Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2082/2015

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ N_____

Judecător I______ C_______

Grefier M______ S_____

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, județ P______, împotriva sentinței civile nr. 2800 din 27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimat petent fiind _________________., cu sediul în Câmpina, ________________________. 31A, județ P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care.

Tribunalul având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXX/13.01.2014, petentul _________________. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______ anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.12.2013 întocmit de intimat.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a primit de la intimat nicio solicitare, întrucât sediul firmei a fost mutat din Telega în Câmpina, însă, imediat cum a luat la cunoștință de această înștiințare, și-a îndeplinit obligația impusă.

În final, petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.

În drept, petentul nu a invocat nicio dispoziție legală, dar a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea plângerii petentul a solicitat încuviințarea probei cu acte, depunând la dosar copia procesului-verbal contestat și alte înscrisuri (f. 6-14).

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 08.09.2014, intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată, precum și judecata cauzei conform art. 242 alin. 2 c.pr.civ., atașând, la dosarul cauzei, înscrisuri (f. 32-42).

În ședința publică din data de XXXXXXXXXX, în temeiul art.255 raportat la art.258 N.C.P.C., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.

Prin sentința nr. 2800 Judecătoria Ploiești admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul _________________., cu sediul în Câmpina, ________________________. 31A, județ P______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, județ P______,înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment. Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/17.12.2013.

Pentru a pronunța această sentință instanța reține următoarele

În fapt, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/17.12.2013 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1680 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 105 pct. 10 din OUG 195/2002 și sancționată de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, constând în aceea că în calitate de deținător al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a comunicat datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul la data de XXXXXXXXXX pe DN 1, Bărcănești.

În drept, în urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, in raport si de aspectele invocate de petentul, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar in speță nu exista cauze de nulitate absoluta a procesului verbal.

Mai mult, instanța constată că petentul nu a formulat obiecțiuni cu privire la legalitatea procesului verbal contestat.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că acesta se bucură de prezumția relativă de adevăr și face dovada asupra situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.proc.civilă: ”cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească”.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Având în vedere cele prezentate mai sus, raportat la scopul OUG 195/2002 de a se asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului, în măsura în care procesul verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Conform art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă necomunicarea, in termen, la cererea politiei rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile public.

Astfel, întrucât petentul nu a făcut dovada înștiințării Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu privire la schimbarea sediului, instanța urmează să respingă ca neîntemeiate apărările acestuia în sensul că procesul verbal este lovit de nulitate având în vedere faptul că solicitarea transmisă de intimat a fost expediată la vechiul sediu.

Prin urmare, instanța constată că petentul nu a răsturnat, prin intermediul probelor administrate în cauză, prezumția de adevăr de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției.

Astfel, instanța reține că procesul - verbal atacat a fost încheiat cu respectarea tuturor exigențelor de legalitate și temeinicie.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.

Potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Este adevărat că, în speță, petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societarii, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.

Pentru cele expuse mai sus, instanța apreciază ca scopul sancțiunii contravenționale în cauza de fata se poate realiza si prin aplicarea unei masuri de atenționare a petentului, de a se asigura întotdeauna, când se află in trafic, ca va respecta normelor legale privind comunicarea datelor.

În aceste condiții, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum 1680 lei, aplicată prin Procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/17.12.2013, cu sancțiunea avertisment, atrăgând atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat în prezenta cauză.

Împotriva sentinței civile nr. 2800 din 27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE P______, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate și , pe fond, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate.

În motivare a arătat că în speță petenta este culpabilă pentru nerespectarea dispozițiilor legale și nu se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.

Astfel, analizând confirmarea de primire a actului constatator prin care petentei i-au fost solicitate datele de identificare ale conducătorului autoturismului se poate observa că adresa nr. 3227 din 06.08.2013 a fost comunicată în mod legal, reclamanta luând la cunoștință despre aceasta încă din data de 09.08.2013, sub semnătură, prin intermediul unui salariat.

A adăugat apelanta că petenta a indus în eroare instața de fond susținând că nu a primit adresa nr. 3227 / 06.08.2013, invocând buna sa credință, prin transmiterea ulterioară a datelor de identificare a conducătorului autoturismului Mercedes, comunicare care s-a efectuat numai după ce aceasta a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal sr. CP nr. xxxxxxx. Scopul principal al sancțiunii contravenționale, acela de sancționa conducătorul auto pentru nerespectarea reglulior prind circulația pe drumurile publice nu putea fi adus la îndeplinire decât prin întocmirea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din 17.12.2013. Prin urmare, consideră apelanta că instața de fond a apreciat în mod eronat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, având în vedere că reclamanta a acționat cu rea-credința și acesta nu este un mijloc apt a forma un spirit de responsabilitate.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod proc. civ., OUG 195/2002, O.G. nr. 2/2001.

Examinând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente tribunalul constată următoarele:

Petenta a fost sancționată conform art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 105 pct. 10 din OUG 195/2002 constând în aceea că în calitate de deținător al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu a comunicat datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul la data de XXXXXXXXXX pe DN 1, Bărcănești.

Conform art. 105 pct. 10 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă necomunicarea, in termen, la cererea politiei rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile public.

Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată întrucât , în calitate de deținător al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, nu a comunicat datele de identificare ale persoanei care a condus autoturismul la data de XXXXXXXXXX pe DN 1, Bărcănești. Corect au fost respinse apărările petentei în sensul că nu a primit adresa intimatei prin care i s-au solicitat relațiile, întrucât nu a făcut dovada înștiințării Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu privire la schimbarea sediului. Prin urmare, instanța a constatat că petenta nu a răsturnat, prin intermediul probelor administrate în cauză, prezumția de adevăr de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a retinut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată.

In acord cu jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, in privinta prezumtiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depaseasca in folosirea lor, consideram ca una din limitele pana la care sa actioneze prezumtia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de catre agent. În situatia in care agentul nu a constatat personal fapta contraventionala prezumtia de temeinicie nu poate functiona, intrucat nu isi gaseste ratiunea. Motivul pentru care actele administrative sunt inzestrate cu aceasta caracteristica este increderea in faptul ca organul emitent, autoritatea(agentul, in aceasta situatie) consemneaza exact faptele pe care le constata, fara alte adaugiri sau denaturari ale realitatii. Este evident ca aceasta ratiune nu se regaseste in situatia in care fapta nu este constatata personal. In sprijinul acestei afirmații se poate aduce si argumentul ca si Codul Civil trateaza diferit mentiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni. Așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor părților, situația de fapt în cauza de față a fost constatată personal de către agentul constatator.

În cauza de față instanța de fond a considerat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.

Instanța de control judiciar constată , însă, că operațiunea de reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment de către instanța de fond este greșită având în vedere pericolul social concret și abstract al faptei.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.

În speță, instanța reține că pentru fapta contravențională în speță sancțiunea prevăzută de lege este amenda contravențională în cuantum de 1.680 lei.

Așadar, observând sancțiunea stabilită ,precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta contravențională în speță prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Din probele administrate în cauză instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor normele privind circulația pe drumurile publice . Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind greșită, prin fapta săvârșită de petentă s-a obstrucționat dreptul intimatei de a aplica sancțiunea contravențională persoanei care s-a făcut vinovată de conducerea autoturismului Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXX aparținând petentei în data de 01.07.2013 cu viteză neregulamentară pe sectorul de drum din localitatea Bărcănești, abatere înregistrată cu mijoc tehnic omologat și verificat metrologic. Chiar dacă după ce petenta a fost sancționată contravențional prin prezentul proces verbal de contravenție a comunicat relațiile solicitate în data de 20.12.2013 , întârzierea a dus la imposibilitatea întormirii actului constatator datorită intervenirii prescripției aplicării sancțiunii conform art. 13 din OG nr. 2/2001.

Pentru aceste motive, potrivit art. 480 alin.(2) C__ urmează ca tribunalul să

admită apelul declarat de apelanta intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, județ P______, împotriva sentinței civile nr. 2800 din 27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimat petent fiind _________________., cu sediul în Câmpina, ________________________. 31A, județ P______. Va schimba sentința apelată și pe fond va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE P______, cu sediul în Ploiești, ____________________. 60, județ P______, împotriva sentinței civile nr. 2800 din 27.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, intimat petent fiind _________________., cu sediul în Câmpina, ________________________. 31A, județ P______.

Schimbă sentința apelată și pe fond respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Președinte, G_______ N_____		Judecător, I______ C_______

Grefier

S_____ M______

Red. CI/thnred.SM

M.S. 15 Decembrie 2015

Operator date caracter personal 5595