Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 06.12.2013

Instanța constituită din:

Președinte: F_____ V_______

Grefier: D____ A______ A_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul F_____ M_____ G______, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, intervenientul - forțat T____ Danuț și asigurătorul S.C. E______ S.A., având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus relațiile solicitate de la intimată, respectiv fotografiile celor două vehicule implicate în accident, după care:

Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă cartea de identitate ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx și îi prezintă acestuia fotografiile efectuate de intimate, care au fost depuse la dosar.

Față de disp. art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească după care, în temeiul disp. art. 392 C.pr.civ., acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor asupra fondului.

Contestatorul personal solicită admiterea acțiunii si anularea procesului-verbal de contravenție, pentru motivele expuse în plângere, precum și în fața instanței.

În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 396 alin. 1 C.p.c. va amâna pronunțarea, motiv pentru care

D I S P U N E:

Amână pronunțarea la data de 13.12.2013.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.12.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

F_____ V_______ D____ A______ A_____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. xxxxx

Ședința publică din data de 13.12.2013

Instanța constituită din:

Președinte: F_____ V_______

Grefier: D____ A______ A_____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul F_____ M_____ G______, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, intervenientul - forțat T____ Danuț și asigurătorul S.C. E______ S.A., având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.12.2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 13.12.2013, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. de mai sus la data de 30.07.2013, petentul F_____ M_____ G______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/26.07.2013.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat nu corespunde adevărului.

Astfel, petentul a arătat că la data de 07.07.2013, venea de pe Aleea Piscului spre _______________________ XXXXXXXXX, circulând regulamentar, al treilea în coloană, urmând să intre în intersecție, moment în care un biclist a făcut slalom printre mașini și s-a lovit de autoturismul său.

Petentul a precizat că nu se afla în mers, ci era staționat.

De asemenea, petentul a menționat că nu a avut cunoștință de faptul că trebuie să se prezinte la poliție, deoarece biciclistul a spus că nu are nicio pretenție

Cererea nu a fost motivată în drept.

În susținerea pângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și testimonială cu doi martori, care se aflau cu el în mașină în momentul incidentului.

În dovedire, petentul a anexat, în fotocopie: procesul-verbal contestat, cartea de identitate.

Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 rap. la art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 2).

Prin întâmpinarea depusă la data de 15.10.2013 prin Serviciul Registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal de constatare a contravenției respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de lege și că aspectele descrise în conținutul acestuia corespund situației de fapt, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.

Astfel, intimata a arătat că, la data de 07.07.2013, orele 16.00, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________________ intersecția cu _________________________________ cu pista pentru biciclete, nu a acordat prioritate biciclistului Tarău D____, provocând coliziunea cu acesta.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 135 lit. g din RAOUG nr. 195/2002.

De asemenea, în baza art. 223 C.p.c, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și audierea intervenientului forțat Tarău D____, atașând la dosar procesul-verbal contestat, declarațiile date la poliție de persoanele implicate în accident.

La data de 30.10.2013, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat, în esență, în plus față de aspectele prezentate prin plângere, că procesul-verbal este nul absolut, întrucât presupusa contravenție nu a fost constatată de agentul constatator nemijlocit, prin propriile simțuri.

Petentul a invocat, în sprijinul afirmațiilor sale, decizii de speță ale instanțelor judecătorești.

De asemenea, petentul a arătat că, potrivit raționamentului logic, nu ar fi putut lovi bicicleta, cu o mașină aflată în mișcare, iar biciclistul să scape nevătămat și bicicleta doar cu avarii minore.

Petentul a precizat că nici fapta de neprezentare la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale nu poate fi reținută în sarcina sa, din moment ce nu a fost vinovat de producerea accidentului.

În plus, petentul a precizat că, atunci când a fost chemat la poliție, s-a prezentat și a oferit toate informațiile solicitate, în ciuda faptului că nu i-a fost prezentată nicio probă.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 26.07.2013, a fost întocmit de către intimată procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 800 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. g din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și art. 79 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 (și sancționate de art. 101 alin. 3 lit. a și art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002), constând în aceea că, în ziua de 07.07.2013, în jurul orelor 16.00, a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX pe ____________________ intersecție cu ___________________ intersectat cu pista pentru bicicliști cu intenția de a vira către dreapta, intrând în coliziune cu bicicleta condusă de Tarău D____; nu s-a prezentat la poliție în termenul prevăzut de lege pentru încheierea documentelor de constatare.

Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica alte mențiuni s-a precizat că „o să fac contestație”.

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Astfel, sub aspectul legalității, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și de temeinicie până la proba contrară, aspect ce are la bază faptul că procesul-verbal a fost întocmit pe baza constatărilor persoanale ale unui agent învestit cu exercitarea autorității de stat.

În speță însă, instanța constată că faptele nu au fost percepute în mod direct de către agentul constatator, procesul-verbal fiind întocmit la sediul poliției, pe baza declarațiilor părților, a schițelor întocmite și a avariilor constatate la vehiculele implicate.

Astfel, un agent specializat în constatarea contravențiilor, învestit cu autoritatea de stat, și-a îndeplinit atribuție de serviciu, în sensul că a stabilit, pe baza analizei aspectelor menționate, circumstanțele producerii accidentului și cine se face vinovat de acesta.

În speță, contrar susținerilor petentului, instanța subliniază că simpla împrejurare că fapta nu a fost constatată în mod direct de agentul constatator, ex propriis sensibus, nu poate în niciun caz determina nulitatea absolută a procesului-verbal constatat. De altfel, având în vedere specificul acestui gen de fapte, respective accidente ușoare, nici nu este posibil în mod obiectiv să fie constatate în mod direct de agentul constatator ci acesta, în calitate de organ specializat, este chemat în mod legal, conform atribuțiilor de serviciu, să stabilească împrejurările comiterii accidentului, pe baza declarațiilor părților, a schițelor întocmite și a avariilor constatate la vehiculele implicate.

În aceste condiții însă, respectiv în care fapta nu este constată în mod direct de agentul constatator, instanța reține că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție este circumstanțiată, instanța analizându-l sub toate aspectele, inclusiv dacă situația de fapt privind circumstanțele producerii accidentului și vinovăția au fost stabilite în mod corect de agentul constatator.

În plus, contrar susținerilor petentului, printre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 nu este prevăzut și acela ca fapta să fie percepută în mod direct de agentul constatator.

Prin urmare, în baza declarațiilor părților (date atât la poliție, cât și în ședință publică), a declarațiilor martorilor, a schițelor întocmite și a avariilor suferite de vehiculele implicate (respectiv a întreg probatoriului administrat), instanța va realiza o analiză a celor consemnate în procesul-verbal, sub toate aspectele.

Instanța reține că, potrivit art. 135 lit. g din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: g) când efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta și se intersectează cu un biciclist care circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare”, iar potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (respectiv de la 6 la 8 puncte-amendă, conform art. 98 al. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale”.

Astfel, instanța constată că petentul a arătat că mașina sa era staționată, în apropierea pistei pentru bicicliști, iar intervenientul a făcut slalom printre mașini și a intrat în autoturismul său.

Pe de altă parte, intervenientul forțat a precizat că circula pe pista pentru bicicliști, amenajată în capătul străzii, iar petentul (oprit în coloană) s-a pus în mișcare și nu i-a acordat prioritate, acroșându-l cu partea dreapta față; chiar mai mult, petentul a continuat să dea în față și după acel moment, trecând cu roata peste furca bicicletei.

De asemenea, instanță constată că avariile au constat în: bara dreapta față lovită și capacul de la roata dreapta față zgâriat (la mașina petentului), respectiv roata față, ghidonul și furca îndoite, pedala stânga ruptă (la bicicleta intervenientului).

În ceea ce privește declarația martorului F_____ A______-I____, propus de petent, care a arătat, în esență, că faptele s-au petrecut așa cum a arătat petentul, instanța reține că aceasta este pro causa, având în vedere următoarele aspecte:

- martora este soția petentului, prin urmare relațiile cu petentul sunt foarte apropiate, astfel că instanța va aprecia declarația acesteia cu mai multă rigurozitate, având în vedere că, prin prisma acestor relații de familie, nu se poate reține o obiectivitate completă a martorei;

- după cum a afirmat, martora stătea în spate, în partea din stânga, în timp ce incidentul a avut loc pe partea dreapta față a mașinii, astfel că posibilitatea ca aceasta să nu fi observat foarte bine împrejurările producerii accidentului este mare;

- martora a menționat că nu a observat că exista pistă amenajată pentru bicicliști în capătul străzii, deși acest aspect a fost recunoscut inclusiv de petent și este determinant pentru stabilirea împrejurărilor în care s-au produs faptele, precum și a vinovăției celor implicați.

De asemenea, instanța reține că atât petentul, cât și martora, precum și intervenientul au arătat că petentul s-a oferit să îi ofere celui din urmă o sumă de bani pentru a-și repara bicicleta, însă acesta a refuzat, solicitând deplasarea la un service pentru a se constata daunele produse bicicletei.

Or, dacă petentul era într-adevăr nevinovat, nu se justifică în vreun fel acest comportament, prin oferirea de a repara bicicleta intervenientului petentul asumându-și practic vinovăția în producerea accidentului.

De altfel, instanța observă că intervenientul este cel care a alertat organele de poliție, solicitând prezența unui polițist rutier la fața locului, în timp ce petentul nu a procedat la fel, ba chiar a părăsit zona respectivă înainte de ajungerea polițistului acolo. Acest mod de acțiune este o dovadă în plus a vinovăției petentului, întrucât acesta ar fi trebuit să aștepte în zonă sau chiar să solicite el prezența poliției pentru a se stabili împrejurările producerii accidentului, la fața locului.

Analizând toate aceste aspecte, instanța reține că agentul constatator a stabilit în mod corect situația de fapt.

Astfel, instanța apreciază că, în versiunea prezentată de petent, nu s-ar fi putut produce avariile respective la cele două vehicule (dacă biciclistul făcea slalom printre mașini, atunci acesta ar fi acroșat lateral autoturismul petentului și nicidecum frontal, cum a susținut acesta; de altfel, din avariile existente și planșele foto efectuate rezultă că autoturismul petentului a avut bara dreapta față lovită și capacul de la roata dreapta față zgârâiat; or, aceste avarii s-ar fi putut produce numai printr-un impact frontal, așa cum s-a și întâmplat, biciclistul circulând pe pista amenajată în acest sens – chiar petentul a precizat că se afla foarte aproape de pistă în momentul producerii accidentului, astfel că nu apare credibilă împrejurarea potrivit căreia biciclistul nu a circulat pe pistă, din moment ce se afla în imediata apropiere a acesteia; mai mult, susținerea petentului potrivit căreia, dacă l-ar fi acroșat pe intervenient, acesta ar fi suferit vătămări fizice nu este întemeiată, din moment ce tamponarea s-a produs la punerea în mișcare a petentului, astfel că autoturismul său nu avea viteză, motiv pentru care nici nu au rezultat victime).

De asemenea, instanța observă că, astfel cum a declarat petentul, în mașină se mai aflau încă 3 persoane (respectiv mama, soția și soacra sa), precum și fetița de 7 luni. Astfel, această împrejurare, apreciată în mod obiectiv, conduce instanța la ideea că atenția petentului era foarte probabil distrasă, apărând astfel pertinent și credibil faptul că acesta (circulând și în coloană), dorind să efectueze viraj dreapta și intersectându-se cu pista pentru biciclete, din neatenție, nu a acordat prioritate intervenientului, care circula în mod legal.

În concluzie, instanța reține dincolo de orice dubiu rezonabil că petentul, dorind să efectueze viraj spe dreapta (după cum a arătat în fața instanței), nu a acordat prioritate de trecere biciclistului care circula pe pista pentru biciclete (amenajată în capătul străzii pe care circula petentul, intersectând-o – de altfel, petentul a recunoscut că în acel loc este într-aevăr amenajată o pistă pentru biciclete), săvârșind fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat.

În ceea ce privește faptul că nu s-a prezentat la poliție, instanța constată că potrivit art. 79 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 „Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: b). să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare”, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: g). neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2)”.

Prin urmare, susținerile petentului, în sensul că nu a știut că trebuie să se prezinte la poliție, că biciclistul a spus că nu are nicio pretenție sau că nu s-a considerat vinovat de producerea accidentului sunt vădit neîntemeiate, din moment ce, în caliate de conducător auto, acesta nu poate invoca necunoașterea prevederilor legale, iar textul de lege este foarte clar, în sensul că obligația declarării accidentului, în lipsa înțelegerii amiabile, revine părților implicate, indiferent de vinovăția acestora și de faptul că una dintre ele ar avea sau nu pretenții (în speță nefiind incidentă vreuna dintre excepțiile reglementate de art. 79 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002).

Astfel, acest mod de acțiune a petentului, care s-a prezentat la poliție doar la solicitare, spre deosebire de intervenient, care a declarat accidentul, întărește convingerea instanței că petentul a fost vinovat de producerea accidentului, prin nerespectarea prevederilor legale menționate.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată în cauză, respectiv amenda contravențională în cuantum de 800 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța apreciază că nerespectarea regulilor privind depășirea reprezintă o faptă contravențională ce aduce atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2 este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă (producererea unui accident de circulație), precum și de circumstanțele personale ale petentului, prin fapta sa de a nu acorda prioritate de trecere la plecarea de pe loc fiind puse în pericol siguranța și integritatea corporală a participanților la trafic, astfel încât nu se impune înlocuirea acesteia cu avertisment.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și va menține procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/26.07.2013, ca fiind legal și temeinic întocmit.

În baza art. 453 alin.1 C.p.c., având în vedere culpa procesuală a petentului în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F_____ M_____ G______, domiciliat în ______________________________________________________, județ Ilfov, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B______ Rutieră, cu sediul în București, sector 3, _______________________. 9-15, intervenientul - forțat T____ D____, domiciliat în București, __________________________. 2, ____________, ______________ și asigurătorul S.C. E______ S.A, cu sediul în Voluntari, ______________________. 10, Global City Business Park, Clădirea O23, etaj 4, județ Ilfov.

Menține procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/26.07.2013, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

F_____ V_______ D____ A______ A_____