R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1828

Ședința publică din data de 29 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I______ T____

JUDECĂTOR: M____ T____ C_______

GREFIER: A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul I____________ DE POLIȚIEI AL JUDEȚULUI T____-SERVICIUL RUTIER, împotriva deciziei civile nr. xxxxx/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul FAZEKAȘ A_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 29 octombrie 2015.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul FAZEKAȘ A_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx întocmit de I____________ de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la 2.07.2014 , petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 360 lei și s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002.

Petentul a semnat procesul verbal de contravenție.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție îndeplinește cerințele art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 ,neexistând motive care să atragă nulitatea acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a conchis că nu a fost dovedită existența contravenției săvârșite de petent, încadrată la art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 .

Prin adresa nr.xxxxxx/18.08.2014, intimatul menționează ca constatarea a fost făcuta direct de către polițist si nu deține alte documente sau înscrisuri care sa ateste cele reținute in procesul verbal de contravenție. Organul constatator a propus ca probe, procesul verbal de contravenție și raportul agentului constatator din 14.08.2014 în care sunt descrise împrejurările în care petentul nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal.

În prezenta cauza, se reține o neconcordanță între ceea ce agentul constatator a menționat în procesul verbal contestat și conținutul raportului întocmit de același agent constatator la data de 14.08.2014 . Această împrejurare dă naștere la o îndoială rezonabilă cu privirea la săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului .

Prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului( în continuare CEDO) ,instanța reține că jurisprudența CEDO a inclus în noțiunea de „acuzație penală"și materia contravențională ,având în vedere calificarea dată în dreptul intern faptei, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei ,cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale( hotărârile din cauzele Engel c. Olandei și Campbell și Fell c.Regatului Unit).Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate ,între care și a prezumției de nevinovăție a petentului ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatului.

Tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c.Franței ,A_____ c.României) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice ,fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală, pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile ,ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut ,după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut ,prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare"instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului"dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Intimatul nu a propus probe care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție cu privire la contravenția criticată ,astfel că aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO .

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 ,instanța admite plângerea formulată, anulează procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la 02.07.2014 exonerând petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 360 lei.

In virtutea principiului,, accesoriul urmează soarta principalului’’, anularea amenzii contravenționale conduce la anularea sancțiunilor complementare constând in aplicarea punctelor de penalizare si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile si la restituirea permisului de conducere reținut.

Raportat la art. 1635-1636 Noul Cod civil, instanța a dispus restituirea amenzii in suma de 180 lei achitata de petent cu chitanța ________ _B nr. xxxxxxx /2.07.2014.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.

În motivare, petentul apelant a arătat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 02.07.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prev. art. 135 lit. h din HG 1391/2006.

Apelantul a apreciat că motivele învederate sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând rară tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității. Referitor la condițiile ce fond, apelantul a considerat că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii aplicate de agentul nostru constatator. Conducătorului auto i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală, cât si cuantumul amenzii.

Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună plângere împotriva procesului verbal la Judecătoria Timișoara, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului verbal.

Prin sentința nr. xxxxx/2014 din 26.11.2014, Judecătoria Timișoara a admis plângerea contravențională formulată de către petent FAZEKAȘ A_____ împotriva procesului – verbal de contravenție, dispunând anularea acestuia și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale.

Analizând procesul-verbal atacat, instanța de fond a reținut, în mod corect, că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului- verbaf, în primul rând, susținem și rugăm onorata instanță să aibă în vedere faptul că abaterea săvârșită de petent a fost constatată la fața locului personal de agentul de poliție -legat abilitat în acest sens-, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sensibus).

Procesul-verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se solicită recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma « ad validitatem » cu respectarea condițiilor de formă și fond cu scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.

In ceea ce privește respectarea dreptului la apărare, CEDO a statuat cu privire la posibilitatea ca „partea acuzată" (contravenientul-petent) să odată solicita și obține audierea unor martori în condiții de contradictorialitate respectiv ca instanța de judecată să indice motivele pentru care înțelege să dea crezare unuia dintre martori (pct. 62, 63 și 64 din Hotărârea CEDO pronunțată în cauza ..Anehel vs. România").

În raport de această prezumție, justificată sub aspectul celor deja expuse, se poate constata că petentul se mărginește la a invoca o altă stare de fapt, care însă nu este susținută sub aspect probator prin administrarea unor mijloace probatorii

Pornind de la aceste premise se poate lesne observa faptul că legislația conferă putere actelor întocmite de către agent aflat în exercitarea atribuțiilor oe serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și "legalitate.

Veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația -ie fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu ar corespunde realității. Petentul care susține netemeinicia procesului-verbal trebuie să furnizeze aceste indicii jiepui simplă afirmație a acesteia. In caz contra:, ar ți lintâd de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea orgoftelor (rinUtiire de_ leue de a acționa în sensul respectării acesteia.

In cauza A_____ c. România, Curtea Europeană a Dreotunlor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare.

In speță, este rezonabilă prezumția ca cele consemnate in procesul verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut.

Ar fi nerezonabil să prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnai in mod voit o situare falsă, urmărind sancționarea nedreaptă a petentului.

De asemenea, instanța a reținut că ar exista o neconcornanta între cele reținute în neacc procesul-verbal de contravenție și conținutul raportului agentului constatator. însă, din lecturarea acestora nu rezultă nicio astfel de neconcordânță.

Mai mult, în ceea ce privește gravitatea mizei, apelantul consideră necesar a sublinia faptul ca neacordarea priorității de trecere a pietonilor, în locurile marcate și semnalizate corespunzător este una dintre principalele cauze ale accidentelor de circulație, soldate, în general, cu un număr mare de persoane rănite și chiar și decedate.

Astfel, prevenirea și combaterea accidentelor rutiere reprezintă una dintre obiectivele principale ale poliției rutiere, iar sancționarea contravenienților reprezintă un exemplu atât pentru aceștia, cât și pentru ceilalți participanți la trafic, prin care se impune un climat de disciplină în rândul acestora. De aceea, se poate spune că în momentul în care contravenția este lipsită de sancțiune, activitatea de prevenire nu își mai atinge scopul.

Pentru considerentele expuse mai sus, se solicităm admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2014 din 26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o considerăm netemeinică, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal atacat, precum și a sancțiunilor principale dispuse prin acesta.

În drept au fost invocate prevederile legale mai sus arătate, iar în probațiune înscrisurile depuse la instanța de fond. în baza art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedura civilă, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.

Legal citat, intimatul petent FAZEKAȘ A_____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, și menținerea în tot a sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.

În apărare, intimatul a arătat că prin Sentința Civilă nr.xxxxx din 26.11.2014, pronunțată de JUDECĂTORIA Timișoara-secția a-II-a Civilă în dosarul cu nr.XXXXXXXXXXXXXX, prima instanță a admis plângerea contravențională în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean T____ și a dispus anularea procesului verbal, ________. nr.xxxxxxx din 02.07.2014.

Referitor la calea dc atac formulată de apelantul-intimat s-a solicitat respingerea, deoarece, este nefondată și neîntemeiată, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pe baza probatoriului administrat în cauză.

În acest sens, prima instanță a reținut în mod corect și legal faptul că nu a fost dovedită existența contravenției săvârșite de petent, încadrată la art. 135, lit.h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, iar intimatul nu deține documente sau înscrisuri care să ateste cele reținute în procesul verbal de contravenție.

Totodată, instanța de fond a reținut faptul că există o neconcordanță între ceea ce agentul constatator a menționat în procesul verbal contestat și conținutul raportului întocmit dc același agent constatator la data de 14.08.2014. împrejurare care dă naștere la o îndoială rezonabilă cu privire la săvârșirea contravenției.

Mai mult. intimatul nu a propus și nici administrat probe care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție cu privire la contravenția reținută, astfel că aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în această cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art.6 CEDO.

În ceea ce privește apelul formulat de intimat, se solicită observarea faptul că motivele invocate de apelantul-intimat se regăsesc și în întâmpinarea pârâtului depusă la prima instanță, însă acestea, nu sunt de natură a determina instanța de judecată să admită apelul intimatului.

În acest sens, intimatul se limitează la redescrierea celor consemnate în procesul-verbal de către agentul constatator și la prezentarea prevederilor actelor normative care prevăd contravenția și sancțiunea aplicată, însă, nu arată în ce constă netemeinicia celor reținute de instanța de fond în sentința apelată și nici nu combate în vreun fel hotărârea acestei instanțe de admitere a plângerii contravenționale.

Mai mult, apelantul-intimat repetă motivele nedovedite în fața primei instanțe, precum și afirmațiile prin care nu a reușit să combată motivele pe care le-am invocat în apărarea mea și pentru care am solicitat să fie admisă plângerea contravențională.

De altfel, motivele invocate de apelant sunt de natură teoretică și se axează pe enunțarea unor hotărâri CEDO, care nu au relevanță în combaterea celor reținute în mod legal și corect de către prima instanță.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, iar în probațiune nu s-au formulat cereri.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 466 - 482 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, Tribunalul reține că la întocmirea acestuia au fost respectate toate prevederile legale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, Tribunalul constată că petentul a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Aprecierea probelor este atributul suveran a instanțelor judecătorești și este lăsată la libera apreciere a acestora, fiind un procedeu distinct de încuviințarea probelor, în privința căreia legea instituie condițiile legalității, utilității, pertinenței și concludenței, respectate la momentul judecării în primă instanță. Potrivit art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, conform art. 327 Cod de procedură civilă. O astfel de prezumție însă, de veridicitate, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 cod de procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi așadar răsturnată prin orice mijloc de probă, petentul beneficiind de un cadrul procesual adecvat în acest sens. Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii sale, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

Așadar, Tribunalul este gata să rețină în favoarea agentului statului o prezumție simplă de veridicitate a celor menționate, ca urmare a constatării directe și nemijlocite a împrejurărilor de fapt suspuse atenției. Cu toate acestea, ceea ce se poate circumscrie acestei prezumții este exclusiv ceea ce este menționat în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și nu prin acte extrinseci, cum este raportul agentului constatator.

În aceste circumstanțe urmează a se observa faptul că agentul constatator nu a menționat dacă pietonul se afla pe sensul de deplasare al autovehiculului, condiție expresă a textului de lege care prevede contravenția, iar aceasta în condițiile în care intersecția în care se presupune că petentul a săvârșit fapta este mare, în sensul că sunt două sensuri de mers, cu mai multe benzi, despărțite de linii de tramvai, cu refugiu. În aceste condiții, susținerile petentului potrivit cărora pietonul nu se afla pe sensul său de mers, fiind în refugiul pentru tramvai, nu pot fi considerate ca scoase din context. Reiese că nu se poate astfel stabili, ca adevăr judiciar, dacă pietonul se afla pe sensul de mers al petentului (respectiv ieșise din refugiul de tramvai și a început deplasarea pe sensul de mers al petentului) ori se afla încă în acel refugiu, ori se afla numai angajat în deplasare, însă pe celălalt sens de mers.

Omisiunea agentului constatator de a insera mențiunea expresă a poziționării pietonului, în condițiile concrete ale cauzei, vulnerabilizează așadar temeinicia actului sancționator, lăsând loc unui dubiu care, potrivit principiului in dubio pro reo, nu poate fi interpretat decât în favoarea persoanei sancționate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de intimat, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de intimatul I____________ DE POLIȚIEI AL JUDEȚULUI T____-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Timișoara, ______________________.44-46, județul T____, împotriva deciziei civile nr. xxxxx/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul FAZEKAȘ A_____ cu domiciliul procedural ales la av. G______ C-tin, ______________________________. C 7, ____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

TEHN.JUD I.T.07.01.2016

4EX/2 __________