Acesta este document finalizat

Operator de date cu caracter personal nr.3727

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G______

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 494

Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I__ N_____

Judecător M_____ Z___ U____

Grefier M______ M____ C_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant DIRECȚIA R________ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ A_________-AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și pe intimat _________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție DGAF xxxxxxx .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat A.P_____ pentru intimat, lipsă fiind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.

Apărătorul intimatei având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față ,

Prin sentința civilă nr. 2485 din 5.05.2015 a Judecătoriei G______ s-a admis plângerea formulată de petentul S D_____ P__ SRL în contradictoriu cu intimata DRAFAlexandria.

A dispus înlăturarea sancțiunii complementare a confiscării autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter 309 CDI cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/10.05.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 5.000 lei.

În fapt, s-a reținut că la 10.05.2014, ora 05⁴⁵, în satul M____ V___, ______________________ ______________ sediul social al PF S_____ V____ a fost identificată autoutilitara marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând _________________, care transporta cantitatea de 330 buc. pâini albe, 15 buc. pâini cu mălai și 10 cornuri cu ciocolată, pentru care numitul A_________ C______, conducătorul auto prezent în timpul controlului, nu a putut prezenta documente de proveniență, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 12/2006.

În conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 12/2006, s-a confiscat suma de 178 lei, reprezentând contravaloarea produselor de panificație transportate fără documente de proveniență (330 buc. pâini albe, 15 buc. pâini cu mălai și 10 cornuri cu ciocolată).

În conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 12/2006, s-a confiscat autoutilitara marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând _________________, care efectua transportul produselor neînsoțite de documente de proveniență, împreună cu certificatul de înmatriculare și cartea de identitate.

Contravenția săvârșită de petent este prevăzute de lege la art. 14 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 12/2006, care sancționează fapta de transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, prin prisma dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută sau relativă.

Stabilirea corectei încadrări juridice a faptei nu reprezintă o problemă de legalitate care să se circumscrie dispozițiilor art. 16, 17 din OG nr. 2/2001, urmând a fi analizată de către instanță odată cu temeinicia actului contestat.

În ce privește încadrarea juridică a contravenției, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 12/2006, potrivit cărora pâinea și produsele de morărit și panificație se comercializează către persoane juridice, însoțite de facturi fiscale.

Transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie [art. 14 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 12/2006].

Astfel, legea impune pe de o parte obligația agenților economici de a întocmi facturi fiscale pentru toate produsele de morărit și panificație comercializate, obligație a cărei încălcare atrage incidența dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din OUG nr. 12/2006.

Totodată, în stabilirea elementului material al contravenției, legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de cantitatea de marfă pentru care nu există emise facturi fiscale, precum și raportarea acesteia la condițiile de transport, astfel că instanța nu poate primi apărările petentului cu privire la greșita încadrare juridică a faptei.

În ce privește vinovăția petentului, instanța, de asemenea, nu poate primi apărările acestuia, întrucât în realizarea activităților comerciale, revine întotdeauna societății sarcina de a supraveghea activitatea prepușilor săi, în vederea respectării tuturor dispozițiilor legale care disciplinează respectiva ramură de activitate. Culpa în supravegherea angajaților nu poate înlătura astfel răspunderea contravențională a persoanei juridice.

În speță, petentul este un profesionist, realizând activități comerciale în domeniul distribuirii produselor de panificație, acesta fiind obligat să-și organizeze activitatea în așa fel încât să poată asigura respectarea dispozițiilor legale, în funcție de specificul ramurii în care activează. Astfel, petentul nu poate invoca drept cauză justificativă necorelarea programului personalului de la contabilitate cu cel de la desfacere, cât timp îi revine obligația de a-și organiza activitatea în scopul îndeplinirii obligației de a emite facturi fiscale pentru toată marfa transportată și livrată clienților.

În ce privește proporționalitatea sancțiunii, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 5 alin. (5) și (6) din OG nr. 2/2001, constatând că fapta săvârșită de petent are un pericol social mediu, aplicarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 5.000 lei este aptă a asigura un rol preventiv și educativ în raport de circumstanțele speței, precum și de conduita nesinceră a petentului, neimpunându-se aplicarea unei sancțiuni mai blânde.

Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter, instanța se va raporta în plus și la dispozițiile art. 44 din Constituție și art. 1 Protocolul 1 adițional la CEDO, având în vedere efectele acestei sancțiuni, respectiv privarea petentului de un drept fundamental – dreptul la respectarea proprietății private.

Împotriva sentinței civile nr.2486/2015 a Judecătoriei G______ a formulat apel agentul constatator ANAF , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului său agentul constatator arată că hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma faptului că instanța de fond a înlăturat sancțiunea complementară a confiscării mijlocului de transport.

În ceea ce privește măsura confiscării mijlocului de transport, solicită a se constata că această măsură are caracter imperativ ea luându-se în mod obligatoriu pori de câte ori sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art.14 lit.e) din OUG nr.12/2006 așadar această măsură nu este la latitudinea organului de control ci are caracter obligatoriu.

Solicită ca instanța de apel să rețină că textul legal nu face nici o deosebire între tipul sau valoarea mijlocului de transport și valoarea mărfii transportate.

Legea nu distinge și nu prezintă criterii de proproționalitate în legătură cu confiscarea mijlocului de transport fiind extrem de clară și explicită în sensul că ori de câtre ori se constată că mijlocul de transport nu a fost folosit în baza unui contract de cărăușie încheiat în mod legal acesta se confiscă.

Existența contravenției prevăzută de art.14 alin.1, lit.e) din OUG nr.-12/2006 este legală în mod indisolubil și de măsura confiscării mijlocului de transport înlăturarea numai a sancțiunii complementare , deși contravenția există, fiind profund nelegală.

Apreciază că instanța nu are posibilitatea legală să dispună înlăturarea sancțiunii complementare a confiscării întrucât legea sancționatorie nu are dispoziții supletive în ce privește această sancțiune, dispozițiile fiind obligatorii atât timp cât este dovedită existența contravenției.

Consideră că prin impunerea sancțiunii complementare a confiscării mijlocului de transport legiuitorul a urmărit în acest fel descurajarea agenților economici de a transporta cereale fără a exista forme legale.

Arată că prin confiscarea bunurilor respective nu se aduce în nici un fel atingere prevederilor art.1 din protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a drepturilor Omului, așa cum greșit susține instanța de fond.

Conform protocolului menționat „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor”.

Este evident că lipsirea de proprietate s-a făcut în condițiile legii, statele având dreptul să legifereze în domeniile respective pentru protecția interesului general al societății.

Arată că textul protocolului nu impune protecție în raport de valoarea bunului ci impune o regulă generală privind dreptul de folosință al oricărei persoane asupra bunurilor sale, dar cu condiția că prin acea folosință să nu se încalce legi care protejează interesul general.

Or, în speță legiuitorul a considerat că folosirea bunului la săvârșirea faptei contravenționale trebuie sancționată cu confiscarea acestuia protecția generală a Protocolului încetând în această situație în care interesul general rezidă în protecția indivizilor comunității față de faptele care generează evaziunea fiscală.

În drept, au fost invocate prevederile art.466 și urm.C.pr.civ.

Fiind legal citate părțile nu au propus administrarea de probe noi (înscrisuri) în susținerea, respectiv combaterea căii de atac declarate în proces.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul Dildor P__ SRL a solicitat respingerea apelului declarat de agentul constatator, arătând că, corect a considerat instanța de fond că menținerea măsurii complementare reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate disproporționată și excesivă scopului aplicării oricărei sancțiuni.

Greșită este susținerea apelantei referitoare la faptul că înlăturarea sancțiunii complementare nu poate fi dispusă de către instanța de judecată decât în situația în care aceasta constată că fapta contravențională nu a fost săvârșită.

Mai mult, în motivarea apelului, apelanta susține în mod greșit că înlăturarea sancțiunii complementare nu poate fi dispusă de către instanța de judecată deoarece aplicarea ori neaplicarea acesteia este lăsată doar la latitudinea agentului constatator.

Apelanta ignoră disp.art.44 și art.53 din Legea fundamentală, precum și disp.art.1 Protocolul 1 adițional CEDO ce impun efectuarea unui control judiciar al proporționalității măsurii aplicate de către agentul constatator cu fapta contravențională reținută în sarcina sa.

Este contrar spiritului legii și intenției Legiuitorului să se susțină că doar agentul constatator poate aprecia cu privire la oportunitatea aplicării sancțiunii complementare a confiscării și că instanța de judecată, în calitate de instanță de control ierarhic judiciar al activității agentului constatator, nu are posibilitatea de a cenzura activitatea agentului constatator.

În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.5 alin.6 și art.-21, al.3 din OUG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și raportat la criteriile de proporționalitate a sancțiunii aplicate a apreciat că aplicarea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 5000 lei este aptă să conducă la asigurarea rolului preventiv și educativ al sancțiunii, nemaifiind oportună sancțiunea confiscării ca sancțiune complementară în referire mai ales la cuantumul redus al prejudiciului creat prin săvârșirea contravenției, de doar 173 lei, sumă confiscată integral.

Analizând probele dosarului, tribunalul constată că apelul formulat de către apelantul agent constatator ANAF împotriva sentinței civile nr.2486/2015 a Judecătoriei G______ este nefondat și va fi respins.

Astfel, tribunalul reține că în sarcina petentului s-a întocmit procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx/10.05.2014 pentru comiterea contravenției constând în faptul de a transporta produse de panificație fără documente legale de proveniență, motiv pentru care s-a procedat la amendarea petentei , confiscarea produselor și a mijlocului de transport.

Prin soluția pronunțată și ca urmare a probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești prima instanță a menținut ca temeinică și legală situația de fapt și de drept reținută prin actul contravențional întocmit de către agentul constatator, inclusiv sancțiunile dispuse, cu excepția măsurii confiscării mijlocului de transport.

Astfel, tribunalul reține la rândul său caracterul excesiv al sancțiunii complementare a confiscării mijlocului de transport în discuție, pe lângă sancțiunea confiscării produselor de panificație de valoare redusă pentru care nu existau documente legale de proveniență și care apare mai degrabă rodul unei practici comerciale impuse de specificul comerțului cu acest tip de produse (pâine, cornuri, etc) și de centralizare/onorare a comenzilor de la clienți persoane juridice decât rodul unei intenții frauduloase vădite cu scopul de a evaziona bugetul de stat prin neîncasarea taxelor legale aferente produselor comercializate.

Actul care incriminează contravenția trebuie aplicat și interpretat nu în sine, ci prin coroborare și cu alte acte normative cu forță superioară (Constituția României, convențiile europene și protocoalele la acestea, etc), pentru a stabili dacă măsura este una rezonabilă în raport de situația care a generat-o și dacă reprezintă o justă privare de proprietate.

În acord cu cele stabilite de prima instanță, argumente care nu mai trebuie reluate, tribunalul apreciază că sancțiunea confiscării autovehiculului pentru produse a căror valoare însumată reprezintă suma de 178 lei este excesivă șia duce atingere nejustificată dreptului de proprietate al petentei asupra bunului său.

Pentru aceste motive, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.480 C.pr.civ,

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant agent constatator ANAF cu sediul în București, ___________________, sector 5, împotriva sentinței civile nr .2486/2015 a Judecătoriei G______ în contradictoriu cu intimata _________________, cu sediul în comuna Popești Leordeni, ______________________, județul Ilfov.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Noiembrie 2015

Președinte, I__ N_____		Judecător, M_____ Z___ U____
	Grefier, M______ M____ C_____

red.jud.NI

ex.4/CMM

jud.fond.C.B____

28.12.2015