Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:030.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 283/2016

Ședința publică din 16 februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător M_____ T____

Grefier A_____ C_______ T________

Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____ împotriva sentinței civile nr. 9061/29.07.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent B______ C______-E____, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Instanța, având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedând la verificarea competenței conf. art. 131 C__ constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în baza art. 95 C__.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9061/29.07.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul B______ C______ E____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, și,în consecință: S-a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/26.01.2015,încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____.

A fost obligat intimatul să achite petentului suma de 720 lei reprezentând: 20 lei taxa judiciară de timbru și 700 lei onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/26.01.2015, încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, petentul a fost sancționat contravențional în temeiul art. 100 alin. 3 litera b din OUG nr. 195/2002, pentru că nu a acordat prioritate de trecere pietonului aflat pe sensul său de mers, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 135 litera h din HG nr. 1391/2006 și în temeiul art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, pentru că nu purta centura de siguranță, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Sub aspectul legalității, procesul –verbal cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001 sub sancțiunea nulității absolute,actul sancționator fiind,prin urmare,legal întocmit.

În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța a reținut că petentul contestă starea de fapt reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat .

Procesul-verbal de constatarea contravenției se bucură de o prezumție de veridicitate, de autenticitate și de legalitate și face credință deplină despre actele și faptele la care se referă până la proba contrară, starea de fapt reținută de agentul constatator fiind prezumată a corespunde adevărului până la proba contrară.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, se consideră că limita până la care trebuie să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator și,în speță , această cerință este îndeplinită . S-a apreciat că această soluție este în acord cu art. 6 din Convenția pentru drepturile omului din moment ce instanța va verifica din oficiu legalitatea procesului –verbal,în raport de mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută.

Astfel, plecând de la prezumția de temeinicie a procesului–verbal de constatare și sancționare a contravențiilor,fapta fiind constatată personal de agentul constatator,soluția instanței nu se va baza numai pe aceasta ci și pe probele administrate în cauză.

Trebuie arătat că a conferi forță probantă procesului-verbal de constatare a contravenției nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 al. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. O interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând dificilă sancționarea faptelor antisociale din categoria contravențiilor, cu un grad de pericol social mai scăzut decât infracțiunile, dar numeroase.

În speță, petentul a probat o stare de fapt contrară celei reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției prin proba testimonială administrată în cauză.

Procesul-verbal de constatare a contravenției constituie în sine o probă, fiind întocmit de către un funcționar public, iar potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Neata vs România – decizia CEDO Camera a III- a 18.11.2008 ) „în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate,valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. În raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața instanței, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină Convenției.”

Art. 135 din HG nr. 1391/2006 prevede „ Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Art. 100 alin. 3 litera b din OUG nr. 195/2002 „ Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

Art. 36 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”

Art. 99 alin (2) din OUG nr. 195/2002 „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).”

Instanța reține, din declarația martorului C_____ S_____ A_____, că acesta a fost cu petentul în mașină în ianuarie 2015, când petentul a fost amendat pentru că nu ar fi acordat prioritate pietonului. În ceea ce privește starea de fapt, martorul a relatat că au ieșit de pe _____________________ virat dreapta pe __________________________ un pieton era angajat pe sensul lor de mers, petentul i-a acordat prioritate de trecere și, după ce a trecut pietonul, au plecat. După 50 m de la intersecție, martorul și petentul au fost opriți de agentul constatator și nu poate preciza dacă petentul a avut obiecțiuni la procesul-verbal, pentru că martorul a rămas în mașină.

Prin urmare, instanța a reținut că, prin proba testimonială administrată în cauză, petentul a făcut dovada că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa , respectiv a făcut dovada că a acordat prioritate de trece pietonului aflat pe sensul său de mers.

Pentru aceste considerente,în temeiul art. 17,art. 32-36 din OG nr. 2/2001, art. 135 din HG nr. 1391/2006, art. 36 alin. (1) ,art. 99 alin (2) ,art. 100 alin. 3 litera b din OUG nr. 195/2002 instanța a admis plângerea contravențională și, în consecință, a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/26.01.2015, încheiat de intimat. În temeiul prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimatului, raportat la faptul că petentul dovedește cuantumul cheltuielilor de judecată, prin depunerea chitanțelor de plată, instanța a obligat intimatul să achite petentului suma de 720 lei reprezentând :20 lei taxa judiciară de timbru și 700 lei onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 9061/29.07.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a declarat apel intimatul apelant I____________ de Poliție Județean T____, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, din următoarele considerente:

Procesul-verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, s-a solicitat recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma «ad validitatem » cu respectarea condițiilor de formă și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.

Analizând procesul-verbal atacat, instanța de fond a reținut, în mod corect, că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ.

In ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, abaterea săvârșită de petent a fost constatată la fața locului personal de agentul de poliție - legal abilitat în acest sens -, acesta percepând timp real abaterea săvârșită.

Pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, petentul este dator să administreze probe care să ducă la concluzia că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

In cauza de față, a fost administrată proba cu martori, iar instanța a considerat că declarația martorului a fost de natură a demonstra faptul că starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este nereală.

În mod neîntemeiat instanța a considerat că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție a fost înlăturată prin declarația martorului propus de către petent, atât timp cât această declarație se contrazice cu cele susținute de către petent în plângerea contravențională.

Martorul a susținut că „petentul a oprit și a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare pe sensul său de mers", apoi și-a continuat deplasarea, în timp ce petentul susține în plângerea contravențională că „pe sensul său de mers în dreptul trecerii de pietoni nu se afla în acel moment nici un pieton angajat în traversarea străzii". Contradicțiile sunt evidente chiar și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, petentul a susținut în primă fază că pe trecere nu se afla niciun pieton și, în același alineat, că nu era obligat să-i acorde prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii.

Apelantul a considerat că inadvertențele din cuprinsul plângerii contravenționale, cât și contradicțiile dintre declarația martorului și susținerile petentului dau naștere la suspiciuni cu privire la veridicitatea acestora.

Fapta fiind constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, procesul-verbal se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, care poate fi înlăturată prin administrarea de probe, propuse de către petent, însă în speța de față considerăm că declarația martorului nu este de natură a face dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.

De asemenea, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea a două fapte, însă apărarea a fost făcută numai cu privire la una dintre ele, cea privind neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii. Cu privire la fapta de a nu avea asupra sa documentele, nu face vorbire nici petentul în plângerea contravențională, nici instanța nu motivează admiterea plângerii contravenționale cu privire la această faptă.

Atât timp cât nu au fost depuse probe pentru înlăturarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal raportat la această faptă, consideră că acesta nu putea fi anulat de către instanță.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și susținând în esență, legalitatea și temeinicia sentinței.

Analizând sentința apelată prin prisma art. 476 și urm. cpc, tribunalul constată că aceasta este, în parte, nelegală și netemeinică, urmând a admite apelul.

Prima critică a apelantului, car se referă la greșita apreciere a probatoriului de către prima instanță, ceea ce a condus la admiterea plângerii, este neîntemeiată. Se constată, astfel, că nu există contradicții în cuprinsul apărărilor formulate de petent în plângerea adresată instanței, acesta susținând că nu era nici un pieton pe sensul său de mers și că pietonul angajat în traversare se afla pe sensul opus de mers. De asemenea, se constată că procesul verbal a fost semnat cu obiecțiuni de către petent, obiecțiuni confirmate de martorul audiat.

În aceste condiții, prima instanță a interpretat corect probatoriul administrat, reținând netemeinicia procesului verbal cu privire la contravenția prev. de art. 135 din HG nr. 1391/2006.

Cea de a doua critică a apelantului este, însă, întemeiată. Astfel, se constată că prima instanță a încălcat art. 22 al. 6 cpc, dispoziții potrivit cărora „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”. Se constată că plângerea adresată instanței se referă doar la contravenția prev. de art. 135 din HG nr. 1391/2006, nu și la contravenția prev. de art. 36 al. 1 din OUG nr. 195/2002, petentul neformulând nicio critică referitoare la această faptă și neadministrând nicio dovadă în acest sens. Cu toate acestea, prima instanță a dispus anularea în totalitate a procesului verbal, fără ca sentința apelată să cuprindă motivarea soluției pentru contravenția prev. de art. 36 al. 1 din OUG nr. 195/2002.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 al. 2 cpc, va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că, în temeiul art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea pentru contravenția prev. de art. 36 al. 1 din OUG nr. 195/2002. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, potrivit considerentelor mai sus expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 44-46, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 9061/29.07.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent B______ C______-E____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural ales în Utvin, nr. 107/C, jud. T____.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:

Respinge plângerea pentru contravenția prevăzute de art. 36 al. 1 din OUG nr. 195/2002.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.

Președinte, A______ S______		Judecător, M_____ T____
	Grefier, A_____ C_______ T________

Red. A.S. - 24.02.2016

Tehnored. A.T. și I.B.

Prima instanță: M____ R_____ A________ A___

4 ex. / 2 ___________