Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 279 A

Ședința publică din 30 martie 2015

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta-petentă ________________________ SRL – prin administrator Țuca D___ – D______, ___________________, ____________. 3, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ – _______________________. 83 A, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 1163 din 12 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă administrator Țuca D___ pentru apelantă, lipsind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Reprezentanta apelantei depune la dosar registru salariați – 26 martie 2015.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Administrator Țuca D___ pentru apelantă arată că înainte cu o zi de venirea reprezentanților ITM a fost la această instituție pentru un interviu în vederea angajării a două persoane. Precizează că pentru una din ele a încheiat contractul de muncă, însă pentru cealaltă nu, întrucât nu a mai răspuns la telefon. Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și înlocuirea amenzii cu avertisment.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1163 din 12.06.2014 Judecătoria D______ a respins plângerea formulată de petenta S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L., în contradictoriu cu intimata I____________ T_________ de Muncă B_______, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 36 alin. 2 O.G. nr. 2/2001, a obligat petenta S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. D______ la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxxx din data de 28.03.2014, S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. D______ a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 16 alin. 1 Legea nr. 53/2003 republicată reținându-se în sarcina acestei societăți că nu a încheiat contracte individuale de muncă în formă scrisă anterior începerii activității pentru C______ M______ și Colectă A______ I______.

Analizând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând niciun motiv de nulitate absolută a acestuia.

Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii ” Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului” iar potrivit alin. 2 ”anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă”.

Potrivit art. 260 alin. 1 lit) e i din Legea nr. 53/2003 Codul muncii constituie contravenție” primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”

Prima instanță a analizat temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.

Astfel, instanța de fond a reținut că petenta a invocat în apărarea sa faptul că că reprezentanții I.T.M. B_______ le-au comunicat faptul că nu este necesar faptele contravenționale reținute în sarcina sa nu există precum și că activitatea de control s-a desfășurat fără a se ține seama de specificul activității productive. De asemenea, reprezentanții petentei au arătat că numitele C______ M______ și C______ A______ I______ au semnat declarații că vor desfășutra activitatea la blocul O.6 din mun. D______, _________________ în mod voluntar și în vederea instruirii și deprinderii abilităților necesare și astfel contravenția nu este săvârșită.

Prima instanță, având în vedere aceste aspecte invocate de petentă, reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Că, interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.

A mai reținut prima instanță că, forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor declarații a unor persoane terțe de conflict respectiv numitele Coletcă A______ I______ și C______ M______ , prima instanță a acordat acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

S-a mai reținut că, convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. I___ P__ împotriva României pct. 31). Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza A_____ c. România (par. 54), faptul că în materie contravențională trebuie să se dea eficiență prezumției de nevinovăție, conform căreia, printre altele, „acuzarea” trebuie să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție iar îndoiala profită persoanei acuzate.

Astfel, s-a apreciat că instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007). În consecință, a constatat prima instanță că trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.

În primul rând, instanța de fond a reținut gravitatea ridicată a mizei (respectiv amenda în cuantum de 20.000 lei) precum și faptul că dreptul la apărare al petentei a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe în contra intimatei.

În cauza dedusă judecății prima instanță a apreciat că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție. În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.

În concluzie, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentei.

În ceea ce privește dreptul la apărare, prima instanță a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente. Ca urmare, îi revenea acestuia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse.

Însă, în cauza de față, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să își întemeieze susținerile, arătând doar că a semnat declarațiile pe baza îndrumărilor primite de la I____________ T_________ de Muncă.

Instanța de fond a reținut că potrivit art. 249 Cod procedură civilă, petenta avea obligația să dovedească faptul că cele două persoane găsite de muncă aveau încheiate contracte individuale de muncă în formă scrisă ceea ce în cauză nu a fost administrat. Mai mult, instanța de fond a constatat că agenții constatatori din cadrul Inspecției Muncii au efectuat verificările privitoare la contravenientă în urma unei plângeri și declarații date de numita M_____ P________ E____.â

Curtea EDO a statuat în mod repetat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P__ împotriva României pct. 31 precum și A_____ împotriva României pct. 60).

În aceste condiții, instanța de fond a dat efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, și a reținut temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului.

Astfel, prima instanță a reținut, potrivit înscrisurilor depuse de către intimată (declarațiile numitelor C______ M______ și C______ A______ I______ și plângerea și declarațiile date de numita M_____ P________ E____), se impune cu forța evidenței faptul că persoanele care prestau muncă în folosul petentei nu aveau încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.

Mai mult, în urma audierii martorelor C______ M______ și C______ A______ I______ acestea au arătat că nu au prestat muncă precum și că doar au asistat la modul în care urmau să presteze muncă. Prima instanță nu a putut reține aceste declarații în favoarea petentei întrucât verificarea condițiilor de muncă fără o probă de muncă efectivă nu este reală.

Ca urmare, instanța de fond a analizat dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.

Astfel, conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a alegerii autorităților administrației publice locale, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța de fond a considerat că sancțiunile aplicate respectiv de 20.000 lei amendă, corespund gradului de pericol social al faptelor.

În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, prima instanță a apreciat că este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentei, putându-și forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.

În speță, prima instanță a reținut că în cauză este vorba de încălcări grave ale siguranței și protecției muncii ceea ce conduce la un grad de pericol social ridicat. Astfel, pentru încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă se impune efectuarea unui control medical prealabil și a unui aviz de medicina muncii care să ateste că angajata este sănătoasă și aptă pentru munca desfășurată.

Mai mult, neîncheierea contractului individual de muncă este de natură a cauza prejudicii efective persoanelor ce prestează muncă prin neplata contribuțiilor de asigurări sociale și șomaj.

In plus, prima instanță a reținut că prin fapta comisă, petenta periclitează valori importante pentru întreaga colectivitate, știut fiind că prestarea muncii în condiții de legalitate reprezintă condiții fundamentale pentru existența unei societăți civilizate, iar faptul că petenta prezintă încălcările reținute ca fiind de mică importanță respectiv un fapt lipsit de importanță și sancțiunea vădit exagerată, denotă că nici măcar nu înțelege gravitatea faptelor sãvârșite și motivul pentru care i s-a aplicat o sancțiune contravențională.

Pentru toate aceste considerente, instanța de fond , în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea formulată de petent.

În privința cheltuielilor judiciare, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ”în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat”

Față de respingerea constatării nulității procesului verbal și admiterea cererii subsidiare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile obligării petentei la plata cheltuielilor judiciare.

Prin urmare, instanța de fond a obligat petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat. Cuantumul cheltuielilor judiciare este stabilit de instanță în lumina cheltuielilor impuse de derularea procedurii prevăzute de art. 201 C__ precum și ședințele de judecată ținute în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. D______ , prin care a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxxx din data de 28.03.2014 , iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea AVERTISMENT.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. D______ este o societate mică, înființată în luna iunie 2013, care prestează servicii de curățenie și igienizare ără a avea contracte de prestări servicii permanente, ci cu activitate îndeosebi î preajma sărbătorilor religioase. S-a mai menționat că pe piața muncii din localitate nu există personal specializat în acest domeniu, că în vederea angajării personalului este necesară o testare și o instruire preliminară și că în vederea găsirii unei soluții legale în acest sens , administratorul apelantei s-a deplasat în data de 24.03.2014 la sediul Inspectoratului T_________ de Muncă B_______ pentru a solicita un registru de evidență a zilierilor.

Mai arată apelanta că un asemenea document nu i-a fost pus la dispoziție, ci i s-a învederat faptul că nu mai poate angaja zilieri. Din acest motiv, arată apelanta că a încheiat pentru C______ M______ și Colectă A______ I______ contracte individuale de muncă începând cu data de 25.03.2014, respectiv 27.03.2014. din acest motiv solicită apelanta a se avea în vedere că fapta sa prezintă un grad de pericol social redus , nu a produs nici un prejudiciu, S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. D______ este la prima abatere de acest gen , a dat dovadă de bună credință și nu are posibilități financiare pentru a achita o amendă într-un cuantum atât de ridicat.

Verificând, conform disp. art. 479 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată următoarele:

Motivul de apel invocat vizează aspecte ce țin de individualizarea sancțiunii contravenționale.

Având în vedere situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de apelantă tribunalul apreciază că Judecătoria B_______ a stabilit în mod corect că petenta se face vinovată de comiterea contravenției pentru care a fost sancționată.

Relativ însă la regimul sancționator, se constată că prima instanță nu a apreciat corect gradul de pericol social al faptei în raport de art. 21 (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.

Asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, gradului de pericol social al contravenției săvârșite trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă.

Astfel, deși petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, față de împrejurările concrete în care fapta s-a săvârșit, tribunalul apreciază că pericolul social al acesteia este redus.

Reține tribunalul că în cauză nu s-a făcut dovada persistenței apelantei într-un comportament contravențional (similar) și anterior sancționat, dovadă care să ateste ineficiența aplicării unei sancțiuni pur morale. Or, este știut că scopul principal al sancțiunii contravenționale este acela de a corija spiritul de responsabilitate socială al contravenientului, corijare care se impune a fi realizată în funcție de „rezistența” concretă la educare a destinatarului măsurii sancționatorii. Desigur, în condițiile în care petenta S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. D______ ar reitera comportamentul contravențional analizat în cauză, aplicarea unei sancțiuni mai severe s-ar impune cu necesitate.

Față de cele reținute tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată – cu amendă în cuantum de 20.000 lei - este disproporționată în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite și de atitudinea apelantei, care a încheiat contracte individuale de muncă pentru C______ M______ și Colectă A______ I______ înainte de data întocmirii procesului verbal de contravenție. Apreciază tribunalul că în atare situație scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni pur morale.

Totodată, este necesar a fi observat și faptul că aplicarea amenzii contravenționale nu trebuie să reprezinte un scop în sine, legiuitorul urmărind ca prin sancțiune contravențională cetățenii să fie reeducați, să conștientizeze asupra răspunderii pe care o au, și nu în ultimul rând să se prevină săvârșirea în viitor a altor fapte de aceeași natură.

În consecință, în baza art. 480 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul declarat de S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. D______ împotriva sentinței civile nr. 1163 din 12 iunie 2014 a Judecătoriei D______, pe care o va schimba în parte, în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 lei , aplicată prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxxx din data de 28.03.2014, cu sancțiunea AVERTISMENT.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Admite apelul declarat de apelanta S.C. M_____ C____ Albinuța S.R.L. – prin administrator Țuca D___ – D______, ___________________, ____________. 3, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ – _______________________. 83 A, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 1163 din 12 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______.

Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că înlocuiește sancțiunea de 20.000 lei amendă aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat cu sancțiunea AVERTISMENT.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 30.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. U.M/ 15.04.2015

Jud. N______ M_____

Dact. A.E.

Ex. 4