R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR.2578

Ședința publică din data de 09.10.2014

Completul constituit din:

Președinte - P______ E____ R_____

Judecător – N______ L______ A______

Judecător – P______ A___ D______

Grefier- D______ D_____ R_____

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta – petentă I___ SRL, cu sediul în Mogoșoaia, ______________________________.174 D, jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – C______, cu sediul în sect.6 București, __________________.401A, împotriva Sentinței nr. 2189/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind strigat la ordine, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată și este motivat, prin registratură s-a depus întâmpinare, în două exemplare, prin care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Instanța constată că nu se solicită administrarea de probatorii și rămâne în pronunțare pe cererea de recurs.

TRIBUNALUL

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 06.11.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul ___________ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal _________ nr.xxxxxxx/10.10.2012, în contradictoriu cu intimata C_____ S.A-C______, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii.

În motivare, acesta a arătat, în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, că a achiziționat autoturismul respectiv prin intermediul RCI Finanțare Romania. După terminarea perioadei de leasing autovehiculul a fost predate către RCI Finanțare Romania.

A mai precizat că era obligația cumpărătorului să își înregistreze autovehiculul pe numele său.

În drept, petenrta s-a întemeiat pe disp OG 2/2001, OG 15/2022, C__.

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.

În susținerea plângerii formulate, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, process-verbal din 03.08.2012.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză, dar a depus la dosarul cauzei dovada de comunicare a procesului-verbal contestat (f.11), certificatul calificat (f.12), proba foto (f.13).

La termenul din data de 20.12.2013, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării prezentei cauze.

Instanța, în urma verificării cerute de art. 31 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată la instanță în termenul legal de 15 zile.

Prin sentința nr. 2189/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă plângerea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/10.10.2012, petentul a fost sancționată contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei pentru faptul că în data de 04.10.2012, locul DN1 Românești, jud. Prahova, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX aparținând petentei a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă care s-a reținut prin procesul-verbal, constituie contravenție conform art. 8 alin. (1) din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.

Petentul a contestat temeinicia procesului-verbal arătând că a predat vehiculul către RCI FINANȚARE ROMANIA.

Instanța apreciază că motivele invocate în susținerea plângerii contravenționale sunt neîntemeiate, astfel că va respinge plângerea contravențională formulată pentru următoarele considerente:

Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. De altfel, instanța reține că petentul nu a adus critici în ceea ce privește legalitatea acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat instanța reține că petenta a contestat procesul-verbal de contravenție în ceea ce privește temeinicia acestuia, arătând că autovehiculul a fost predat unei alte persoane, astfel că ea nu mai are calitatea de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX.De asemenea, instanța reține că intimata a aplicat sancțiunea după identificarea în evidențele poliției a proprietarului autovehiculului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 (text în baza căruia a fost sancționată petenta) fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

De asemenea, conform art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si deținerea rovinietei valabile revine in exclusivitate, in cazul utilizatorilor romani, detinatorilor menționați in certificatul de înmatriculare.

Prin utilizator în sensul disp. art. 1 alin. 1 pct. b din OG nr. 15/2002 se înțelege „persoanele fizice sau juridice, înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot fi folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculare în România…”.

Din proba foto depusă la dosar de către intimată( fila 12) rezultă că la data de04.10.2012, autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX a circulat pe DN1, localitatea Românești, fără rovinieta valabilă. Instanța reține faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională după identificarea în evidențele poliției a proprietarului autovehiculului.

Sub aspectul temeiniciei instanța apreciază că susținerea petentului în sensul că nu are calitatea de contravenient, întrucât autoturismul a fost înstrăinat către o altă persoană la data de 25.10.2011 nu poate fi reținută de instanță.

Instanța reține faptul că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională după identificarea în evidențele poliției a proprietarului autovehiculului.

Potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 (text în baza căruia a fost sancționată petenta) fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

De asemenea, conform art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare si deținerea rovinietei valabile revine in exclusivitate, in cazul utilizatorilor romani, detinatorilor menționați in certificatul de înmatriculare.

Prin utilizator în sensul disp. art. 1 alin. 1 pct. b din OG nr. 15/2002 se înțelege „persoanele fizice sau juridice, înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot fi folosi în baza unui drept legal vehiculele înmatriculare în România…”.

Data înscrisurilor sub semnătură privată, cum este cazul unui proces-verbal de predare-primire nu poate fi opusă părților decât dacă au fost înregistrate conform art. 1182 C. civ. – la o instituție publică, din ziua în care a fost înscris într-un registru public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua când a fost trecut, în extras, de funcționari publici, cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare.

Având în vedere că fapta cuprinsă în procesul-verbal de contravenție atacat a fost săvârșită la data de 04.10.2012, respectivul proces verbal de predare-primire a fost încheiat la data de 03.08.2012, că intimata C_____ SA și orice instituție și autoritate a statului sunt terți față de aceste tranzacții, iar înscrisurile depuse de petent nu au nici o mențiune cu privire la înregistrarea în baza art. 1182 c. civ. citat mai sus, instanța constată că aceste documente nu pot fi opuse intimatei.

Sistemul promovat de codul civil urmărește să nu fie opuse terților înscrisuri care pot fi antedatate, astfel încât, prin aplicare la situația de față, să nu fie trecută în documente o dată anterioară săvârșirii faptei, deși transferul dreptului de proprietate să fi operat la o dată ulterioară săvârșirii faptei contravenționale.

Față de prevederile legale instanța apreciază că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu sunt suficiente pentru dovedirea netemeiniciei procesului-verbal de contravenție. Instanța apreciază că respectivul contract depus la dosar nu este opozabil intimatei, nefiind suficient pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Față de faptul că obligația de plată a rovinietei îi revine conform prevederilor legale proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, instanța apreciază că susținerea petentului este neîntemeiată. În baza de date a Ministerului Administrației de Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională revine acestuia.

Instanța apreciază că petentului îi revenea o obligație de diligență care are drept temei contractul de vânzare-cumpărare, în sensul transferului dreptului de proprietate asupra vehiculului. Cât timp reclamantul apare înscrisă ca proprietar și utilizator, acestuia îi revine răspunderea contravențională pentru fapta constatată prin procesul-verbal contestat.

Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța reține că, ulterior ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitată. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie să asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție. De asemenea, interpretarea și aplicarea legilor existente trebuie să asigure respectarea acestor drepturi.

Instanța mai reține ca potrivit art. 1, din Protocolul adițional nr. 1, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor”.

Prin urmare statele parte la Convenție au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) drept sancțiune pentru încălcarea anumitor dispoziții legale. Marja de apreciere a statelor nu este însă absolută. Astfel, cum rezultă din jurisprudența Curții, (spre exemplu cauza Chassagnou și alții c. Franței) ingerințele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1, alin. (2), din Protocolul adițional nr. 1, trebuie să fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim și să asigure o proporție echitabilă între scopul urmărit și mijloacele utilizate. Instanța constată că în cauza de față, cu privire la pericolul social al faptei au fost respectate condițiile impuse de jurisprudența CEDO. Astfel, faptele reținute în sarcina contestatorului precum și sancțiunile aplicate acestuia au fost prevăzute de dispoziții legale accesibile și previzibile, și proproțională cu pericolul social al faptei.

Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 250 lei. Instanța constată că aceasta a fost stabilită în limitele legii, fiind previzibilă și proporțională cu fapta săvârșită.

Împotriva sentinței nr.2189 pronunțată de Judecătoria Ploiești, la data de 18.02.2014 petenta a formulat recurs apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a făcut confuzie între transferul dreptului de proprietate și înmatricularea vehiculului pe numele noului proprietar.

Se arată că Ordinul 1501 din 13.11.2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor precizează foarte clar că numai proprietarul autovehiculului poate să înmatriculeze vehiculul.

Susține recurenta că nu avea calitatea de proprietar al vehiculului, astfel ca nu avea posibilitatea radierii si înmatriculării pe numele altei persoane.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor _________ nr.xxxxxxx/10.10.2012 petenta a fost sancționată pentru că la data de 04.10.2012, ar fi circulat pe DN1 cu autoturismul înmatriculat sub numărul XXXXXX, fără a avea achitat tariful de utilizare a drumurilor publice.

Din actele depuse la dosar, respectiv procesul verbal de predare primire încheiat la data de 03.08.2012 (fila 4), rezultă că vehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXX a fost predat de către recurenta petenta societății RCI Leasing (proprietara vehiculului) ca urmare a rezilierii contractului de leasing în baza căruia avea calitatea de utilizator.

Față de actele depuse la dosar, acesta nu mai avea la data de 04.10.2012, data săvârșirii faptei imputate, calitatea de utilizator în sensul art.1 alin.(1) lit.b) din OG nr.15/2002, nemaiavând calitatea de utilizator al vehiculului, cu toate că a rămas înscris în certificatul de înmatriculare.

Cu privire la obligația de radiere a autovehiculului din evidențele Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor competent, instanța reține că, potrivit art.11 alin.(4) din OUG nr.195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar/utilizator este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Această obligație instituită în sarcina noului proprietar este reluată și în art. 8 alin. (1) din Ordinul 1501/2006 al Ministrului Administrației și Internelor, în calitate de autoritate executivă, în aplicarea dispozițiilor legale menționate.

Din coroborarea acestor acte normative rezultă că înscrierea operațiunii de transmitere a dreptului de proprietate sau de utilizare asupra autovehiculului folosit în evidențele autorităților competente incumbă noului proprietar/utilizator, singurul pe care legea îl legitimează în vederea formulării unei astfel de cereri.

În cauza de față, recurenta petenta a avut pentru o perioada de timp, (anterioară săvârșirii contravenției reținute) calitatea de utilizator al acestui vehicul, în baza unui contract de leasing, contract de a fost reziliat iar vehiculul restituit proprietarului prin proces verbal de predare primire

F___ de aceste considerente, tribunalul apreciază susținerile recurentei petente ca fiind întemeiate, aceasta deși figura ca si utilizator, nu mai avea aceasta calitate de la o data anterioară săvârșirii contravenției, în baza disp. art.312 alin.3 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/10.10.2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurenta – petentă I___ SRL, cu sediul în Mogoșoaia, ______________________________.174 D, jud. Ilfov, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – C______, cu sediul în sect.6 București, __________________.401A, împotriva Sentinței nr. 2189/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Modifica in tot sentința recurată, in sensul ca admite plângerea contravenționala formulata si anulează procesul verbal contestat.

Irevocabila.

Pronunțata in ședința publica azi 09.10.2014.

Cu opinie separata a d-nei judecător P______ R_____ în sensul admiterii recursului, modificării in parte a sentinței recurate, in sensul admiterii in parte a plângerii contravenționale, înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Menține în rest hotărârea atacată.

P_________ JUDECATORI

P______ E____ R_____ N______ L______ A______

Fiind detașată din instanță semnează

Președintele Instanței

P______ A___ D______

Grefier

D______ D_____ R_____

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. P.A.D./Tehnored.D.D.R..

J.F. S_____ A__ M____

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

3 ex.

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și înlocuirii sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.

Menționez că nu sunt de acord cu soluția colegelor în ceea ce privește anularea procesului verbal de contravenție atacat, opinia separată vizând menținerea procesului verbal ca legal și temeinic, cu reindividualizarea sancțiunii amenzii în raport de gradul de pericol social al faptei.

Susținerea petentei-apelante în sensul că nu are calitatea de proprietar, întrucât a achiziționat autovehiculul de la o societate de leasing iar în august 2012 a predat acest vehicul către proprietarul-societate de leasing, în mod corect nu au fost reținute de instanța de fond, argumentele acesteia fiind pe deplin însușite de judecătorul ce formulează prezenta opinie separată.

În acest sens, instanța reține faptul că în certificatul de înmatriculare a autoturismului este indicat ca deținător-utilizator petenta-apelantă, aspect necontestat de aceasta. Petenta-apelantă a învederat instanței că a operat transferul dreptului de folosință asupra autoturismului către societatea de leasing, la data de 03.08.2012, în temeiul procesului verbal de predare-primire din aceeași dată, emis de societatea de leasing, atașat la dosar.

Față de aceste susțineri, instanța reamintește că data înscrisurilor sub semnătură privată, cum este cazul contractului de leasing și a documentului de predare, atașat, nu poate fi opusă terților decât dacă au fost înregistrate conform art. 1182 c. civ. – la o instituție publică, din ziua în care a fost înscris într-un registru public, din ziua morții celui care l-a încheiat sau din ziua când a fost trecut, în extras, de funcționari publici, cum ar fi punerea de sigilii sau pentru efectuarea de inventare.

Având în vedere că fapta cuprinsă în procesul-verbal de contravenție atacat a fost săvârșită la data de 04.10.2012, că intimata C_____ SA și orice instituție și autoritate a statului sunt terți față de aceste tranzacții, iar înscrisurile depuse de petentă nu au nici o mențiune cu privire la înregistrarea în baza art. 1182 c. civ. citat mai sus, instanța constată că aceste documente nu pot fi opuse intimatei.

Sistemul promovat de codul civil urmărește să nu fie opuse terților înscrisuri care pot fi antedatate, astfel încât, prin aplicare la situația de față, să nu fie trecută în documente o dată anterioară săvârșirii faptei, deși transferul dreptului de proprietate să fi operat la o dată ulterioară săvârșirii faptei contravenționale.

În acest sens, potrivit art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor, iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din același act normativ utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. În cauză, astfel cum s-a expus supra, nu a fost făcută dovada că are un drept legal de folosință asupra autoturismului altcineva decât petenta-apelantă, actele depuse la dosar neavând dată certă și, prin urmare, nu sunt opozabile terților, acesta producând efecte doar față de părțile contractante.

Deasemenea, petenta-apelantă nu a făcut dovada radierii vehiculului de pe numele său, din evidențele Serviciului de regim permise și înmatriculări auto, aceasta figurând în continuare ca utilizator al autovehiculului.

În drept, instanța are în vedere însă disp. art.21 alin. 3 rap. la art. 34 coroborat cu art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001. În acest sens reține că potrivit cu art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 sancțiunea aplicată contravenientului pentru săvârșirea unei contravenții trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Tinând seama de disp. art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția contestatoarei-intimate asupra obligațiilor legale ce-i revin.

Pentru a proceda astfel instanța are în vedere că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei este prea drastică în raport cu fapta săvârșită și cu împrejurările comiterii acesteia, urmând a fi înlocuită cu avertisment. De asemenea se poate aprecia că petenta-apelantă nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa chiar și fără aplicarea unei amenzi și că va proceda la radierea autovehiculului de pe numele său din evidențele Serviciului de regim permise și înmatriculări auto .

Pentru motivele arătate, consider, în dezacord cu soluția la care au ajuns colegele mele, că s-ar fi impus admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, admiterea în parte a plângerii contravenționale, înlocuirea sancțiunii amenzii cu Avertisment și menținerea în rest a sentinței recurate.

JUDECĂTOR

Red. P.E.R.P______ E____ R_____

Data: 03.11.2014