Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

Ședința publică din 30 ianuarie 2015

Președinte – U________ M______

Judecător – R_____ M______

Grefier – A____ E____

DECIZIA NR. 106 A

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, în contradictoriu cu intimatul petent I_____ D______ din __________________________________, împotriva sentinței civile nr. 302 din 26 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Săveni, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru apelantul I____________ de Poliție Județean B_______, lipsind intimatul petent I_____ D______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Consilier juridic G____ G______ solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Precizează că înregistrarea contravenției s-a făcut pe o casetă video, care se reutilizează, iar imaginile respective au fost șterse. Mai mult, nici contravenientul nu a adus alte probe care să dovedească o altă situație de fapt.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 302 din 26.03.2014, Judecătoria Săveni a admis plângerea formulată de petentul I_____ D______, în contradictoriu cu intimatul I____________ De Poliție Județean B_______ și a anulat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.04.2013 încheiat de I____________ de Poliție Județean B_______ – Poliția orașului Săveni.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 17.04.2013, întocmit de Poliția orașului Săveni, petentul a fost sancționat cu 300 lei amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alin 2 din OUG 195/2002, reținându-se că în ziua de 17.04.2013 a fost depistat în trafic conducând cu viteza de 71 km/oră în localitate, viteză înregistrată cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic.

A reținut prima instanță că, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, a apreciat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002, conform căruia constituie contravenție depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Instanța de fond a constatat că în cauză intimata a fost în imposibilitate de a depune proba directă care face dovada comiterii de către petent a contravenției reținute în sarcina sa. Astfel, în lipsa înregistrării sau a planșelor foto din care să reiasă că petentul a comis în data de 17.04.2013 contravenția ce i se reține în sarcină prin procesul-verbal contestat, a reținut instanța că în cauză există un dubiu în ce privește însăși existența contravenției.

A apreciat prima instanță că, cu toate că OG 2/2001 instituie prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor, aceste reglementari sunt inaplicabile, din perspectiva art. 6 al CEDO. Că, aplicarea unor atare prevederi ale dreptului intern ar putea crea o situație profund injustă în care petentul ar fi pus în situația de a-și dovedi nevinovăția, în totală desconsiderare atât a principiilor generale ale dreptului intern, cât și ale Convenției la care face referire.

De asemenea, a apreciat prima instanță că, prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 al CEDO face ca, în plan probator, sarcina dovedirii faptului ca petentul a săvârșit fapta reținută pe seama sa să revină intimatului. Pe de altă parte, materia probațiunii se bazează pe niște rigori bine definite.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, confirmată și in cauza A_____ contra României, materia contravențiilor aparține dreptului penal. O consecință a acestui fapt este și aceea că dreptul la respectarea unui proces echitabil include și in aceasta materie prezumția de nevinovăție a cărei respectare se impune in toate cazurile.

S-a apreciat și faptul că, imperativul respectării prezumției de nevinovăție presupune ca in caz de îndoiala asupra situației de fapt, de aceasta să profite persoana sancționată. Astfel, a constatat prima instanță că, în cauza de față, este elocvent faptul că din probele depuse la dosar nu s-a putut stabili cu exactitate dacă petentul a comis fapta în discuție. În aceste condiții, in vederea respectării prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul, instanța de fond a apreciat asupra dubiului ce planează asupra situației de fapt in favoarea petentului.

Astfel, a reținut prima instanță că răspunderea contravenționala nu se poate angaja decât în sarcina unei persoane care a săvârșit o faptă prevăzută de legea contravenționala. Cu toate că în materie contravențională, nu a fost prevăzut expres un principiu al caracterului personal al răspunderii, precum in materie penală, prima instanță a apreciat că totuși acest principiu poate fi dedus cu ușurință atât din faptul că potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile aparțin sferei dreptului penal, cât și din scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale.

Mai mult, a reținut prima instanță că atâta vreme cât sancțiunile contravenționale au un rol punitiv și preventiv și in nici un caz reparator ar fi lipsită de orice utilitate și rațiune impunerea unei sancțiuni altei persoane decât cea responsabilă de comiterea acțiunii sau inacțiunii ilicite.

In conformitate cu prevederile legale inserate în art. 6 din CEDO, prima instanță a constatat că procesul verbal de constatare nu poate avea decât valoarea unei acuzații, acesta neputând face dovada celor consemnate.

În consecință, instanța de fond a admis plângerea și a dispus anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 17.04.2013, întocmit de Poliția orașului Săveni, cu privire la contravenția prevăzută de art. 108 alin 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002, pentru care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, întemeiat pe prevederile art. 480 Cod procedură civilă , prin care a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii actului sancționator contestat în cauză.

În motivarea cererii de apel a arătat recurentul că instanța de fond a soluționat cauza fără a ține seama de faptul că abaterea a fost constatată personal de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, iar procesul verbal întocmit se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate având forța probantă a unui act doveditor preconstituit care face dovada faptelor săvârșite până la proba contrarie. S-a mai susținut că petentul nu a administrat vreo dovadă contrară celei reținute și nu a putut răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, situație în care în mod greșit prima instanță a anulat procesul verbal dând o interpretare subiectivă normelor de circulație pe drumurile publice.

Intimatul I_____ D______ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței Judecătoriei Săveni, ca fiind legală și temeinică.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a dat o justă apreciere a probatoriului administrat.

Este adevărat că în ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în practica judiciară se reține în mod constant că acesta se bucură de prezumția de legalitate, ce are caracter relativ și poate fi răsturnată prin proba contrară făcută de cel care contestă adevărul celor consemnate în cuprinsul său.

Apreciază tribunalul însă că, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că în lipsa înregistrării sau a planșelor foto din care să reiasă că petentul a comis în data de 17.04.2013 contravenția ce i se reține în sarcină, există un dubiu în ce privește însăși existența contravenției.

În cauză, acest dubiu profită petentului - intimat , potrivit principiului in dubio pro reo, principiu complementar prezumției de nevinovăție . Apreciază tribunalul că în lipsa unor mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 din CEDO.

Față de aceste aspecte, tribunalul reține că motivele de apel invocate nu sunt incidente în cauză și că în mod corect prima instanță a reținut că petentul nu se face vinovat de comiterea contravenției pentru care a fost sancționat.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul I____________ Județean de Poliție B_______ împotriva sentinței civile nr. 302 din 26 martie 2014, a Judecătoriei B_______, pe care o va păstra ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul intimat I____________ de Poliție Județean B_______, în contradictoriu cu intimatul petent I_____ D______ din __________________________________, împotriva sentinței civile nr. 302 din 26 martie 2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Săveni, județul B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 30 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ A____ E____

Red. U.M /19.02.2015

Jud. C_____ D______ /Dact. A.E./Ex. 4