentru recurenta - petentă lipsă, prezent fiind și consilier juridic G____ G______, pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, lipsind toate celelalte părți.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 153 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, întrebate fiind, părțile prezente, prin intermediul reprezentanților, învederează că, nu sunt de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții, situație în care instanța, constatând pricina în stare de judecată, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la dezbaterile pe fond.

Astfel, avocat H_____ S________, pentru recurenta - petentă lipsă, S_____ L_______, solicită admiterea recursului potrivit motivelor formulate, în sensul reținerii cauzei spre rejudecare și admiterii plângerii contravenționale, astfel cum a fost promovată.

La rândul său, consilier juridic G____ G______, pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, solicită respingerea recursului formulat de petentă și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______, la data de 01.08.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta S_____ L_______ a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul inspectoratul de Poliție Județean B_______ cu privire la procesul - verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 31.07.2012, solicitând anularea acestuia și înlăturarea sancțiunilor aplicate.

Petenta a menționat că, la data de 30 iulie 2012, în jurul orelor 17, se afla parcată în parcarea magazinului Kaufland, mai precis în fața magazinului Taco Loco, iar mașina pe care o conducea, Toyota Auris XXXXXXXXX, era poziționată cu fața spre acest magazin Taco Loco, într-o alveolă de parcare marcată corespunzător.

Petenta a susținut că, în fața mașinii sale se aflau cele două benzi pentru deplasarea autovehiculelor, respectiv câte o singura bandă pe fiecare sens de circulație. Petenta a susținut că, în dreapta și în stânga mașinii sale erau tot locuri, cel puțin câte 6 locuri, de parcare fără ca acestea să fie întrerupte de alte marcaje care să indice sensurile de circulație pentru autovehicule. Petenta a menționat că, mașina sa era singurul autoturism parcat în acea zonă. De asemenea, în spatele mașinii sale, cât și în spatele celorlalte locuri de parcare din dreapta și stânga sa se afla o adâncitură care delimita alte locuri de parcare.

Petenta a precizat că întrucât dorea să plece, respectiv să iasă din parcarea Kaufland, s-a asigurat față, spate, stânga, dreapta și a început să efectueze manevra corespunzătoare spre stânga pentru a se încadra pe banda corespunzătoare acelei direcții de mers. Petenta a susținut că, în acel moment a fost impactată pe partea față stânga de autoturismul Seat BT 86 R1C, condus de numita U____ B____ C______ care nu a respectat marcajele rutiere care evidențiau arterele de circulație pentru autovehicule și contrar acelor marcaje a tăiat locurile de parcare și i-a apărut din senin în laterala din stânga față dintr-un unghi mort de 45 grade stânga-spate. Petenta a susținut că, întrucât efectua o manevră de virare spre stânga în acel moment avariile la mașina sa au fost doar farul față stânga deteriorat și bara de protecție față deteriorată pe partea stângă iar la celălalt autoturism avariile au fost în zona portierei față dreapta.

Petenta a precizat că întrucât nu au existat victime ci doar daune materiale la ambele autovehicule ambele persoane implicate au hotărât să meargă la firma de asigurări A____ pentru constatarea amiabilă a accidentului, însă numita U____ B____ C______ s-a răzgândit și a susținut că nu are nicio vină în producerea accidentului, singura vinovată fiind petenta.

Petenta a susținut că a invitat-o pe numita U____ B____ C______ la poliție, pentru a rezolva totul într-un cadru legal.

Petenta a susținut că, la poliție, numita U____ B____ C______ a susținut în fața agenților constatatori ai Poliției Rutiere că, de fapt, ea era cea care circula regulamentar pe direcția pe mers, iar petenta nu i-a acordat prioritate. Mai mult decât atât, aceasta le-a relatat agenților constatatori că, petenta staționa și dintr-o dată i-a apărut în față și neacordându-i prioritate a impactat-o lateral, dreapta. După ce agenții constatatori au auzit și varianta petentei de producere a accidentului s-a hotărât vizionarea autovehiculelor implicate în incident.

S-a menționat că agentul constatator, după ce a văzut avariile de pe ambele mașini, verbal a infirmat spusele numitei U____ B____ C______ precizându-i acesteia că urmele lăsate de impactare pe ambele mașini relevă faptul că ambele mașini erau în mers în momentul producerii impactului, iar varianta sa în sensul că petenta staționa și i-a apărut dintr-o dată în față și a lovit-o nu este conformă cu realitatea.

Intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic, cu toate măsurile dispuse prin acesta.

Intimatul a precizat că, în data de 31.07.2012, în jurul orelor 10,55, reclamanta s-a prezentat împreună cu numita U____ B____ C______ pentru a sesiza organul în drept în legătura cu producerea unei coliziuni în parcarea din fața magazinului Taco Loco (parcarea Kaufland). În urma verificărilor efectuate de agentul de politie, s-a constatat ca petenta, în timp ce efectua manevra de plecare de pe loc din parcare cu autoturismul TOYOTA, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a respectat regulile de prioritate intrând în coliziune cu autoturismul Seat, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Intimatul a precizat că, fapta petentei a fost constatată a doua zi după producerea coliziunii de un lucrător de politie pe baza declarațiilor tip avarii.

Prin sentința nr. 4777 din data de 22 aprilie 2013, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petenta S_____ L_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, intervenienta U____ B____ C______ și societățile de asigurări ______________________ și A____ A________ SA, cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 31.07.2012, ca neîntemeiată.

În adoptarea unei astfel de soluții, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, din data de 31.07.2012, întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, constatându-se că, la data de 30.07.2012, ora 17⁰⁰, a condus autoturismul marca Toyota, nr. de înmatriculare XXXXXXXXX venind din parcarea amenajată a supermarketului Kaufland nu s-a asigurat corespunzător, nu a acordat prioritate autovehiculului marca Seat nr. XXXXXXXXX condus de numita U____ B____ C______ pe ______________________________ prin marcaj și a intrat în coliziune cu aceasta.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 31.07.2012 a fost semnat de către petentă, cu mențiunea „Sunt de acord cu plata despăgubirilor conform Legii nr. 136/1995. Conducătorul auto XXXXXXXXX nu se afla pe alee, aceasta a venit din stânga din parcare tăind alveolele”.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________, nr. xxxxxxx, din data de 31.07.2012, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța a apreciat că, faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.

Așadar, în speță, prima instanță a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, și împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________ nr. xxxxxxx din 31.07.2012, prima instanță a reținut că, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte.

S-a mai reținut că, obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga

omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din data de 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Or, potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Forța probantă a proceselor - verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă prima instanță are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, prima instanță a reținut că, procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Instanța a reținut că, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În cauza dedusă judecății, prima instanță a reținut că, procesul - verbal nu cuprinde constatările personale ale agentului constatator, motiv pentru care forța probantă a acestuia este diminuată.

Astfel, din raportul agentului constatator aflat la fila 28-29 din dosar, reiese că, procesul - verbal de contravenție a fost încheiat ca urmare a prezentării conducătorilor auto S_____ L_______ și U____ B____ C______ care au sesizat că în data de 30.07.2012, în jurul orelor 17⁰⁰ au fost implicate într-un accident rutier soldat cu pagube materiale și după ce au fost luate declarații celor două conducătoare auto.

Instanța a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;”

S-a mai reținut că, în cauză, petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Că, aspectele invocate de către petent referitor la faptul că procesul - verbal este netemeinic nu sunt susținute în cauză de nici un mijloc de probă.

Situația descrisă în procesul - verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, din data de 31.07.2012 se coroborează cu raportul agentului constatator (filele 28-29 dosar fond) și cu susținerile intervenientei U____ B____ C______ (fila 32 dosar fond), prima instanță reținând următoarea situație de fapt: în data de 31.07.2012, petenta, aflată la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, la plecarea de pe loc din parcarea amenajată a supermarketului Kaufland, intenționând să vireze spre dreapta, nu s-a asigurat corespunzător, nu a acordat prioritate autovehiculului marca Seat nr. XXXXXXXXX, condus de numita U____ B____ C______, care circula din partea stângă, pe ______________________________ prin marcaj și a intrat în coliziune cu acesta, rezultând avarii la ambele autoturisme.

Prin urmare, negarea petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Astfel, s-a reținut că, susținerile petentei cu privire la faptul că agentul constatator și asigurătorul de la A____ au susținut varianta petentei de desfășurare a evenimentului, cât și faptul că intervenienta U____ B____ C______ și-a schimbat poziția de mai multe ori asupra modului de desfășurare al evenimentului, nu prezintă relevanță în prezenta cauză. Mai mult decât atât, aceste susțineri nu au fost probate în niciun fel de către petentă.

În ceea ce privește susținerea petentei cu privire la calificarea parcării, locul unde a avut loc impactul ca fiind sau nu drum public, prima instanță a reținut că deși a susținut inițial că parcarea poate fi considerată ca nefiind drum public, astfel cum s-a stabilit într-o situație prezentată într-un ziar local, ulterior, în concluziile la fond poziția petentei a fost că parcarea este parte integrantă din drumul public, astfel cum această noțiune este definită art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 - orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile - și că implicit în acest loc trebuie respectate regulile de circulație pe drumurile publice. Instanța a mai reținut că petenta nu și-a probat susținerile în sensul că impactul nu s-a realizat pe un drum public, iar procesul - verbal face dovada până la proba contrarie cu privire la cele consemnate, inclusiv faptul că incidentul a avut loc în parcarea Kaufland.

În ceea ce privește declarația martorului N________ E____, prima instanță o apreciază ca fiind nesinceră. Instanța a reținut că martora este nesinceră raportat la modul de desfășurare a evenimentului, susținând că a văzut doar avariile suferite de mașina petentei și nu a observat avariile suferite de cealaltă mașină implicată în incident, fapt greu de crezut având în vedere că martora a susținut că a văzut că cele două mașini s-au impactat, detaliind cu multe amănunte, după o perioadă îndelungată, aproape un an de la incident, direcția din care venea fiecare mașină, modul în care au reacționat cele două conducătoare auto după impact și persoanele care mai erau în cele două mașini sau în parcare.

Față de aceste aspecte, prima instanță a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Astfel, prima instanță a considerat că petenta S_____ L_______ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ - care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, prima instanță a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia primei instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din probele administrate, prima instanță a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

Astfel, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere este de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice. Consecințele nerespectării regulilor privind prioritatea de trecere de către conducătorul auto pot fi dintre cele mai grave, impunând astfel o reacție promptă și eficientă din partea autorităților. Instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației, astfel că simplul fapt că nu s-au produs consecințe vătămătoare mai grave decât cele materiale produse în cauză nu denotă faptul că petenta a acționat legal, ci a fost doar o chestiune care a ținut de hazard.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentei S_____ L_______ care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice și pentru crearea unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, prima instanță a considerat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială. De asemenea, instanța fondului a constatat că organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim, individualizând în mod corect sancțiunea.

Instanța a mai reținut că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de faptul că petentul relevă o lipsă de respect față de normele privind circulația pe drumurile publice și față de autoritatea reprezentată de agentul constatator.

În baza dispozițiilor art. 101 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 în caz de nerespectare a regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, pe lângă sancțiunea principală se aplică și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, această măsură având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă pentru participanții la trafic un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră.

Astfel, deși OUG nr. 195/202 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce, și această sancțiune trebuie suspusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevăd că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, text în care nu se face nicio distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau complementare. De asemenea, și sancțiunile complementare trebuie suspuse controlului judecătoresc conform art. 34 din OG nr. 2/2001 și conform art. 6 și 7 din Convenția Europeană a drepturilor omului, în condițiile în care Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter penal în sensul art. 6 și art. 7 din Convenția Europeană a drepturilor omului ( cauza Malige c. Franței ).

Instanța a mai apreciat că, în prezenta cauză, nu se impune reindividualizarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, având în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite de petentă și având în vedere atitudinea petentului care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice.

Prin urmare, pentru a permite petentei să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, prima instanță a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 31.07.2012, așa cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petenta S_____ L_______, împotriva procesului-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx, din data de 31.07.2012, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție Județean B_______, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, recurenta - petentă S_____ L_______, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate, în considerarea dispozițiilor art. 304, indice 1 și art. 312, aliniat 2 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța de fond, în mod greșit, nu a ținut cont de probele administrate la solicitarea sa, nici de poziția firmei de asigurări interpretând eronat prevederile legale invocate în cauză.

Susține recurenta că la data de 30.07.2012, în jurul orelor 17: 00, mașina sa era parcată în parcarea magazinului Kaufland, în fața magazinului Tako cu fața spre magazin, într-o alveolă de parcare marcată corespunzător. Totodată se arată că în fața mașinii sale se aflau două benzi de circulație pentru deplasarea autovehiculelor, câte o bandă pentru fiecare sens.

În spatele mașinii sale și a celorlalte locuri de parcare din dreapta și din stânga se afla un șanț mic care delimitează alte locuri de parcare. În momentul în care a pus în mișcare autovehiculul și a început să facă manevra de a se încadra pe banda corespunzătoare direcției de mers, a fost impactată pe partea față – stângă de un alt autoturism SEAT condus de numita Orseia B____ C______.

Susține recurenta că această conducătoare auto nu a respectat marcajele rutiere ce evidențiau arterele de circulație ci se deplasa pe zona destinată locurilor de parcare.

Susține recurenta că, dovada acestui fapt, a fost făcută prin declarația martorului N________ E____, singurul martor ocular audiat în cauză, însă în mod greșit prima instanță a reținut ca nesinceră declarația acestui martor și a înlăturat-o.

Se mai arată că, parcarea este considerată parte integrantă de drumul public și în consecință toți participanții la traficul rutier, trebuie să respecte prevederile legislației rutiere și că, în nici un moment conducătorul celuilalt autovehicul implicat în accident nu a avut prioritate față de autovehiculul condus de recurentă, acesta ignorând toate semnele de circulație și toate regulile trecând peste alveolele de parcare și tăindu-i calea recurentei dintr-un unghi de 45 de grade. Se arată că acest fapt a pus-o pe recurentă în imposibilitatea reală de a vedea autoturismul SEAT atunci când s-a asigurat.

A solicitat recurenta ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că procesul - verbal a fost întocmit numai pe baza declarațiilor părților implicate în accident, declarații care sunt contrarii și că nu s-a avut în vedere poziția firmei de asigurări exprimată prin înscrisul depus la dosar.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de contravenție, în calitatea lui de act administrativ de autoritate se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, prezumție ce poate fi răsturnată doar prin dovada contrară făcută de cel care îl contestă.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție deși nu este rezultatul constatării directe a agentului constatator, este confirmată atât prin raportul acestuia cât și prin susținerile intervenientei U____ B____ C______. De altfel nici petenta nu a indicat o situație de fapt diferită de cea reținută de agentul constatator, ci a susținut doar că respectiva coliziune s-a produs din culpa celuilalt participant la trafic, care nu se deplasa regulamentar pe benzile de circulație destinate deplasării autovehiculelor, ci peste alveolele de parcare. Chiar și în această situație , apreciază tribunalul că tot recurentei îi revine culpa în producerea coliziunii, întrucât aceasta avea, potrivit dispozițiilor legale, obligația de a se asigura la plecarea de pe loc. În situația în care recurenta și-ar fi respectat această obligație, ar fi putut observa autoturismul condus de U____ B____ C______, și nu s-ar fi înscris în trafic, evitând astfel coliziunea.

Prin urmare, petenta intimată este partea care trebuie să dovedească o altă situație de fapt decât cea descrisă prin actul constatator, obligație procesuală pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o, declarațiile martorului audiat în cauză neindicând o situație de fapt diferită față de cea reținută prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care se apreciază că prima instanță a soluționat corect plângerea.

Având în vedere că petenta recurentă a contestat situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție, însă nu a probat existența unei situații contrare, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a menținut valabilitatea acestuia.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4777, din data de 22.04.2013, pronunțată de Judecătoria B_______, pe care o va menține ca legală și temeinică.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta - petentă S_____ L_______, citată fiind în cauză din municipiul B_______, ___________________________, _____________, apt. 9, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 4777, din data de 22.04.2013, pronunțată de Judecătoria B_______, județul B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în municipiul B_______, Bulevardul M____ E_______, nr. 57, județul B_______, respectiv intimata - intervenientă U____ B____ - C______, citată fiind din municipiul D______, Bulevardul Victoriei, nr. 54, ______________. 1, apt. 7, județul B_______ și asiguratorii S.C. U____ A________ S.A. - București, cu sediul în municipiul București, Bulevardul Dacia, nr. 3, sector 1, București și A____ A________ - București, cu sediul în municipiul București, _______________________. 3, _______________ poștal xxxxxx, sector 3, București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2014.

Președinte, Judecători,

H________ G___ - A____ M_____ A_____ - M____ U________ M______

Grefier,

G_____ M______

Red. U. M. / 28 .10 .2014

Judec. fond Ș. G. - L.

Tehnored. G. M. / 2 Exempl. / 28 .10 .2014