DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL I____

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1938/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.09.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: A________ L_______ G______

JUDECĂTOR: V______ E______

JUDECĂTOR: G______ N___ P_________

GREFIER: S_____ C______ E____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul V_____ I__ împotriva sentinței civile nr.244/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ I____ având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul ia act de faptul că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Față de cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurent tribunalul o admite constatând că nu mai subzistă motivele care au dus la suspendarea cauzei și, în temeiul art.245 C__, dispune redeschiderea judecății.

Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat și asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.244/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul V_____ I__.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 28.03.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul V_____ I__ a solicitat in contradictoriu cu intimata I__-I____, anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/15.03.2012.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că la 15.03.2012 a fost sancționat cu amenda contravențională pe motiv că ar fi condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 4, și a efectuat o depășire neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă”, aspectul reținut de agentul constatator nefiind însă real întrucât nu există marcaj pe șosea, respectiv linie continuă, iar acțiunea de depășire nu s-a realizat în zona de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă” ci după o intersecție, astfel că interdicția stabilită de indicator producea efecte doar până la intersecție. A mai arătat petentul că încadrarea în drept a faptei și a sancțiunii nu a fost efectuată corespunzător de agentul constatator.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art.112 și 113 din C.p.c. și art.66 alin.(6) din HG nr.1391/2006.

La data de 01.11.2012, prin Serviciul Registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, să se constate că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit. Totodată a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 al.2 Cod proc.civ.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115 și urm. din Cod proc.civ., și ale art. 100 alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002 .

Au fost depuse la dosarul cauzei, în fotocopii, următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, carte de identitate petent, dovada de circulație, adresa intimatei nr. xxxxxx/18.09.2012.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/15.03.2012 contestatorul a fost amendat cu 4 puncte amendă în sumă de 280 de lei si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, pentru că în data respectiva, ora 06:40, a condus pe DN 4 km. 14+500 către București, pe raza orașului Popești – Leordeni, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, și a depășit un autovehicul în zona de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă”, contravenție prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, coroborat cu art.120 lit.h) din HG nr.1391/2006.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la critica petentului, potrivit căreia procesul verbal nu este legal întocmit, agentul constatator neefectuând corespunzător încadrarea în drept a faptei și a sancțiunii întrucât articolul 120 alin.(4) din HG 1391/2006 nu există, iar litera c) a art.100 alin.(3) din OUG 195/2002 privește neacordarea priorității de trecere, instanța de fond a apreciat-o ca fiind eronată, în considerarea faptului că petentul, în urma unei lecturi cu bună credință a procesului verbal contestat, ar fi realizat că în fapt agentul constatator a indicat corect normele de drept incidente, fiind vorba de lit.h) „în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și nu alin.(4) al art.120 din HG 1391/2006, cât și de lit.e) “nerespectarea regulilor privind depășirea” și nu lit.c) a art.100 alin.(3) din OUG 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a constatat că petentul a recunoscut cu ocazia întocmirii procesului-verbal situația de fapt descrisă, astfel că instanța va corobora afirmațiile contestatorului cu celelalte probe aflate la dosar, inclusiv cu observațiile personale ale agentului constatator.

Petentul a recunoscut prin plângere că a efectuat o depășire, însă a precizat că acțiunea de depășire nu s-a realizat în zona de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă” ci după o intersecție, astfel că interdicția stabilită de indicator producea efecte doar până la intersecție. Sub acest aspect, raportat la aceasta apărare a petentului pe temeinicie, instanța reține că petentul nu a probat aceasta afirmație, în sensul că nu a probat faptul că acțiunea de depășire pe care a efectuat-o s-ar fi realizat în alt loc, altul decât cel sub puterea de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă”, așa cum a reținut agentul constatator, deși sarcina probei îi incumba in temeiul art. 129 alin. 1 teza finala C__.

Mărturisirea spontană a petentului la momentul întocmirii procesului verbal în prezența agentului constatator care a observat personal acțiunea petentului, confirmă situația de fapt descrisă în actul atacat, respectiv că petentul a depășit un autovehicul în zona de acțiune a indicatorului “Depășire interzisă”, astfel că instanța reține că acțiunea petentului, constând în efectuarea manevrei de depasire neregulamentară peste marcajul continuu, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța de fond a constatat că petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, minimul prevăzut de lege, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul V_____ I__ solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii autorității de lucru judecat iar pe fondul cauzei respingerea cererii.

Arată că în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost pronunțată sentința civilă nr.4824/05.10.2012 prin care a fost admisă plângerea, a fost anulat procesul verbal ________ nr.xxxxxxx/15.03.2012 și a fost exonerat de la plata amenzii și a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În drept, art.1201 Cod civil și art.304/1 C__.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Tribunalul analizând cu prioritate exceptia autoritatii de lucru judecat, în conformitate cu dispozitiile art. 166 C.proc.civ., va admite exceptia invocata si, în consecinta, în temeiul dispozitiilor art. 304 pct. 9 raportate la art. 312 C. proc. civ., recursul formulat va fi admis si va fi modificata sentinta atacata în sensul ca va fi respinsa plangerea petentului, ce vizeaza procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/15.03.2012 pentru existenta autoritatii de lucru judecat.

Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca prin sentinta civila nr. 4824/05.10.2012 pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, invocata în cauza, a fost admisa plangerea contraventionala formulata de petentul V_____ I__ in contradictoriu cu Inspectoratul de Politie al Judetului I____ si a fost anulat procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ________ nr. xxxxxxx/15.03.2012.

Prin sentinta civila nr. 244/11.03.2013 pronuntata in prezentul dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsa plangerea contraventionala formulata de recurentul petent V_____ I__ in contradictoriu cu Inspectoratul de Politie al Judetului I____ impotriva aceluiasi proces verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ________ nr. xxxxxxx/15.03.2012.

Vazând dispozitiile art. 1201 C. civ., în conformitate cu care este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are acelasi obiect, este întemeiatã pe aceeasi cauzã si este între aceleasi parti, facutã de ele si în contra lor în aceeasi calitate, tribunalul constata ca, în cauza dedusa judecatii sunt întrunite conditiile prevazute de textul citat, în sensul cã exista tripla identitate în pricina dedusa judecatii, respectiv identitate de obiect, cauzã si parti.

Principiul puterii de lucru judecat împiedica nu numai judecarea din nou a unei cauze solutionate irevocabil, având acelasi obiect, aceeasi cauzã si purtat între aceleasi pãrþi, ci si evitarea pronuntãrii de hotãrâri judecãtoresti contradictorii cu privire la aceleasi chestiuni de fapt si de drept.

Pentru aceste considerente, tribunalul retine cã în cauza dedusa judecatii, instanta de fond a pronunþat o hotãrâre nelegala si netemeinica, iar în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica hotarârea atacata în sensul cã va respinge plangerea pentru existenta autoritatii de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția autoritatii de lucru judecat.

Admite recursul formulat de recurentul V_____ I__ împotriva sentinței civile nr.244/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I__ I____.

Modifica in parte sentinta civila recurata in sensul ca:

Respinge plângerea contravenționala pentru autoritate de lucru judecat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2014.

Președinte Judecător Judecător A________ L_______ V______ E______ G______ N___ P_________

G______

Grefier

S_____ C______ E____

Concept red. gref.C.S.

Red. Jud: NPG/23.01.2015/2exemplare

Jud.fond –D______ Livisor- Jud.Cornetu