R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A_________ JUDEȚUL TELEORMAN

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA NR.3136

Ședința publică din 21 septembrie 2015

Instanța constituită din :

Președinte : M____ O___ M____

Grefier : Măneață C_______ M_______

*******

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție formulată de petentul D___ G________, cu domiciliul în sector 6, București, b-ul Uverturii, nr. 16, _____________, _________________________ cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Teleorman, cu sediul în A_________, ___________________-9, județul Teleorman.

La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au fost lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței nr. xxxxxxx, eliberată la data de 30.04.2015, de către Consiliul Local al Sectorului 6, București.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că este primul termen de judecată, și că în procedura prealabilă s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare și totodată referă faptul că părțile solicită judecata cauzei în lipsă.

În temeiul art. 131 raportat la art. 32 alin. 1 din OUG 2/2001, instanța verificând competența materială, teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.

Instanța estimează durata de soluționare a litigiului la un termen.

În temeiul art. 255 raportat la art. 258 Codul de Procedură Civilă instanța va încuviința pentru petent proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, considerându-le utile, concludente și pertinente în vederea dovedirii situației de fapt.

Constată că intimatul nu a depus nici un mijloc de probă în cauză.

Instanța, în baza art. 244 Codul de Procedură Civilă, constatând că este lămurită asupra tuturor elementelor de fapt și de drept din prezenta cauză, declară cercetarea procesului terminată și urmează a delibera în camera de consiliu, în vederea pronunțării soluției

I N S T A N Ț A:

Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:

Prin plângerea adresată acestei instanțe, la data de 07.05.2015 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul D___ G________ a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxx/17.04.2015, încheiat de I____________ de Poliție al Județului Teleorman.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 17.04.2015, în timp ce se deplasa cu autovehiculul în ________________________ sancționat contravențional, pe motiv că a depășit limita de viteză legală cu 15 km/h și că a efectuat manevra de depășire în mod neregulamentar. Așa cum susține acesta, lucrătorii de poliție l-au oprit la un interval de aproximativ două ore după ce a fost constată săvârșirea abaterii contravenționale. A mai invocat și faptul că nu a avut posibilitatea de a face mențiuni în procesul-verbal contestat.

În dovedirea susținerilor sale, petentul a atașat la dosarul cauzei copie după procesul-verbal atacat.

La data de10.06.2015, intimatul I____________ de Poliție al Județului Teleorman a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii petentului.

Pe fond, intimatul a arătat că situația reală este cea reținută în procesul verbal atacat, petentul fiind sancționat contravențional întrucât, în data de 17.04.2015 a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 65 km/h, pe o porțiune de drum unde limita legală era de 60 de km/h și a efectuat manevra de depășire a altui autovehicul, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu.

De asemenea, intimatul a precizat că oprirea autovehiculului condus de către petent a fost oprit la o distanță de două ore de la data constatării săvârșirii abaterii contravenționale, dar nu s-a putut la proceda la identificarea pe loc a conducătorului auto din momentul săvârșirii faptei, având în vedere că deja erau oprite alte mașini, iar lucrătorii de poliție erau angajați cu respectivele cazuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile existente în O.U.G. 195/2002, și O.G. 2/2001.

În susținerea întâmpinării, intimatul nu a depus la dosarul cauzei nici un mijloc de probă.

La data de 07.07.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, reiterând cele susținute în cuprinsul cererii introductive de instanță.

Sub aspect probatoriu, la termenul din ședința publică din data de 21.09.2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxxx/17.04.2015, petentul D___ G________ a fost sancționat contravențional cu pedeapsa principală a amenzii și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce vehicule pe o perioadă de treizeci de zile, pe motiv că a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 65 km/h, în localitate Poroschia, pe o porțiune de drum unde limita legală era de 60 de km/h și a efectuat manevra de depășire a altui autovehicul, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu.

Întrucât lucrătorii de poliție ce ar fi trebuit să procedeze în momentul respectiv la oprirea, identificarea și sancționarea persoanei ce conducea autovehiculul cu care s-a efectuat manevra de depășire neregulamentară nu au avut posibilitatea obiectivă de a face acest lucru, au surprins același autoturism la un interval de două ore distanță, moment în care au întocmit procesul-verbal atacat în prezenta cauză.

Situația de fapt reținută mai sus a fost recunoscută de ambele părți, fiind în prezența unui fapt necontestat, a cărui dovedire nu se mai impune, prin intermediul altor mijloace de probă.

Constatând că plângerea petentului a fost înregistrată în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 , instanța va proceda, potrivit prevederilor art. 34 alin. 1 din același act normativ, la verificarea legalității și temeiniciei proceselor verbal contestate.

Conform 17 din O.G. nr. 2/2001, ,,Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.’’

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ce sunt prevăzute în cuprinsul art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată următoarele:

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor are forța juridică a unui înscris oficial, întrucât emană de la o autoritate publică, de la un agent public care acționează în numele statului, învestit în mod expres de către legiuitor cu competență în acest sens. El este un înscris autentic și, prin urmare, produce efecte juridice fără a mai fi necesară o altă formalitate de aprobare sau confirmare.

Ca orice înscris autentic, și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție simplă de autenticitate și veridicitate, în măsura în care acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de lege.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate, în general, în sfera ”acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: norma juridică ce sancționează aceste fapte are caracter general (O.U.G. nr.195/2002 și regulamentul de aplicare al acestui act normativ se adresează tuturor cetățenilor), iar sancțiunea contravențională aplicabilă, amenda, urmărește un scop preventiv și represiv. În hotărârea din 21.09.2006, în cauza Maszini c. României, CEDO a considerat că aceste criterii, a căror îndeplinire este necesară în mod alternativ și nu cumulativ, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art.6 din convenție, caracter penal. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, printre care și prezumția de nevinovăție.

În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța apreciază ca una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea in faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în aceasta situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Este evident ca aceasta rațiune nu se regăsește in situația in care fapta nu este constatată personal. In sprijinul acestei afirmații se poate aduce si argumentul că si Codul Civil tratează diferit mențiunile constatate personal din actele autentice față de celelalte mențiuni.

Astfel, dacă fapta este percepută personal și direct ”ex propriis sensibus” de către agentul constatator, iar săvârșirea contravenției poate fi demonstrată și cu alte mijloace de probă (fotografii, înscrisuri, etc., aplicabil mai ales în cazul contravențiilor care se constată prin mijloace tehnice), sarcina probei îi revine statului, care trebuie să dovedească vinovăția și săvârșirea faptei de către contravenient.

Dacă săvârșirea faptei nu se poate demonstra altfel decât prin constatarea personală a agentului, prevalează prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, contravenientul având posibilitatea, în cadrul procedurii contradictorii în fața unei instanțe independente, să propună probe care să creeze cel puțin un dubiu rezonabil cu privire la exactitatea celor constatate de agent.

De menționat că noțiunea de constare personală a săvârșirii unei fapte contravenționale nu cuprinde doar elementul material, ci și identificarea autorului. În caz contrar, nu există posibilitatea stabilirii dacă respectiva faptă a fost săvârșită cu vinovăție sau nu, cerință prevăzută imperativ în cuprinsul art. 1 din O.U.G. 2/2001

În situația in care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea, fiind necesară administrarea de probe de către stat pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul (aceasta fiind situația de fapt analizată în cauza A_____ contra României).

În cauza de față, așa cum recunosc și agenții competenți, în cuprinsul întâmpinării, faptele contravenționale reținută în sarcina petentului au fost constatate și sancționate la un interval de două ore de la data comiterii acesteia. Din actele depuse la dosar și din apărările formulate de intimat nu rezultă că au fost efectuate toate verificările necesare pentru dovedirea, cu certitudine, că persoana ce a condus autoturismul în momentul săvârșirii faptelor era aceeași cu persoana sancționată.

Având în vedere că una dintre garanțiile fundamentale în materie de acuzație penală este principiul prezumției de nevinovăție, nu există nicio obligație pentru petent să dovedească faptul că se afla ori nu la volan în momentul în care autoturismul condus de acesta sau de altă persoană a fost înregistrat circulând cu o viteză superioară limitei legale și observat în timp ce încălca marcajul longitudinal continuu.

De asemenea, așa cum instanța a precizat anterior, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal întocmit nu poate fi aplicabilă în situația de față. Mai mult, în cadrul procesului în care a fost contestat procesul-verbal, intimatul nu a depus niciun mijloc de probă ce ar putea înlătura orice dubiu cu privire la faptul că aceeași persoană a condus autovehiculul menționat în procesul-verbal, atât în momentul constatării săvârșirii faptelor, cât și în momentul întocmirii procesului-verbal. Intervalul de timp dintre aceste două momente, de două ore, este suficient de lung pentru a lua în considerare posibilitatea schimbării situației de fapt inițiale.

Astfel, instanța constată că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din 17.04.2015 a fost încheiat pe baza unei presupuneri că aceeași persoană a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, atât în momentul comiterii abaterilor contravenționale sancționate, cât și în momentul întocmirii procesului-verbal contestat. Ca atare, nefiind în prezența unei constatări certe și directe a săvârșirii faptelor de către petent, urmează a admite plângerea formulată și a dispune anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx, din 17.04.2015, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

HOTĂRĂȘTE:

ă

Admite plângerea contravențională formulată de petentul D___ G________, cu domiciliul în sector 6, București, b-ul Uverturii, nr. 16, _____________, _________________________ cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Teleorman, cu sediul în A_________, ___________________-9, județul Teleorman.

Dispune anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din17.04.2015 ca neîntemeiat și înlăturarea sancțiunilor aplicate petentului.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria A_________.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.09.2015.

Președinte, Grefier,

M____ O___ M____ Măneață C_______ M_______

Red. M.O.M/20.10.2015

Thred. M.C.M/21.10.2015

____________ 21.10.2015