TRIBUNALUL HUNEDOARA
Ședința publică din 30 aprilie 2012
PREȘEDINTE:S___ I___ A_____ - judecător
IFTIMUȘ A____ C______- judecător
S_____ M_____ C______- judecător
F_____ L____ - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului contencios formulată de petenta ________________ B___ împotriva sentinței nr. 8546/8.12.2011 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător C______ C_________).
La apelul nominal făcut in ședința publica nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare.
Instanța , raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Asupra recursului de față constată:
Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXX/03.06.2011, petenta S.C. BV D_____ S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.05.2011 și în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment și exonerarea sa de la plata tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii, așa cum a fost precizată, în esență, petentul a arătat că procesul verbal contestat este nelegal nefiind semnat de agentul constatator, de un martor asistent, nu i s-a dat posibilitatea să formuleze obiecțiuni, iar tariful de despăgubire este nelegal reținut în sarcina sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune, petentul a anexat plângerii, copia procesului-verbal de contravenție.
Intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea actului contestat, ca fiind legal și temeinic, iar în susținere a anexat planșe foto.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșa foto.
Prin sentința civilă nr. 8546/2011 Judecătoria D___:
A admis în parte plângerea formulată de petentul S.C. BV D_____ S.R.L., cu sediul în B___, ___________________, județul Hunedoara, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în municipiul București, _____________________. 401A, sector 6 și, în consecință:
A exonerat petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 320,00 euro, respectiv 1.304,32 lei, aplicat prin înștiințarea de plată, anexă la procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.05.2011.
A menținut în rest procesul-verbal atacat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 12.05.2011, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.250,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ – reținându-se în sarcina acesteia că în data de 26.11.2010, autovehiculul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, proprietatea sa, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.
Din punct de vedere al legalității, raportat la motivele de nulitate absolută, instanța a constatat că, la întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat, au fost respectate toate dispozițiile art.16 si 17 din O.G. nr. 2/2001, vizând mențiunile ce în mod obligatoriu trebuie să fie cuprinse în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea contravenientului, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la încălcarea de către intimată a prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 pentru neîndeplinirea obligației de a informa contravenientul cu privire la dreptul său de a face obiecțiuni la procesul-verbal de contravenție, instanța le-a respins, întrucât nerespectarea cerinței respective atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, iar petentul nu a făcut dovada unei vătămări, în condițiile în care a avut posibilitatea de a formula obiecțiunile în fața instanței de judecată.
Instanța nu a reținut nulitatea procesului-verbal de contravenție pentru motivul că acesta nu a fost semnat de către un martor, întrucât lipsa semnăturii martorului este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, anularea putând interveni numai în condițiile art. 105 Cod proc.civ. în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul contestat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, petentul neaducând nici o dovadă că i-au fost în vreun fel vătămate interesele.
În ceea ce privește lipsa semnăturii agentului constatator, instanța a reținut că procesul verbal contestat, a fost semnat electronic de agentul constatator, potrivit prev. Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001, astfel că și acest motiv de nelegalitate invocat de petent apare ca fiind nefondat.
În ceea ce privește temeinicia, instanța a reținut că în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.
În prealabil, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare – forma în vigoare la data săvârșirii contravenției ,,fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amenda”.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că petentul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, iar din planșa foto anexată la întâmpinare rezultă că autovehiculul proprietatea petentului, înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, a circulat pe DN 7 km 411+865m Săcămaș, fără a deține rovinietă valabilă.
Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal întocmit corespunde cerințelor de legalitate și temeinicie. Având în vedere că nu a făcut dovada achiziționării rovinietei valabile pentru autovehiculul proprietatea sa nici măcar ulterior comunicării procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat că nu se impune nici individualizarea sancțiunii aplicate prin actul dresat.
În ceea ce privește stabilirea tarifului de despăgubire pus în sarcina petentului prin procesul-verbal întocmit, s-a reținut că aceasta nu s-a realizat conform dispozițiilor legale. Astfel, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002: „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”, iar potrivit art. 31 din același act normativ, „agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 și 2, în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.”
Aceste dispoziții legale trebuie aplicate coroborat cu norma art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cu care: „În cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.”
Or, instanța a constatat că procesul-verbal atacat cuprinde doar mențiunea potrivit cu care „contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată”. Față de norma legală menționată, instanța a constatat că a fost încălcată obligația agentului constatator de a indica, în cuprinsul procesului-verbal și nu printr-un act distinct, contravaloarea tarifului de despăgubire iar, în lipsa acestei mențiuni, vătămarea produsă petentului fiind prezumată prin aceea că, necunoscând măsura dispusă împotriva sa, aceasta nu poate contesta procesul-verbal și pentru acest motiv. Astfel, procesul-verbal de sancționare contravențională fiind un act care trebuie să facă probă prin sine însuși sub acest aspect, nu poate fi coroborat cu alte înscrisuri, iar lipsurile sale nu pot fi complinite cu acte separate, care au un alt caracter juridic, cum este, în cauză, înștiințarea de plată, respectiv un act care privește deschiderea fazei de executare silită și nu actul de sancționare contravențională efectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen și motivat petenta S.C. BV D_____ S.R.L, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a plângerii sale și al anulării procesului-verbal de contravenție, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
Se motivează în recurs că prima instanță a evaluat greșit probele de la dosar și a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât procesul-verbal nu poartă semnătura agentului constatator, iar potrivit art.1 și art.4 pct.2 din Legea 455/2001, semnătura electronică se aplică doar pe înscrisurile în formă electronică. Mai arată că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, valorile sociale vătămate și scopul legii.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că procesul-verbala fost întocmit în formă electronică, fiind imprimat pe suport de hârtie potrivit art.7 al Legii 455/2001.
Examinând sentința atacată atât sub aspectul susținerilor din motivele de recurs, cât și din oficiu în baza art.304/1 Cod Procedură Civilă, Tribunalul constată următoarele:
Recursul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanță a dat o dezlegare justă cauzei, iar criticile formulate în motivele de recurs nu pot fi primite.
Astfel, potrivit art.304 C.pr.civ, modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când: ...
9.Hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 7 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, potrivit cărora:
În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerinta dacă i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat și generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Ori, cum procesul-verbal de contravenție pentru a fi valabil trebuie încheiat în formă scrisă, rezultă că această condiție se încadrează în teza II din art.7. La dosar s-a depus certificatul calificat cu privire la semnătura electronică a agentului constatator M_____ Zane (f.10), astfel că s-a făcut dovada cerută de textul de lege susmenționat.
În ce privește individualizarea sancțiunii se constată că societatea comercială a fost sancționată cu amendă de 1250 lei, adică minimul prevăzut de art.8 al.2 anexa 2 din OG 15/2002. Ori în ce privește gradul de pericol social recurenta nu a făcut dovada că valorile sociale atinse nu justifică sancțiunea amenzii, nici că ar fi achiziționat rovinieta valabilă, în condițiile în care fapta s-a săvârșit la 26.11.2010, iar procesul-verbal s-a încheiat la 12.05.2011, deși i s-a înlăturat obligația de plată a tarifului de către prima instanță. Aceasta denotă persistență în conduita ilegală.
Prin urmare, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a făcut o justă aplicare a legii, astfel că, în baza art.312 Cod Procedură Civilă se va respinge recursul de față și se va menține ca temeinică și legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de ________________ , împotriva sentinței civile nr. 8546/2011, pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 30.04.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
S___ I___ A_____ Iftimuș A____ C______ S_____ M_____ C______
GREFIER
F_____ L____
IAC/FL/ 2 EX
21.06.2012
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025