Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE NR. 649

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 26 NOIEMBRIE 2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE L______ A_______ O_____

JUDECĂTOR M________ M_____

GREFIER J___ D______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de apelantul petent C____ V_____ împotriva sentinței civile nr. 2196/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria G_____ în contradictoriu cu intimatul I__ G_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR. xxxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2015, s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.11.2015

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față , constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 08.09.2014 pe rolul Judecătoriei G_____ sub nr. xxxxx/233/2013, petentul C____ V_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata I__ G_____, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 05.09.2014 și, în consecință, înlăturarea sancțiunilor aplicate prin acesta.

În motivare, petentul a arătat că, pietonul s-a angajat în traversarea străzii doar în momentul în care el se afla cu mașina deja pe trecere, pietonul venind în grabă, astfel că nu avea cum să oprească.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de contravenție (fila 4).

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, apreciind că este pertinentă și concludentă cauzei, putând conduce la dezlegarea pricinii.

Prin sentința civilă nr. 2196/20.02.2015 Judecătoria G_____ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 05.09.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei (4 puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, luându-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, în temeiul art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195 din 2002, reținându-se în fapt că, la data de 05.09.2014, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ____________________ trecerea de pietoni de la intersecția cu _____________________ acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii.

Verificând procesul verbal contestat, sub aspectul legalității, prima instanță a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, art. 100 alin. 3 litera b) din O.U.G. nr. 195 din 2002, republicată, stabilește că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Prin urmare, raportat la descrierea faptei din cuprinsul procesului-verbal, s-a apreciat că fapta a fost corect încadrată în textul de lege indicat mai sus.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, petentul a susținut că pietonul a venit în grabă și că s-a angajat în traversarea străzii doar după ce petentul trecuse cu botul mașinii de trecerea de pietoni.

Prima instanță a constatat că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A_____ contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

În altă ordine de idei, atât prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, cât și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu sunt prezumții absolute, ci relative, ce pot fi răsturnate prin dovada contrară.

Raportând aceste principii la situația de față, s-a constatat că petentul a beneficiat de dreptul de apărare, având posibilitatea de a formula apărări și de a propune probe în fața instanței.

Acesta nu a adus nici o probă în dovedirea susținerilor sale cum că pietonul s-a angajat în traversarea străzii doar după ce el trecuse cu botul mașinii de trecerea de pietoni.

Mai mult decât atât, chiar petentul afirmă că pietonul a venit în grabă și că s-a angajat brusc în traversarea străzii. Deci petentul, deși a observat apropierea pietonului nu a frânat și nu s-a asigurat că acesta nu se angajează în traversare, punând astfel în pericol siguranța pietonului.

În acest context, având în vedere că, în lipsa unor probe contrare, procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie, instanța a reținut temeinicia faptelor stabilite în sarcina petentului.

În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 360 lei, ceea ce reprezintă minimul prin raportare la limitele prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b raportat la art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2006, precum și măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Având în vedere elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, s-a considerat că fapta de neacordare a priorității de trecere pietonilor prezintă pericol social, prin punerea în primejdie a integrității corporale a persoanelor și prin eventualele consecințe pe care nerespectarea acestor reguli le poate cauza. Astfel, pericolul social rezultă ex re, prin simpla săvârșire a faptei, neprezentând relevanță faptul că nu s-au produs urmări mai grave, în caz contrar fapta urmând a primi altă încadrare. Prin raportare la aceste aspecte, s-a apreciat că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, petentul C____ V_____, apreciind că soluția pronunțată se impune a fi reformată.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat, în esență, că hotărârea pronunțată este netemeinică, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa , pietonul angajandu-se în traversarea străzii după ce apelantul trecuse de marcajul pietonal.

În drept, au fost invocate disp. art. 466 și urm. din Cod procedură civilă și disp. OG nr. 2/2001.

Legal citat, intimatul I__ G_____ nu a fost reprezentat în fața instanței și nu a formulat întâmpinare .

Analizând pe fond hotărârea atacată în limitele criticilor formulate prin motivele de apel și în raport de probatoriile administrate, în temeiul dispozițiilor în temeiul dispozițiilor art. 477 și 478 din NCPC, Tribunalul constată următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/05.09.2014 s-a reținut că, la data de 05.09.2014, ora 16.52, apelantul petent C____ V_____ a condus autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX pe _______________________ de mers dinspre b.dul Dunărea iar la intersecția cu __________________________ viraj stângă, moment în care nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare pe marcajul pietonal din partea stângă a sensului de mers.

Fapta reținută constituie contravenție și, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, apelantul petent a fost sancționat cu amendă, în cuantum de 360 lei și s-a aplicat măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile. La rubrica alte mențiuni din cuprinsul procesului-verbal, apelantul petent a susținut că „nu a avut vizibilitate din cauza unei dubițe care se afla în fața” sa.

Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A_____ c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus).

Esențial din punctul de vedere al Curții este ca atât pe parcursul judecății, cât și în etapa analizării probelor să nu se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie să aibă posibilitatea să propună și să administreze ce probe dorește, iar instanța să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea contravenientului, cu imparțialitate, motivând de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urmă.

Prima instanță a respectat dreptul la apărare al petentului însă prezumția de temeinicie și veridicitate, de care se bucură actul de constatare și sancționare contravențională încheiat urmare a faptei percepute prin propriile simțuri de agentul constatator, nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 135 lit.h din H.G. nr. 1.391/2006 modif.- pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ... conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: ... pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

La momentul constatării faptei și al încheierii procesului verbal contravențional, petentul a recunoscut săvârșirea faptei, justificând ca nu a avut vizibilitate dat fiind faptul că în fața autoturismului la volanul căruia se afla exista un alt autovehicul și va da valoare probatorie acestor susțineri consemnate la rubrica „alte mențiuni” din procesul verbal contestat, având în vedere că este mai apropiată în timp de momentul evenimentelor.

De asemenea, prin plângerea formulată, apelantul a precizat că, ajungând la trecerea de pietoni și având în fața sa un alt autovehicul, nu a observat pietonul care s-a angajat în traversare, fără a aștepta pe scuarul ce desparte sensurile de mers. În aceste împrejurări, în mod corect, s-a apreciat că nu a fost dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută prin actul contravențional contestat.

Față de situația de fapt, astfel cum și apelantul petent a expus-o inițial, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțată o soluție legală și temeinică, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din NCPC, va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 2196/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria G_____, ca nefondat, păstrând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent C____ V_____ domiciliat în localitatea G_____, ________________________. 24, _____________, ______________________ împotriva sentinței civile nr. 2196/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria G_____, în contradictoriu cu intimatul I__ G_____ cu sediul în G_____, ____________________, județul G_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2015.

Președinte, L______ A_______ O_____		Judecător, M________ M_____
	Grefier, J___ D______

Red. LAO/21.12.2015

Tehnored. JD/23.12.2015

4 ex/_________________