Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2016:381.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 46/2016

Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE A____ M______ M________

Judecător M_____ D______ I_____

Grefier C______ P___

Pe rol, pronunțarea asupra apelului privind pe apelantul P______ M_____ C______ și pe intimatul M_________ A_________ INTERNE SERVICIUL RUTIER D___, formulat împotriva sentinței civile nr. 6581 din 18 mai 2015 pronunțată de Judecătoria C______.

Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 12.01.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2016.

INSTANȚA

Asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6581 din 18 mai 2015 pronunțată de Judecătoria C______ s-a respins plângerea formulată de P______ M_____ C______.

P______ M_____ C______, a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 6581/2015 pronunțata de Judecătoria C______ la data de 18.05.2015 in dosarul mai sus menționat pe care o consideră neîntemeiata si nefondata pentru următoarele motive: arăta ca din cuprinsul procesului verbal lipsesc mențiuni ,in sensul ca agentul constatator nu a menționat locul exact unde a fost incheiat procesul verbal, precum si locul unde a fost săvârșita contravenția, acesta indicând generic DN 65 in afara localității C______ , fara a individualiza alte repere spațiale, asa cum prevede legea sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal. De asemenea nu se menționează nici măcar daca locul săvârșirii presupusei contravenții a fost la ________________________ localitate si ca implicit trebuia menționat in acesta sensul de mers al autovehiculului.

Un alt motiv de nulitate invocat in plîngere este acela ca în mod greșita a fost înscris de agentul constatator textul de lege încălcat , respectiv art. 49 alin 1 din OUG 195/2002 , in condițiile in care acest text se refera la depășirea vitezei maxime admise in localitate .

Ori in cazul sau se afla pe centura Craiovei, in afara Craiovei , asa cum este specificat si in procesul verbal de contravenție , astfel ca nu este aplicabil acest text de lege . Totodată , alin. 2 al art. 102 din OUG 195/2002 este abrogat , astfel ca înscrierea lui ca text ce prevede sancțiunea in procesul verbal face ca acest proces verbal sa fie nul .

Astfel , in ceea ce privește viteza menționata in procesul verbal am învederat ca nu aveam aceasta viteza si oricum nu ma aflam pe raza localității ci in afara localității.

De asemenea, a înteles sa invoce lipsa competentei agentului constatator si a solicitat adresa către Biroul rutier M________ pentru a comunica Graficul radar in vederea verificării competentei agentului constatator pe sectorul de drum respectiv dar si comunicarea numelui celuilalt agent de politie care a făcut constatarea radar si comunicarea atestatului de operator radar. Nu poate polițistul operator radar ca el sa urmărească aparatul si tot el sa sancționeze contravenientul. Astfel exista norma legala in sensul ca potrivit art. 3.3.1.1. „ Polițistul operator radar se va deplasa cu autospeciala de serviciu in locul stabilit de către șeful ierarhic in baza graficului radar, fiind necesara dovada ca agentul care a incheiat procesul verbal avea atestat radar si deci avea abilitarea sa constate contravenția, conform art. 15 din OG 2/2001 R. A solicitat astfel ca intimata sa facă dovada Ordinului de serviciu al echipajului pentru amplasarea autoturismului dotat cu radar pe sectorul de drum respectiv, dovada ca agentul era competent conform legii sa efectueze aceste măsurători având atestat de operator radar, ordin de serviciu, precum si Certificatul de omologare al aparatului radar. Acestea au fost solicitate in obiectiunile inscrise in procesul verbal

I. In ceea ce privește locul savirsirii contravenției, asa cum a arătat si la instanța de fond , menționarea lui generica „ DN 65 in afara localității C______ „ in condițiile in care are o lungime de cativa Km nu este de natura a satisface condiția textului de lege , in speța art. 16 din OG 2/2001 ,, fara a individualiza alte repere spațiale, asa cum prevede legea sub sancțiunea nulității absolute a procesului verbal.

Era , totodată, necesara precizarea in concret a locului săvârșirii presupusei contravenții întrucât pe centura Craiovei , acolo unde a fost oprit exista limita de viteza atat la 50 Km/h cat si la 90 Km / h ( dupa cum sectorul de drum respectiv este in localitate sau in afara acesteia ) , aspect esențial in indivizualizarea contravenției cat si a sancțiunilor aferente dar si pentru a-mi putea formula apărarea fiind astfel in imposibilitatea de a ma apara in concret in acest caz. Nu se menționează in procesul verbal nici macar daca locul săvârșirii presupusei contravenții a fost la ________________________ localitate si implicit trebuia menționat sensul de mers al autovehiculului.

Circumstatele producerii faptei si locul savirsirii acesteia fiind descrise de o maniera lapidara considera ca nu s-au menționat in procesul-verbal toate împrejurările de natura a servi la aprecierea gravitații faptei incalcindu-se in acest fel dispozițiile art. 180 alin. 1 din HG 1391/2006 si art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 .Nedescrierea faptei in concret echivalează si cu incalcarea prezumției de nevinovăție . Insuficienta precizare a locului comiterii faptei echivalează cu insuficienta descriere a faptei contravenționale care echivalează si aceasta la rindul sau cu nedescrierea ei , sens in care s-a pronunțat si practica si doctrina .

2. Instanța nu a analizat si celalalt motiv de nulitate absoluta invocat de mine cum ca in mod greșit a fost înscris de agentul constatator textul de lege încălcat , respectiv art. 49 alin 1 din OUG 195/2002 , in condițiile in care acest text se refera la depășirea vitezei maxime admise in localitate .Totodată , alin. 2 al art. 102 din OUG 195/2002 este abrogat , astfel ca înscrierea lui ca text ce prevede sancțiunea in procesul verbal face ca acest proces verbal sa fie nul . De altfel , înscrierea greșita a unui text de lege echivalează cu lipsa acestuia , fiind unul din motivele de nulitate expres prevăzute de art. 16 din OG 2 /2001 .

3.Instanța de fond a reținut in mod greșit ca motivele de nulitate absoluta nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 , astfel ca aceste motive invocate de petent si de-ar fi fost veridice , nu ar fi fost de natura sa producă petentului nici o vătămare care sa conducă Ia anularea procesului-verbal . Ori art. 16 din OG 2/2001 prevede expres , sub forma de norma imperativa ceea ce trebuie sa cuprindă procesul verbal de contravenție , intre elementele acestea regasindu-se si locul savirsirii contravenției si obligativitatea inscrierii normei încălcate . Este evident si ca mi-a fost produsa o vătămare prin amenda aplicata si punctele penalizare ce mi-au fost aplicate si totodată prin lipsa posibilității de a-mi face apărări corespunzătoare , incalcindu-se in acest fel si prezumția de nevinovăție .

De altfel, necesitatea menționării concrete a locului contravenției se justifica si prin prisma normelor legale PRO-PR01 privind utilizarea aparatelor radar de tip AUTOVISION SI PYTHON II, care prevăd ca echipajul de politie trebuie sa se afle la 300 de metri de ________________________ localitate .

4.Si pe fond instanța a pronunțat o hotarire nelegala . Ori , in cazul de fata pe lingă motivele anterior invocate , nici martorul audiat in cauza nu a confirmat savirsirea faptei contravenționale de către subsemnatul , in conditiile in care acesta a fost menționat in procesul verbal . De altfel , instanța nici nu a făcut referire Ia proba testimoniala , desi instanța a pus in discuție audierea acestuia .

5. Instanța a mai apreciat ca sancțiunea avertismentului nu este in măsura sa duca la atingerea scopului legii si la avertizarea petentului ca pe viitor sa nu mai comită astfel de fapte fara insa a motiva in considerente care sunt argumentele pentru care si-a format aceasta convingere .

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece în mod corect instanța de fond a respins plângerea apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de control.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În concret, prin procesul-verbal de contravenție _______.P. nr.xxxxxxx încheiat la data de 30.08.2014 petentul P______ M_____ C______ a fost sancționat contravențional pentru că, la aceeași dată, ora 11,18 a condus pe DN 65 F în afara localității C______ autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 138 km/h, viteză înregistrată din mers de aparatul radar Autovision _________ 109 montat pe auto MAI xxxxx.

În ceea ce privește invocarea lipsei competentei agentului constatator si solicitarea adresei către Biroul rutier M________ Tribunalul retine ca polițistul rutier, a acționat pe sectorul de drum respectiv în echipaj constituit împreună cu un alt polițist rutier ce prezintă calitatea de agent constatator, în exercitarea atribuțiilor curente de serviciu, fiind abilitați să îndrume, supravegheze, controleze respectarea normelor privind circulația pe drumurile publice și să dispună măsurile legale în cazul constatării încalcării acestora, astfel cum se prevede la art. 177 alin.1 din HG nr. 1391/2006 astfel încat nu se poate retine lipsa competentei agentului constatator.

Petentul invoca lipsa mențiunilor din cuprinsul procesului verbal, în sensul ca agentul constatator nu a menționat locul exact unde a fost incheiat procesul verbal, precum si locul unde a fost săvârșita contravenția, acesta indicând generic DN 65 , fara a mentiona sensul de mers al autovehiculului. Arata ca era totodată, necesara precizarea in concret a locului săvârșirii presupusei contravenții întrucât pe centura Craiovei , acolo unde a fost oprit exista limita de viteza atat la 50 Km/h cat si la 90 Km / h ( dupa cum sectorul de drum respectiv este in localitate sau in afara acesteia ) , aspect esențial in indivizualizarea contravenției.

Contrar celor sustinute de petent instanta apreciaza ca in procesul verbal se mentioneaza locul savarsirii contraventiei care nu e indicat generic , respectiv DN 65 , in afara localitatii, fiind individualizat sectorul de drum respectiv prin mentiunea in afara localitatii , sector de drum pe care limita de viteza este de 90 km/h. potrivit art. 49 alin (4 ) lit c/OUG 195/2002 , viteza care trebuie respectata pe ambele sensuri de mers, astfel incat este fara relevanta nementionarea sensului de mers in cuprinsul procesului verbal petentul avand de altfel posibilitatea de a administra probe in aparare .

Contrar celor sustinute de petent instanta apreciaza ca in procesul verbal circumstantele producerii faptei nu sunt descrise _______________________ fiind mentionat faptul ca petentul a condus pe DN 65 F în afara localității C______ autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 138 km/h, viteză înregistrată din mers de aparatul radar Autovision _________ 109 montat pe auto MAI xxxxx.

Petentul invoca faptul ca in mod greșit a fost înscris de agentul constatator textul de lege încălcat , respectiv art. 49 alin 1 din OUG 195/2002 , in condițiile in care acest text se refera la depășirea vitezei maxime admise in localitate .Totodată , alin. 2 al art. 102 din OUG 195/2002 este abrogat.

Cât despre faptul că a fost înscris de agentul constatator textul de lege încălcat , respectiv art. 49 alin 1 din OUG 195/2002 acest lucru este adevărat, însă nu poate conduce la ideea că procesul-verbal este nul absolut – așa cum tinde a înțelege reclamantul -, ci poate atrage anularea actului doar în cazul în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. În primul rând, trebuie remarcat că în procesul-verbal se mentioneaza textul de lege încălcat art 49 OUG 195/2002 , eroarea agentului constatator vizand doar alineatul corect fiind a fi mentionat alin.3 nu alin 1 În al doilea rând, așa cum s-a demonstrat anterior, apelantul nu poate susține că a fost vătămat prin întocmirea procesului—verbal , câtă vreme a avut posibilitatea să conteste actul de contravenție în fața instanțelor judecătorești și să prezinte orice dovadă care să răstoarne prezumția de valabilitate a respectivului act. Cât despre faptul că a fost înscris de agentul constatator alin. 2 al art. 102 din OUG 195/2002 text care este abrogat. acest lucru este adevărat insa asa cum s-a mentionat anterior eroarea agentului constatator vizeaza doar alineatul corect fiind a fi mentionat alin.3 nu alin 2 eroarea putand atrage anularea actului doar în cazul în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, Tribunalul reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității însă, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

De aemenea, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cărora ar fi circulat cu o viteză mai mică de 138 km/h nu fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu susținerile petentului.

Din contră, săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar, din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat rezultând că cinemometrul de control rutier indicat în procesul-verbal de contravenție a fost declarat admis în urma verificării metrologice, valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza, atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.

Mențiunile cuprinse în procesul-verbal și probele depuse de intimat se coroborează, din fotografiile video-radar depuse la dosarul cauzei de către intimat rezultând că în data de 30.08.2014 ora 11,18 petentul a condus pe DN 65 F în afara localității C______ autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXX cu viteza de 138 km/h, viteză înregistrată din mers de aparatul radar Autovision _________ 109 montat pe auto MAI xxxxx, fiind astfel respectate prevederile pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)".

Totodată, se are în vedere că verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, astfel încât aceste cerințe nu se aplică la utilizare, în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, și deci, dacă în urma verificării aparatului se constată că acesta funcționează în limite admise, nimeni nu adaugă și nu scade nimic la măsurarea efectivă.

În temeiul art.34 din OG 2/2001 – care constituie dreptul comun în materie contravențională, articol care coroborat cu art.38 alin.3 din OG 2/2001 permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată – instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.

Opinia instanței are la bază, pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite; art.21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și art. 7 alin.3 din același act normativ prin care se prevede că sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și chiar și în situația în care în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede expres această sancțiune.

În concret in ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, tribunalul apreciază că acestea respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind aplicate în limitele prevăzute de actul normativ și că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, dat fiind pericolul social al faptei constatate; este greu de trecut cu vederea că săvârșirea unei astfel de fapte, pe lângă faptul că ignoră dispozițiile legale care obligă la adoptarea unui anumit comportament în trafic, poate avea drept consecință crearea unei stări de nesiguranță pentru ceilalti participanti la trafic care, deși se conformează regulilor, sunt supuși pericolului .În plus se va avea în vedere si atitudinea nesincere a petentului care a înteles sa conteste procesul verbal precum si depasirea limitei de viteza cu 48 km/h.

Având în vedere cele expuse, constatând că recurenta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii.

Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul privind pe apelantul P______ M_____ C______ domiciliat în C______, _____________________, Nr. 21, _____________ , __________________ și pe intimatul M_________ A_________ INTERNE SERVICIUL RUTIER D___, cu sediul în C______, ____________________, jud. D___, formulat împotriva sentinței civile nr. 6581 din 18 mai 2015 pronunțată de Judecătoria C______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2016.

Președinte, A____ M______ M________		Judecător, M_____ D______ I_____
	Grefier, C______ P___

Red. 4 ex

MI/C.P. /19.02.2016