Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - Apel -

- Anulare proces - verbal contravenție -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2016

Instanța compusă din:

Președinte - B______ L_____

Judecător - T________ C_______

Grefier - U________ G_______

DECIZIA NR. 113 - A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent V______ D___, cu domiciliul în B_______, Bulevardul M____ E_______ nr. 10, ______________, _______________________, împotriva Sentinței civile nr. 6138 din data de 12.06.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul și consilier juridic G____ G______, pentru intimat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- pricina are ca obiect „ apel formulat împotriva Sentinței civile nr. 6138 din data de 12.06.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______”;

- stadiul procesului: apel;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- în cadrul procedurii premergătoare fixării primului termen de judecată intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ a depus la dosar, prin intermediul registraturii, „Întâmpinare”, iar apelantul a depus „Răspuns la întâmpinare”.

Instanța, în temeiul art. 219 Cod procedură civilă, procedează la identificarea apelantului V______ D___, care se legitimează cu C.I.– CNP: xxxxxxxxxxxxx, și acordă cuvântul părților la probe.

Apelantul solicită vizionarea înregistrării de pe CD – ului depus la dosar de către intimat.

În temeiul art. 255 alin. 1 rap. la art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, apreciind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, instanța încuviințează proba și procedează la vizionarea CD – ului depus la dosar, fiind încheiat un proces – verbal în acest sens.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, deschide dezbaterile asupra apelului formulat și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Apelantul V______ D___ solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul anulării sentinței primei instanțe și al admiterii plângerii contravenționale, învederând că nu este vinovat de comiterea contravenției reținute în sarcina sa.

Consilier juridic G____ G______ pentru apelant solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 6138 din 12.06.2015, Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul V______ D___, cu domiciliul în B_______, Bulevardul M____ E_______ nr. 10, ______________, _______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, cu sediul în B_______, Bulevardul M____ E_______, nr. 57, județul B_______, și a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 17.02.2015, întocmit de intimat, în sensul că a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 390 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, cu sancțiunea contravențională a avertismentului. Totodată, a atras atenția petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______.P. nr. xxxxxxx, din data de 17.02.2015, s-a reținut în sarcina petentului că, la data de data de 17.02.2015, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ________________________ municipiul B_______, la efectuarea virajului la dreapta pe ____________________ acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător, prin indicator și marcaj (fila 13).

Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135, lit. h) din HG 1391/2006 și sancționate de art. 100, alin. 3, lit.b) din OUG 195/2002.

Petentul nu a semnat procesul verbal de contravenție, întrucât a refuzat să semneze, fiind semnat, în schimb de un martor asistent.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent, în sensul că, agentul constatator nu i-a permis să consemneze în cuprinsul procesului verbal de contravenție obiecțiunile pe care le avea, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Din acest text rezultă că agentul este obligat să aducă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, nu și de a consemna absolut toate obiecțiunile contravenientului. Din plângere rezultă că petentului i-a fost adus la cunoștință acest drept, însă a fost nemulțumit de faptul că nu s-au consemnat toate argumentele sale. Această din urmă situație nu este prevăzută sub sancțiunea nulității exprese, astfel că anularea actului intervine în condițiile art. 175 C.pr.civ. - aplicabil conform art. 47 din O.G. nr. 2/2001 - în măsura dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Instanța constată că vătămarea cauzată petentului a fost înlăturată prin faptul că argumentele sale au fost arătate în cuprinsul plângerii contravenționale.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de petent, conform căruia agentul constatator nu a realizat o descriere clară și corectă a contravenției, instanța de fond a apreciat că și acesta este neîntemeiat. Astfel, instanța de fond a reținut că agentul constatator a respectat dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, fapta fiind descrisă în mod corespunzător, pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 17.02.2015, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

De asemenea, prima instanță a constatat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.

Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, susținând că, pietonul menționat nu se afla pe sensul său de mers, ci aproape de trotuarul de pe celălalt sens de mers.

Petentul s-a prezentat în fața primei instanțe și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că, intimatul a făcut dovada celor reținute în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia fiind susținută întru totul de înregistrarea video de la dosarul cauzei, din care se observă că, în data de 17.02.2015, în jurul orei 15:15:29-15:15:33, autoturismul marca Skoda, condus de petent, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, aflat pe sensul său de deplasare.

Din înregistrarea depusă la dosar de intimat rezultă cu claritate elementele cerute de norma legală (Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05), respectiv data (17.02.2015) și ora (15:15:29-15:15:33), valoarea vitezei (nu este cazul), imaginea autovehiculului (nr. de înmatriculare XXXXXXXXX).

În ceea ce privește aparatul radar cu care a fost filmat petentul, nu are nicio importanță dacă acesta este omologat, agentul constatator putând filma cu orice aparat care i-ar fi permis acest lucru, deoarece petentul nu a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale, caz în care ar fi fost necesară constatarea faptei cu un aparat omologat și verificat metrologic, ci pentru că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.

Petentul, prin plângerea contravențională a arătat că nu se face vinovat de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în trecerea străzii prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, susținând că, pietonul nu se afla pe sensul său de mers, ci aproape de trotuarul de pe celălalt sens de mers.

Situația de fapt invocată de acesta, este contrazisă în cauză de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, din care reiese cu claritate că, pietonul era angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul de deplasare al petentului, în momentul în care, autoturismul condus de acesta a ajuns în dreptul trecerii de pietoni.

Aceste aspecte reies și din raportul agentului constatator, aflat la fila 16 din dosar, care a arătat că, la data de 17.02.2015, orele 15:15, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe _________________________ municipiul B_______, a observat direct autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX care circula pe _______________________ care la efectuarea virajului la dreapta, pe ______________________ acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni semnalizată regulamentar.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 17.02.2015 îndeplinește condiția de temeinicie.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 390 lei aplicată petentului pentru contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, instanța de fond a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța de fond a reținut că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care a înlocuit sancțiunea amenzii, în cuantum de 390 lei aplicată petentului, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 17.02.2015, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petentul urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța de fond a reținut că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că în cazul neacordării de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind acordarea de prioritate pietonilor, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petentul V______ D___ solicitând modificarea soluției primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale.

În motivare, apelantul a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare proba cu înregistrarea video, probă administrată în cauză și din care a rezultat, foarte clar, că nu se afla nici un pieton pe sensul său de deplasare (pietonul se deplasa prin spatele autoturismului).

A mai arătat apelantul că, în pofida celor reținute de prima instanță, prezintă o mare importanță viteza de deplasare a autoturismului cât și situația aparatului radar cu care s-a realizat înregistrarea video (omologat sau nu), nefiind posibil ca agentul să filmeze cu orice aparat.

În cele din urmă, consideră apelantul că anularea amenzii contravenționale dovedește clar că nu este vinovat de cele prezentate în procesul verbal și solicită și anularea sancțiunii cu suspendarea permisului de conducere pe o perioada de 30 de zile.

Intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul a solicitat respingerea apărătorilor formulate de către intimat prin întâmpinare și admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Analizând apelul, prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată următoarele:

Petentul din cauza de față a fost sancționat pentru fapta de a nu fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a drumului public. Potrivit legii (art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002), abaterea reținută în speță constă, în concret, în neacordarea de către conducătorul de vehicul a priorității de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.

Contrar susținerilor petentului, în cauză apar întrunite toate aceste cerințe ale legii, inclusiv aceea a deplasării pietonului pe sensul de mers al autoturismului ținut a-i acorda prioritate.

Astfel, din înregistrarea video realizată de IPJ B_______, vizualizată în ședință publică, în prezența petentului-apelant, rezultă că la minutul 15 secunda 28 a înregistrării, când petentul a virat dreapta către ___________________________ afla pe sensul de mers al acestuia. În egală măsură, înregistrarea atestă împrejurarea că autoturismul a circulat în mod continuu, fără a diminua viteza înainte sau pe trecerea de pietoni, ceea ce înseamnă că nici nu a existat intenția acordării priorității de trecere.

În condițiile date, constatările agentului rutier și ale primei instanțe, cu privire la existența contravenției, se relevă a fi absolut corecte.

În ceea ce privește înregistrarea video, este de notat că legea nu instituie obligația prezentării acesteia în trafic, conducătorului auto sancționat, și că cerințele din NML 021-05 privesc funcționarea aparatului radar (dotat cu cameră video) utilizat pentru constatarea contravenției de depășire a vitezei legale, iar nu simpla captare de imagini, utilă probării altor contravenții. Cum în cauză este dată această din urmă ipoteză, în mod just a apreciat prima instanță că nu sunt relevante chestiuni precum omologarea sau nu a aparatului radar.

Observă Tribunalul că în speță a existat și o constatare personală, directă, a faptei, de către agentul rutier, constatare care, de principiu, este suficientă reținerii și sancționării unei abateri contravenționale. Practic, înregistrarea video prezentată de IPJ are doar rolul de a susține observațiile nemijlocite ale agentului, ea nefiind obligatorie pentru legala constatare a abaterii.

În cele din urmă, se impune precizarea că soluția primei instanțe, de înlocuire a sancțiunii amenzii (iar nu de anulare a acesteia), nu invalidează constatările agentului rutier, relative la existența faptei. Instanța a procedat pur și simplu la re-individualizarea sancțiunii principale, menținând totodată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, dat fiind potențialul periculos al abaterii săvârșite.

Pentru argumentele expuse, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a pronunța o soluție de respingere a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge cererea de apel formulată de apelantul petent V______ D___, cu domiciliul în B_______, Bulevardul M____ E_______ nr. 10, ______________, _______________________, împotriva Sentinței civile nr. 6138 din data de 12.06.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

B______ L_____ T________ C_______ U________ G_______

Red. T.C. , Tehnored. U.G./TC

4 ex., 22.02.2016

Judecător fond - Z____ A___ A______