ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1710/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 04 decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M____ S_____ Ș_______

JUDECĂTOR: O_____ M______

GREFIER: C___ A_____

Pe rol este soluționarea apelului declarat de apelantul intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____ împotriva Sentinței civile nr. 368/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent B______ Ș_____ având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul petent B______ Ș_____ personal, lipsă fiind reprezentantul apelantului intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că cererea de apel este formulată în termen și că este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Instanța constată că apelantul intimat nu a propus probe noi în apel, iar intimatul petent nu a depus întâmpinare astfel încât este decăzut din dreptul de a mai depune probe și de a mai invoca alte excepții în afara celor de ordine publică, conform prevederilor art. 482, art. 208 alin. 2 și art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.

Întrebat fiind, intimatul petent arată că nu mai are cereri de formulat sau probe noi de propus.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe noi de propus, instanța, în baza dispozițiilor art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra apelului.

Intimatul petent solicită instanței respingerea apelului și menținerea sentinței apelate.

În temeiul art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Prin sentința civilă nr. 368/13.05.2015, Judecătoria Zărnești a admis plângerea contravențională formulată de petentul B______ Ș_____, și in consecință a anulat procesul-verbal contravențional ________ nr. xxxxxxx din 05.06.2014 întocmit de către intimata I__ B_____ –Poliția orașului Zărnești.

Pentru a se pronunța în acest sens, din examinarea actelor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal contravențional ________ nr.xxxxxxx întocmit de către intimata I__ B_____ la data de 05.06.2014 petentul B______ Ș_____ a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991 reținându-se în sarcina sa că la data de 24.05.2014 la orele 17.30 a împiedicat organele de poliție privitor la conducerea la sediul Poliției a numitului I___ V____, încălcând astfel prevederile Legii nr. 61-1991 rep.

Conform art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991 rep.: „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 36) împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice”.

După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 05.06.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca „acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța mai reține că procesul-verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A_____ împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.

De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.

În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție prevăzuta de Legea nr. 61/1991 este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea CEDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge singură prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.

Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia ar trebui susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora. Intimata trebuie să prezinte probe în sprijinul acuzației pe care o formulează.

Pe cale de consecință, intimata nu a produs probe care, prin coroborarea cu prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, să fie de natură a forma convingerea instanței cu privire la săvârșirea faptei de către petent, mai presus de orice îndoială rezonabilă și să fie apte astfel de a înlătura prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 CEDO.

În ceea ce privește procesul-verbal contestat de petent, instanța reține că petentul nu a recunoscut starea de fapt reținută în sarcina sa, iar din depozițiile martorilor audiați (f.22, 29) nu rezultă că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. De asemenea, CD-ul depus de intimată la dosar nu poate fi vizionat.

A apreciat instanța de fond că probatoriul administrat este de natură a potența prezumția de nevinovăție a petentului și a combate cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel intimatul I__ B_____, apreciind-o ca netemeinică și nelegală.

În motivare, apelantul a arătat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/2014, intimatul a fost sancționat cu amendă contravențională pentru faptul că la data de 05.06.2014, orele 17,30 a împiedicat organele de poliție să conducă la sediul secției o persoană care provoca scandal.

A învederat apelantul că fapta reținută în procesul-verbal a fost constatată de agentul de poliție din cadrul Poliției Zărnești ca urmare a sesizării unor cetățeni, privitor la tulburarea de către un grup de persoane a ordinii și liniștii publice, persoane aflată într-o stare avansată de ebrietate.

Intimatul a apreciat că reținerile instanței de fond nu sunt corecte deoarece proba susținerilor petentului a fost făcută prin audierea în calitate de martor tocmai a persoanei care a declanșat săvârșirea faptei pentru care petentul a fost sancționat, respectiv a numitului I___ V____ G______, sancționat și acesta la rândul său pentru tulburarea liniștii publice și pentru atitudinea care a avut-o față de organele de poliție, astfel că declarația acestuia nu poate avea forță probantă.

Se consideră că, a reține de principiu că sarcina probei revine agentului constatator în temeiul garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană, în orice speță, în materie contravențională, indiferent de împrejurările concrete, ar însemna că aplicarea unei sancțiuni să fie făcută numai după întocmirea unui probatoriu care să poată fi folosit în fața instanței de judecată, la nevoie, astfel încât, lăsarea în afara penalului a unor fapte care prezintă pericol social redus în raport cu o infracțiune, care justifică de altfel o procedură specială de drept contravențional, să nu se mai justifice.

În apel, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de apel formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ce face obiectul prezentei judecăți, intimatul petent a fost sancționat contravențional pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991 și art. 31 din același act normativ, sancționată de art. 3 lit. f din Legea nr. 61/1991, fiindu-i aplicată o amendă contravențională de 3.000 lei. S-a reținut prin procesul-verbal de contravenție că la data de 24.05.2014 ora 17,30, pe șoseaua Branului din orașul Zărnești, intimatul petent a împiedicat organele de poliție să conducă la sediul poliției pe I___ V____ G______ care a provocat scandal, trăgând în repetate rânduri de acesta.

În cauză, apelantul a depus în probațiune CD-ul conținând înregistrarea video a faptei comise de către intimatul petent, surprinsă de camerele de vedere de la magazinul în fața căruia a avut loc incidentul.

Instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat, apreciind eronat că în cauză, apelantul nu a făcut dovada săvârșirii faptei reținute în sarcina intimatului, prin procesul-verbal de contravenție.

De altfel, prin chiar plângerea formulată, intimatul nu a negat săvârșirea faptei, apreciind doar că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică întrucât este la prima abatere, iar fapta săvârșită nu o consideră de o gravitate excesivă.

De asemenea, din declarația martorului I___ V____, persoana pentru care intimatul a intervenit, împiedicând organele de poliție să-l dusă la secție, nu a negat săvârșirea faptei de către intimat, declarând că în data de 24.05.2016, după ce a consumat un bidon de bere, a fost acordat de agenți de poliție din orașul Zărnești, care i-au reproșat că consumă băuturi alcoolice. Același martori, a susținut că, fiind nervos, l-a înjurat pe polițist, acesta din urmă punându-i cătușele pentru a-l duce la secție, moment în care a intervenit intimatul.

Fapta reținută în sarcina intimatului prin procesul-verbal de contravenție și respectiv, prin Raportul agentului de poliție, din data de 12.08.2014 a fost dovedită în cauză și cu înregistrarea video a camerelor de supraveghere de la magazinul „B____” în fața căruia a avut loc incidentul. Din înregistrările video se poate lesne observa atât atitudinea recalcitrantă a martorului I___ V____ față de agenții de poliție, cât și împiedicarea acestora din urmă de a-l conduce la secție pe martor, care se afla aflat într-o stare avansată de ebrietate, de către intimat, care trăgea atât de martor cât și de agenții de poliție.

Potrivit art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice.

Art. 3 alin. 1 lit. f din același act normativ prevede că se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, faptele prevăzute la pct. 35) si 36).

Conform art. 9 din Legea nr. 61/1991, dispozițiile prezentei legi se întregesc cu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.

Referitor la individualizarea sancțiunii, tribunalul are în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 61/1991, anterior invocate, precum și criteriile prevăzute de art. 21 lin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Raportat la fapta reținută în sarcina intimatului, tribunalul apreciază că aceasta are un pericol social ridicat tocmai prin faptul că acesta a manifestat o atitudine necorespunzătoare față de agenții statului care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, împrejurare ce reclamă un respect deosebit față de aceste autorități. De altfel, gravitatea faptei săvârșite de intimat rezultă și din limitele amenzii stabilită de legiuitor pentru săvârșirea acestei contravenții, intimatului petent fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională în cuantumul minim al acesteia.

Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, constatând că hotărârea instanței de fond este pronunțată cu ignorarea probelor administrate în cauză, în baza art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul I__ B_____, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B_____, prin reprezentant, cu sediul în B_____, ____________________. 28, jud. B_____, în contradictoriu cu intimatul B______ Ș_____, domiciliat în Zărnești, _____________________, ____________, jud. B_____, împotriva sentinței civile nr. 368/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Zărnești, pe care o schimbă în tot și, în consecință, respinge plângerea formulată de petentul B______ Ș_____, în contradictoriu cu intimatul I__ B_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S_____ Ș_______ M____ M______ O_____

GREFIER,

A_____ C___

Tehnored. S.S.M./05.01.2016

Dact. C.A./06.01.2016

Ex. 4

Judecător fond: I___ E____