R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A C I V I L Ă Nr. 9/2015

Ședința publică din 15 Ianuarie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: O____ G_______

GREFIER : A_______ L_____ C_______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul K____ N______ T______ împotriva sentinței civile nr.1190/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BISTRIȚA - NĂSĂUD-BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Instanța constată apelul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.

Totodată, reține că deși în procedura de regularizare a apelului s-a pus în vedere apelantului obligația de achitare a diferenței taxă judiciară de timbru de 10 lei aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație.

Astfel, invocă din oficiu, excepția insuficientei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată :

Prin sentința civilă nr.1190/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a respins, plângerea contravențională formulată de petentul K____ N______ T______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, CUI xxxxxxx, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 18.08.2013.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 18.08.2013, petentul a fost sancționat cu avertisment și 4 puncte de penalizare, respectiv cu amendă în cuantum de 320 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 și art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 18.08.2013, la ora 10:17, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17 Viișoara, km. 56+150m, jud. Bistrița-Năsăud, cu viteza de 89 km/h și a efectuat manevra de depășire a altui autovehicul, trecând efectiv peste marcajul simplu continuu care desparte cele două sensuri de circulație și în zona de acțiune a indicatorului rutier ,,depășirea interzisă”, contravențiile fiind înregistrate cu aparatura radar montată pe autovehiculul poliției rutiere cu nr. de înregistrare MAI xxxxx. Petentul a fost prezent la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nu a avut de făcut mențiuni, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a semnat procesul-verbal, primind un exemplar.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Petentul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat, apărările sale vizând aspecte legate de temeinicia acestuia.

Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din OUG. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Potrivit art. 5.2.1. din același Ordin, în buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice.

Instanța constată că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatului la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică și de înregistrarea video existente la dosarul cauzei.

În buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 23.04.2013 depus la dosarul cauzei sunt menționate datele cinemometrului, precum și faptul că acesta este montat pe autoturismul marca Dacia L____ MCV cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, măsurând în regim staționar și în deplasare.

Procesul-verbal de contravenție cuprinde la rândul său mențiunea că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului condus de către petent este montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx. Câtă vreme cinemomentrul radar nu este portabil, ci este montat permanent pe autovehicul, numărul de înmatriculare a autovehiculului fiind menționat și în buletinul de verificare metrologică, se poate verifica dacă aparatul menționat în procesul-verbal avea verificare metrologică valabilă la data constatării faptei, cerință care, în cauza de față, este îndeplinită.

Stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip R____ AUTOVISION model AM 012/2009, iar deplasarea autoturismului și efectuarea manevrei de depășire a altui autovehicul a fost înregistrată video cu camera video ROM 453, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. De aceea, până la dovada contrară, acesta se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

În cauza de față, petentul contestă săvârșirea uneia dintre contravențiile reținute în sarcina sa, respectiv pe cea privitoare la efectuarea manevrei de depășire neregulamentară a altui autovehicul, cu încălcarea marcajului simplu continuu și în zona de acțiune a indicatorului rutier care interzice depășirea.

Apărările petentului sunt însă lipsite de orice suport probator, acesta neindicând nici un mijloc de probă apt să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit. Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Instanța constată că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, întocmit la data de 18.08.2013 de către intimatul I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Fiind vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Mai mult, constatările personale ale agentului de poliție sunt confirmate, în ce privește viteza cu care rula autoturismul și efectuarea manevrei de depășire cu încălcarea regulilor de circulație aplicabile, de planșele foto depuse de intimată la dosarul cauzei și de datele obținute din înregistrarea video, suport CD, din care se observă cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv XXXXXXXXX, precum și viteza de 89 km/h avută de acesta în data de 18.08.2013, la ora 10:16:39. De asemenea, din imagini reiese că autoturismul în cauză efectua la acel moment manevra de depășire a altor două autoturisme, iar nu a unuia singur, încălcând marcajul simplu continuu care desparte cele două sensuri de circulație.

Petentul susține că la data și ora menționate în procesul-verbal a efectuat manevra de depășire a unui alt autovehicul, însă la momentul începerii manevrei de depășire se afla în zona în care aceasta era permisă. Această afirmație a petentului nu a fost dovedită de către acesta și este mai ales contrazisă de înregistrarea video din care se poate observa că, în realitate, petentul a depășit două autoturisme, iar nu unul singur, iar marcajul de pe carosabil este simplu continuu.

Susținerea potrivit căreia conducătorul autovehiculului depășit a mărit viteza de deplasare în timp ce petentul executa manevra de depășire, fiind nevoit să forțeze depășirea și necunoscând faptul că a intrat în raza de acțiune a indicatorului care interzice această manevră, va fi înlăturată de către instanță, întrucât în imagini se poate vedea că cele două autovehicule depășite de petent rulează cu o viteză redusă, de sub 50 km/h, fără să se evidențieze creșterea vitezei vreunuia la momentul devansării lor. Chiar și într-o atare ipoteză, conducătorului auto nu îi era permis să ,,forțeze depășirea”, ci acesta era obligat să revină pe banda aferentă sensului său de circulație.

În plus, pe lângă indicatorul rutier cu semnificația ,,depășirea interzisă”, art. 120 alin. 1 lit. i) din HG nr. 1391/2006 prevede că se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Din moment ce interzicerea depășirii era semnalizată atât prin indicator rutier, cât și prin marcajul aplicat pe partea carosabilă, în mod evident petentul putea și trebuia să cunoască această interdicție și să își adapteze conduita la regulile de circulație aplicabile.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise cu 31-40 km/h pe sectorul de drum din localitatea Viișoara, jud. Bistrița-Năsăud, unde limita maximă este de 50 km/h, constituie contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar efectuarea manevrei de depășire a altui autovehicul cu încălcarea marcajului simplu continuu care desparte cele două sensuri de circulație și în raza de acțiune a indicatorului rutier ,,depășirea interzisă” constituie contravenție potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din același act normativ.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

În acest sens, instanța constată faptul că sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite, iar atitudinea petentului pe parcursul procesului a fost de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, chiar dacă procesul-verbal a fost semnat de către acesta fără obiecțiuni, arătând că recunoaște faptele comise. Acesta nu a furnizat nici elemente care să releve un grad redus de pericol social al faptelor comise în concret, iar pentru una dintre ele a beneficiat de clemență, agentul constatator aplicându-i sancțiunea avertisment.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 18.08.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr.1190/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, apelantul K____ N______-T______, a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul de a admite plângerea contravențională formulată. Motivele de apel nu au fost prezentate nici în scris și nici oral în fața instanței.

Intimatul, I____________ de Poliție Județean Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare (f.17-18), prin care solicită respingerea apelului formulat de apelantul-petent ca nefondat, pentru următoarele motive:

Așa cum a reținut și instanța de fond, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic.

Prin procesul verbal atacat, apelantul-petent a fost sancționat contravențional cu ..AVERTISMENT" și 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. (I) litera c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 republicată și cu 4 puncte amendă în valoare de 320 de lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) litera e) din OUG nr. 195/2002 republicată.

S-a reținut că în data de 18.08.2013 la ora 10.16 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 17, în localitatea Viișoara. la km. 56+150m, cu viteza de 89 km/h și a efectuat manevra de depășire a altui autovehicul în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea interzisă”, încălcând marcajul longitudinal cu linie continuă simplă care desparte sensurile de deplasare. Agentul constatator a consemnat că faptele au fost înregistrate și că s-a folosit aparatura montată pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx. inclusiv cinemometrul radar _________ 453, montat pe acel autovehicul.

Petentul a fost oprit imediat după comiterea contravențiilor, a fost identificat și a rămas la locul opririi până la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe care 1-a semnat cu mențiunile „Nu am mențiuni. Recunosc fapta" mențiuni pe care le-a consemnat personal la rubrica „Alte mențiuni".

Ulterior, apelantul-petent a formulat plângerea contravențională care a făcut obiectul judecății în fond a cauzei, plângere respinsă de instanță ca nefondată.

Așa cum a stabilit și instanța de fond. procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției respectă condițiile de formă prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției și a fost întocmit de un agent de poliție competent atât din punct de vedere material cât și teritorial.

Analizând prevederile legale cu aplicabilitate în domeniu rezultă că instanța de fond a apreciat corect starea de fapt și a hotărât legal și temeinic când a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat de apelantul-petent.

Prin urmare menține apărările formulate în fața instanței de fond și solicităm instanței de apel să constate că sentința civilă atacată este legală și temeinică, se întemeiază pe probele existente la dosar și pe prevederile legale incidente, fără a exista vreun motiv de casare sau modificare a acesteia și, prin urmare, respingerea apelului ca neîntemeiat.

Tribunalul, analizând cu prioritate excepția insuficientei timbrări, constată că aceasta este întemeiată, având în vedere împrejurarea că apelantul nu s-a conformat dispoziției instanței în sensul de a completa taxa de timbru datorată pentru cererea de apel cu suma de 10 lei.

Având în vedere dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013, instanța va admite excepția insuficientei timbrări și va anula apelul formulat, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția insuficienței timbrări și în consecință:

Anulează, ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelantul K____ N______ T______, cu domiciliul în Bistrița, _____________________, jud. Bistrița Năsăud împotriva sentinței civile nr.1190/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos.nr.XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița _________________________. 1-3, jud. Bistrița Năsăud.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 15 ianuarie 2015.

P_________, JUDECATOR, GREFIER,

B____ L__________ T___ O____ G_______ A_______ L_____ C_______

Red/dact

BLT/FV

16.03.2015