Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1540

Ședința publică din 1 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – I______ T____

Judecător – M____ T____ C_______

Grefier – D_____ C______ B____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de petentul apelant G__________ V___-M_____, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.xxxxx/23.09.2014. pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G__________ V___-M_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/11.06.2014, întocmit de I____________ de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că Prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 11.06.2014, petentului i-a fost aplicată amenda contravențională în cuantum total de 850 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. art. 120 alin 1 lit „k" din HG 1391/2006 și art. 147 din HG 1392/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.

In sarcina petentului s-a retinut faptul ca a condus motocicleta si a depasit coloana aflata in asteptare patrunzand pe sensul opus de mers și nu a avut asupra sa documentele necesare, petentul contestand procesul verbal doar in ceea ce priveste prima contraventie.

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a constat că procesul verbal

de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea expresă, aceasta fiind prezumată.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța constatat că procesul verbal de constatare beneficiază de forța probantă proprie, în ceea ce privește constatările agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale, cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea conditiilor legale impuse de art. 16 si 17 OG 2/2001, iar petentul nu a facut dovada existentei unei alte situații de fapt decât cea reținută.

În drept, articolele reținute în procesul verbal si care sancționează fapta săvârșită, sunt art. 120 alin 1 lit „k" din HG 1391/2006: „Se interzice depășirea vehiculelor: pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație și art. 147 din HG 1392/2002 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”.

În procesul contraventional operează două prezumtii – pe de-o parte prezumtia de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumtia de nevinovătie care operează în favoarea petentului.

Prezumtia de nevinovatie presupune dreptul oricarei persoane acuzate de o infractiune de a fi considerată nevinovată până când vinovătia sa va fi legal stabilită prin hotarare definitivă; obligatia respectării prezumtiei de nevinovătie este opozabilă erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autoritătilor statului ( Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1998).

Prezumtia de nevinovătie va fi respectată, aplicată si functionează numai dacă acuzatului, i s-au respectat toate garantiile procedurale, privind egalitatea armelor, dreptul la informare, principiul contradictorialitatii, precum si dreptul la administrarea probelor.

In cauza A_____ c. României, CEDO a reținut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, _______, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt examinate de către instanța sesizată.

Analizând fapta contravenționala contestata de petent, instanta a reținut raportat la starea de fapt constatata ca acesta se face vinovat de incalcarea prevederilor art. 120 alin 1 lit „k" din HG 1391/2006, cele consemnate în procesul verbal de contravenție fiind percepute cu propriile simturi de catre agentul constatator.

Instanța a reținut faptul că petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în sarcina sa, iar în favoarea intimatului operează prezumția privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat in exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale.

Prin urmare, instanța a considerat că procesul verbal de contravenție

a fost legal și temeinic întocmit, fapta petentului nefiind lipsită de pericol social, fiind necesară aplicarea unei sancțiuni de natura celei folosite de organul constatator, pentru realizarea scopului acesteia, constând în prevenirea săvârșirii unor astfel de fapte.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul G__________ V___-M_____, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.

În motivare, în esență, petentul apelant a arătat că la data și ora menționată în Procesul Verbal, conducând motocicleta Harley Davidson pe bulevardul C_______ C_____ care era închis circulației auto la data respectivă fiindcă la baza bulevardului se află pasajul Michelangelo ce se află în construcție iar acesta fiind acolo în interes de serviciu, acesta având profesia de inginer construcții civile, ajungând în dreptul sensului de girație a străzilor C_______ C_____ cu Splaiul Nistrului și Pestalozzi a fost oprit de agentul de poliție.

Agentul de poliție din cadrul Poliției Rutiere Timișoara i-a adus la cunoștință fapta pentru care a fost oprit. Faptă interpretată de capacitatea dumnealui de percepere a situației în cauză, și anume: l-a văzut pe acesta efectuând o manevră de depășire ilegală, deoarece conform spuselor sale ar fi încălcat art. 120 (1) k.

Acesta a susținut că își va menține aceeași declarație verbală exprimată și agentului în momentul opririi acesteia.

Venind de la vizita tematică tot drept pe bulevardul C_______ C_____ pe sensul destinat deplasării înspre Pasaj dar fiind închis circulației motiv pentru care acesta se deplasa pe contrasens pentru a urma fluxul de mașini ce se deplasau pe benzile 1 și 2 ale bulevardului înspre giratoriu pentru a vira la dreapta pe ______________________, intrând tangențial în fluxul de mașini, petentul apelant a fost oprit de agentul de poliție și sancționat.

Acesta a precizat că aceasta manevră nu ar fi făcut-o daca _______________ fost închisă circulației deoarece ar fi încălcat linia continuă.

Legal citat, intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că instanța în mod temeinic și legal a apreciat că apelantul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din actele și lucrările dosarului rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în proces verbal corespunde realității.

Procesul verbal a fost întocmit de către agentul acestora constatator, competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a perceput în mod direct și personal, situația de fapt reținută în procesul verbal.

Alegațiile apelantului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecată în fond nu pot fi un motiv de modificare a sentinței civile pronunțate.

Judecătorul este liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludenței) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii și asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală și întemeiată.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 466 - 482 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să îl respingă, pentru următoarele motive:

Petentul a fost sancționat pentru aceea că a depășit coloana aflată în așteptare, pătrunzând pe sensul opus de mers. Petentul a fost sancționat și pentru că nu avea asupra sa toate documentele necesare, însă această contravenție nu o contestă.

Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 510 lei potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit căruia constituie contravenție „e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”, raportat la art. 120 alin. 1 lit. k din HG nr. 1391/2006 potrivit cărora se interzice depășirea vehiculelor „k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.”.

Prima instanță a evaluat în mod corect probatoriul administrat în cauză, dând relevanță prezumției relative de veridicitate a celor menționate în procesul verbal contestat.

Sub aspect probator, se reține de către tribunal că cel care face acuzația trebuie să o probeze, în speță, agentul constatator, agent al Poliției Române în cadrul IPJ T____, trebuie să probeze că există o faptă contravențională și că aceasta a fost săvârșită de către persoana sancționată. În situațiile în care faptele sunt constatate direct și nemijlocit de către agentul constatator, cele reținute în actul sancționator se bucură de o prezumție simplă și relativă de veridicitate, ele fiind rodul constatării directe și nemijlocite al unui agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este și rămâne un act administrativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. A aprecia altfel ar avea drept consecință golirea de conținut a autorității cu care este investit agentul constatator. Cu toate acestea, atunci când astfel de fapte nu au făcut obiectul unei astfel de constatări directe și nemijlocite, ori posibilitatea efectuării unei astfel de constatări este obiectiv imposibilă ori chiar pusă la îndoială, actul sancționator se impune a fi susținut prin probe extrinseci, până la confirmarea legalității acestuia în fața instanței de judecată caracterul executoriu al actului fiind suspendat de drept.

Prezumția simplă și relativă de veridicitate a împrejurărilor de fapt consemnate în procesul verbal, ca urmare a constatării directe și nemijlocite, este însăși proba pe care agentul constatator o aduce în susținerea temeiniciei actului sancționator, iar în contra acesteia persoanei sancționate i se conferă posibilitatea ca, în cadrul plângerii contravenționale, prin orice mijloc de probă pe care instanța îl apreciază ca fiind pertinent și concludent, să răstoarne această prezumție.

În speță, procesul verbal a fost încheiat ca urmare a constatării directe și nemijlocite a împrejurărilor de fapt de către agentul de poliție, ceea ce reiese din modalitatea de dresare a actului, confirmat prin motivele plângerii.

De altfel, petentul susține că a săvârșit fapta potrivit schiței anexate la dosar, respectiv că a venit din direcția fluxului de autovehicule și a intrat în coloană tangențial cu aceasta, pentru aceasta circulând porțiune pe contrasens. Chiar și dacă fapta ar fi fost săvârșită în această manieră (deși nu a fost administrată nici o probă în sprijinul acestor afirmații), răspunderea contravențională nu este exclusă de vreme ce, astfel cum rezultă din fotografia depusă la fila nr. 3, petentul avea posibilitatea să se înscrie în banda de circulație la finele coloanei cu care s-a intersectat, nefiind astfel nevoit să circule pe contrasens, în depășirea vehiculelor aflate în așteptare pe banda de circulație.

În consecință, în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză se impune respingerea plângerii contravenționale, iar în apel, în lipsa altor probe, în baza art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va menține sentința apelată ca fiind legală și temeinică, apelul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de petentul apelant G__________ V___-M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Timișoara _____________________.2 __________ _________________, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în Timișoara, ______________________. 46, jud. T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I______ TALOȘMIHAI – T____ C_______

GREFIER,

D_____ C______ B____

Tehno.Red.I.T./

____________.12.2015

S.M. 1 ex.

Instanța de fond – Judecătoria Timișoara

Judecător: V____ E____ C_____