Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ NR. 71/2015

Ședința publică de la 03 Februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE G______ G______

Judecător C_______ C______ S_______

Judecător L_____ H_____

Grefier O___-M____ M____

Pe rol soluționarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 4660/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în cauza C_________ administrativ și fiscal privind pe recurent _____________ T_______ și pe intimat I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței părțile, obiectul cauzei, faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată în recurs, precum și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.

Față de lipsa părților instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că au fost îndeplinite măsurile dispuse la termenul anterior, în sensul că, la dosar a fost depus răspunsul Inspectoratului de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier la adresa emisă la data de 03.12.2014 cu privire la interpretarea diagramelor tahograf aflate la dosarul cauzei.

Având în vedere faptul că atât recurentul cât și intimatul au solicitat judecarea în lipsă, instanța apreciază cauza în stare de judecată și constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale pricinii, motiv pentru care, declară închise dezbaterile și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Obiectul cauzei

Prin _____________.06.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxx/24.09.2012, de petenta _____________ TRIFEȘTI în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier București-ISCTR.

II. Considerentele primei instanțe

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

,, Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr.xxxxx încheiat la data de 24,09,2012, ora 11,50 de către intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 1500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 3, pct,.7 si sanctionata de art.9 alin.1 lit.e din OG 37/2007,

S-a reținut în sarcina petentului de catre agentul constatator inspector de trafic, faptul că în data de24,09,2012, ora 11,50 , locul DN2 km 278 N______ Balcescu, vehicolul cu nr. de inmatriculare NT-DXY/XXXXXXXX, condus de P_____ G______ si detinut de catre ___________________ controlul diagramelor nu a respectat perioada minima de odihna fractionata cu o ora in data de 23,09,2012 .

Avand in vedere petentul a formulat plangerea contraventionala la data de 15,10,2012, iar comunicarea acesteia s-a facut in data de 01,10,2012-fila 20 dosar , instanta constata ca plangerea a fost formulata in termen.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal precum si a modului de individualizare a sanctiunii aplicate instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică și a fost legal individualizată.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal corespunde realității.

Astfel procesul-verbal are o forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. În cazul faptelor constatate în mod direct de către organul constatator, sarcina probei îi revine petentului. Simpla negare a acestuia în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât el nu aduce probe sau nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția născută în favoarea procesului-verbal.

Instanta nu poate primi apararea petentului precum ca acesta a respectat timpul de odihna prevazut de lege deoarece din inregistrarile tahografului reiese in mod evident contrariul , perioada minima de odihna de 9 ore nefiind respectata .Acest lucru este confirmat si de formularul de control in trafic semnat de inspectorii ISCTR dar si de conducatorul auto.

In consecinta , instanta constata ca situatia reala este cea reținută în procesul-verbal contestat, motiv pentru care acesta se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.

In consedcinta, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal contestat,asa cum rezulta din probatoriul administrat in dosar, motiv pentru care acesta se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag și Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002).

Forța probantă a proceselor verbale și a rapoartelor este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotărârea din data de 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ vs.România, hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța concluzioneaza că cele retinute in procesul-verbal de contravenție contestat corespund realitatii , petentul nefacand dovada unei alte situatii de fapt in contextul in care a beneficiat de un proces echitabil in care a fost respectat pricipiul proportionalitatii.

Cu privire la individualizarea sanctiunii aplicate instanta retine ca in raport de dispozitiile art.34 din OG2/2001 , ca are posibilitatea sa aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, instanța reține că dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 impun ca sancțiunea stabilită să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În speță, instanța reține că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul legal prevazut de lege Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, instanța apreciază că sancțiunea principala este corect individualizata, acestea putând fi considerata potrivita prin raportare la pericolul social concret al faptei contravenientului .

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, reținând că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nu a fost răsturnată și având în vedere și faptul că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, în baza art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul _____________.,,

Împotriva acestei hotărâri, petenta _____________ TRIFEȘTI a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal.

III. Motivele de recurs

Recurenta a criticat sentința, arătând în motivare că situația de fapt a fost reținută greșit, întrucât în zilele anterioare constatării faptei, ca și în ziua săvârșirii contravenției mașina a fost trimisă la încărcat sfeclă și a derulat activitate pe plan local(R____), iar în ziua de 24.09.2012, venea de la Răcăciuni, unde a fost la încărcat. A mai susținut recurenta că, potrivit tahografului, s-a circulat o oră, iar 3 ore s-a stat la încărcat, nefiind încălcată nicio dispoziție legală referitoare la programul de odihnă. De asemenea, conform practicii CEDO, petenta beneficiază de prezumția de nevinovăție.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru.

V. Susținerile intimatului

Intimatul ISCTR a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

VI. Analiza instanței de recurs

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxx/24.09.2012, recurenta-petentă a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 3, pct.7 din OG 37/2007, reținându-se de agentul constatator că în data de 24.09.2012, în urma controlului efectuat în localitatea N______ Balcescu, asupra vehiculului cu nr. de inmatriculare NT-DXY/XXXXXXXX, condus de P_____ G______ si detinut de catre recurentă a reieșit din verificarea diagramelor că nu s-a respectat perioada minima de odihna fractionata cu o ora in data de 23.09.2012.

Tribunalul apreciază că în mod corect s-a reținut în primă instanță că procesul verbal contestat a fost legal întocmit și că recurenta a săvârșit contravenția care i se impută.

Astfel, așa cum rezultă din diagramele tahograf și din adresa ISCTR nr.221/j/27.01.2015, perioada de conducere a început în data de 22.09.2012, ora 10:48, iar diagrama pentru 24 de ore a fost schimbată în data de 23.09.2012 la ora 09:15, șoferul conducând imediat după schimbarea diagramei, respectiv de la ora 09:30 și până la 09:35. De la 09:30 a început o nouă perioadă de conducere când, potrivit dispozițiilor legale, pentru a se respecta perioada minimă de odihnă ar fi trebuit să se înceapă o nouă perioadă de conducere abia la 10:48, când se încheia intervalul de 24 de ore de când a început prima perioadă de conducere. În acest context, a doua perioadă de odihnă fracționată a fost de numai 8 ore și 01 min consecutive, când potrivit dispozițiilor legale ar fi trebuit să fie de 9 ore.

În speță, recurenta nu a prezentat nicio probă din care să reiasă o situație de fapt contrară celei stabilite prin actul contestat.

În ceea ce privește invocarea prezumției de nevinovăție, în materie contravențională aplicarea acesteia prezumții nu trebuie extinsă la toate situațiile, fără nici un fel de distincție. De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a reținut că, (cauza A_____ c. României), în materie contravențională sarcina probei este relativă la miza procesului (gravitatea sancțiunii, ce înseamnă pierderea procesului pentru contravenient) . Cu alte cuvinte, cu cât miza este mai mare, cu atât sarcina probei ii incumba într-o măsură mai mare organului constatator, iar cu cât miza este mai mică, cu atât prevalează prezumția de legalitate a procesului verbal, cu condiția ca titularul contravenției sa aibă posibilitatea reală sa facă dovada contrară. Deci, respectarea garanțiilor instituite prin art.6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului nu înseamnă a anihila în totalitate prezumția de legalitate a procesului verbal.

De altfel Curtea Europeană nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei si prezumția de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție.

În speță, contravenția reținută prin procesul verbal de contravenție este susținută de un material probator, context în care înlăturarea prezumției de veridicitate nu pe poate realiza printr-o simplă negare a săvârșirii faptei. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 c. pr.civ., apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, Tribunalul va respinge recursul, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 4660/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de către recurentul _____________ T_______ cu sediul în _____________________________, jud. N____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul procesual ales în Bacău, ________________________, nr. 78, _________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 03 Februarie 2015.

Președinte, G______ G______	Judecător, C_______ C______ S_______	Judecător, L_____ H_____
	Grefier, O___-M____ M____

Red./tehnored. Jud. S.C./03.03.2015

Jud. fond: C_______ T______ M____

Tehnored. O.M. /24 Februarie 2015