Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională -
R O M A N I A
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D E C I Z I A NR. 1185
Ședința publică din data de 02 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: N______ D_____-C_______
Judecător: O_________ G_______
Grefier: B________ C_______
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, _____________________, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2642 din data de 11.12.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind Intreprinderea Individuală L_____ R_____-I_____, cu sediul în loc. Rădășeni, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A_______ P_______, pentru petenta intimată, lipsă fiind intimata apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A_______ P_______, pentru petenta intimată, depune la dosar împuternicirea avocatului titular și delegația de substituire a acestuia.
Instanța constată că s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata DGRFP Iași; duplicatul acesteia îl înmânează apărătorului petentei apelante.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbaterea apelului.
Apărătorul petentei intimate solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că, sub aspectul laturii subiective, nu se poate reține existența contravenției, întrucât petenta și-a respectat obligațiile, în sensul că a emis bonuri fiscale. Este adevărat că în ziua controlului s-au emis bonuri fiscale și că s-a găsit acea diferență de bani în casa de marcat, însă s-a dovedit la instanța de fond că aceasta provenea de la încasările din zilele anterioare, era destinată plății unor facturi și doar o situație personală a reprezentantei societății a făcut ca banii să se afle în unitate și să nu fie înscriși în casa de marcat.
Pentru aceste motive și pentru cele detaliate pe larg în cererea de apel, a solicitat respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T R I B U N A L U L
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința nr. 2642 din data de 11 decembrie 2014, Judecătoria Fălticeni a admis plângerea și a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr.xxxxxxx/17.06.2014 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală-Directia Regională Antifraudă Fiscală - Directia Regională Antifraudă 1 Suceava.
În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal __________ nr.xxxxxxx/17.06.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei și măsurile complementare a confiscării sumei de 781,19 lei și cea a suspendării activității petentei pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. b și sancționate art. 11 alin. 1 lit b, art. 11 alin. 3 și art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999.
Astfel, la data de 17.06.2014, inspectorii din cadrul DRAF 1 Suceava au efectuat un control operativ, inopinat prin sondaj în localitatea Fălticeni, jud. Suceava unde petenta desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul al produselor alimentare în punctul de lucru aflat în ____________________.149.
Cu ocazia acestui control, inspectorii antifraudă au constatat faptul ca nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr.28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
În urma verificării prin sondaj si a comparării datelor înscrise în rapoartele intermediare X emise prin aparatele de marcat electronice fiscal, fiscalizate pentru unitatea controlata cu sumele de bani identificate în casierie si menționate pe monetare, s-a constatat o diferența între soldul scriptic si cel faptic de 781,19 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatele de marcat electronice fiscale, ori în registrul special.
În cauză s-a invocat pe cale de excepție nulitatea procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că inspectorii care au efectuat controlul și au încheiat procesul verbal de contravenție nu au făcut dovada calității de inspectori antifraudă și nu au depus ordinul de serviciu pentru efectuarea acelui control.
Articolul 17 din OG 2/2001 determină condițiile de valabilitate a procesului verbal a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută, precizând expres că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.
Lipsa altor mențiuni din procesul verbal pot atrage nulitatea acestuia în măsura în care acestea creează o vătămare petentului care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, însă nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a duce la cunoștința contravenientului dreptul de a face acele obiecțiuni și de a le consemna distinct nu se încadrează în această categorie întrucât acesta are posibilitatea de a le invoca în instanță în cadrul plângerii formulate.
Distinct de aceste aspecte legale, instanța a reținut faptul că la rubrica din procesul-verbal unde contravenientul avea posibilitatea de a formula obiecțiuni, există semnătura administratorului societății, fără alte mențiuni, prin urmare, acesta nu a avut de formulat obiecțiuni.
De altfel, la solicitarea instanței au fost depuse la dosar în copie legitimațiile de control ale celor doi inspectori care au aplicat petentei sancțiunea, precum și ordinul de serviciu permanent, respectiv actele prevăzute de dispozițiile art. 18 (2) din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora „Controlul curent se execută operativ și inopinat, pe baza legitimației de control, a insignei și a ordinului de serviciu permanent” . Având în vedere cele arătate, instanța a respins această apărare ca nefondată și a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor regulilor impuse de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă proprie atunci când cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale câtă vreme procesul verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale privitoare la formă (art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de către agentul constatator.
Soluția este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește asimilarea procedurii contravenționale celei penale și aplicarea prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aspecte subliniate și în cauza A_____ contra României.
Din probatoriul administrat a rezultat că la data de 17.06.2014, inspectorii din cadrul DRAF 1 Suceava au efectuat un control operativ, inopinat prin sondaj in localitatea Fălticeni, jud.Suceava unde petenta desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul al produselor alimentare in punctul de lucru aflat in ___________________.149. La acea dată de serviciu la punctul de lucru era L_____ R_____ E____. Așa cum rezultă din declarația martorei R___ T______ (f.79), aceasta din urmă a fost chemată la serviciu de L_____ R_____, pentru a deschide magazinul deoarece ea trebuia să meargă de urgență la spital cu socrul său care suferise un infarct miocardic. Martora a arătat că la plecare sefa ei i-a lăsat suma de aproximativ 700 lei în casă spunându-i că sunt banii care trebuie achitați la furnizorii ce trebuiau să încaseze în acea zi. Ulterior au venit inspectorii care au solicitat și prezența numitei L_____ R_____ pentru a da explicații cu privire la suma achitată.
La dosar au fost depuse actele medicale din care se confirmă susținerile petentei că numitul L_____ G______, socrul acesteia, a fost trimis spre internare de la Spitalul Municipal Fălticeni la Spitalul Județean Sf I___ cel nou Suceava, cu suspiciunea de infarct miocardic, la data de 17.06.2014 (f. 72-78).
Din descrierea faptei în procesul verbal contestat, rezultă că petenta a încălcat prevederile art. 6 din OUG nr. 28/1999, întrucât în data de 17.06.2014, din raportul zilnic emis de casa de marcat cu privire la vânzările de până la orele 11.06, rezultă un numerar la sertar de 117,81 lei, găsindu-se, în urma verificărilor, un plus 781,19 lei. Cu toate acestea, instanța constată că petenta avea aparat de marcat, fapt recunoscut implicit de altfel și de către intimată. Ceea ce se contestă este proveniența sumei 781,19 lei. Așa cum rezultă din probatoriul administrat, petenta foloseste casa de marcat, eliberează bonuri fiscale, iar suma găsită nefiscalizată a putut fi dovedită, fiind rezultatul încasărilor din zilele precedente, necesar acoperirii contravalorii unor facturi. Eroarea petentei a fost că nu a înregistrat suma în discuție în aparatul de marcat electronic fiscal, sub formă de sold inițial, respectiv utilizând funcția „primit/plătit. Petenta a dovedit însă, că neînscrierea acestei sume nu s-a făcut în mod intenționat ci s-a datorat unor motive obiective, respectiv faptului că se grăbea să ajungă la spital cu ruda sa care era grav bolnavă. Instanța a reținut și apărarea pârâtei potrivit căreia în mod logic nu avea cum să existe o sumă de 781,19 lei, rezultată din vânzările din ziua respectivă presupus a fi fost făcute fără emiterea de bonuri fiscale atâta timp cât magazinul a fost deschis la ora 9:00 iar controlul a fost efectuat la ora 10:00, magazinul comercializând produse lactate.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001 cu modificările ulterioare „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege".
În cauză, față de cele arătate mai sus, instanța a constata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999, întrucât petenta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa cu vinovăție.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În motivare, a arătat că în mod greșit instanța de fond a anulat procesul verbal atacat, reținând faptul ca suma de 781,19 lei găsita „plus" in casa de marcat de către inspectorii antifrauda nu a fost înregistrata in AMEF din cauza unui motiv obiectiv, reprezentat de „boala unei rude a administratoarei".
In aceste condiții, instanța de fond a apreciat că „petenta nu a săvârșit contravenția reținuta în sarcina sa cu vinovăție".
Conform art. 1 alin (2) din OUG 28/1999, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților persoane fizice.
De asemenea art. 6 din OUG 28/1999, reglementează obligația operatorilor economici care efectuează livrări cu amănuntul de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activității comerciale desfășurate în fiecare locație.
Astfel, operatorul economic avea obligația de a emite bonuri fiscale, pe care trebuia să le predea clienților.
Având in vedere cele prezentate mai sus, au fost încălcate dispozițiile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 28/1999 rep., coroborat cu prevederile art. 10 lit. b) din același act normativ, petenta fiind astfel sancționată in conformitate cu dispozițiile art. 11 lit. b) cu suma de 8.000 lei, cu aplicarea sancțiunilor complementare prevăzute de art. 11 alin.(3), respectiv confiscarea sumei de 781,19 lei găsita nefiscalizata in casieria unității si s-a dispus suspendarea activității unității la punctul de lucru controlat, pe o perioada de 3 luni, in conformitate cu prevederile art. 14 alin.(2) din actul normativ mai sus precizat.
Invederează că, diferența de 718,19 lei nu a putut fi justificata prin niciunul dintre mijloacele de proba prevăzute limitativ de art. 11 alin. 3) din OUG nr. 28/1999.
Prevederile legale enunțate instituie o prezumție de proveniența ilicita a tuturor sumelor de bani aflate in spațiul comercial si care nu pot fi justificate de către operatorul economic. Particularitatea acestei prezumții rezida in faptul ca legiuitorul indica in mod expres care sunt mijloacele de proba prin care aceasta poate fi înlăturata.
Astfel, prezumția instituita de art. 11 alin. 3) din OUG nr. 28/1999 poate fi combătută doar prin următoarele mijloace de proba: documentele emise de aparatului de marcat fiscal; registrul special prevăzut de art 1 alin. 4) din O. U. G. nr. 28/1999; facturi fiscale.
Opțiunea legiuitorului de a preciza expres mijloacele de proba de natura a inlatura efectele prezumției de proveniența ilicita este determinata de specificul activităților derulate la punctele de comercializare a bunurilor. Prin natura spațiului comercial, toate bunurile existente in acel loc sunt presupuse a fi destinate activităților comerciale.
In măsura in care legiuitorul ar admite si alte mijloace de proba pentru răsturnarea acestei prezumții, dispozițiile sancționatorii din OUG nr.28/1999 nu ar produce efecte.
In ceea ce privestea susținerea petentei referitoare la faptul ca „banii gasiti proveneau din încasările din zilele anterioare si era pregătita pentru a achita contravaloarea mărfurilor primite in acea zi" nu sunt de natura a inlatura răspunderea contravenționala a persoanei juridice II L_____ R_____ I_____.
Astfel, chiar si in aceasta situație, contribuabilul avea obligația de a înregistra in aparatul de marcat electronic fiscal suma respectiva, sub forma de sold inițial, respectiv utilizând funcția primit/plătit.
Or, in prezenta cauza, este evident faptul ca întreprinderea Individuala L_____ R_____ nu a utilizat aparatul de marcat electronic fiscal (AMEF) pentru înregistrarea încasării sumei de 781,19 lei. De asemenea, persoana juridica nu a utilizat nici celelalte doua mijloace prevăzute expres de lege, respectiv facturi sau registrul special al AMEF.
In nota explicativa data in timpul controlului de către L_____ R_____ I_____ in calitate de asociat, aceasta a declarat ca nu a emis bonuri fiscale pentru sumele încasate de la clienți si nu a avut defecțiuni ale aparatului de marcat electronic fiscal.
F___ de cele expuse, considera ca sunt întrunite elementele răspunderii sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 10 lit. b) din OUG nr. 28/1999 atât pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva.
Cu privire la sancțiunile complementare, solicită ca instanța sa observe faptul ca, acestea se aplica ope legis si nu sunt lăsate la latitudinea agentului constatator de a le aplica sau nu.
Or, la momentul stabilirii sancțiunii, organul de control a avut în vedere toate cauzele și împrejurările care au determinat modul de individualizare a pedepsei și de aplicare a sancțiunii, motiv pentru care a stabilit amenda minimă în cuantum de 8.000 lei.
Totodată, invederează instanței, faptul ca amenda prevăzuta de legiuitor nu este destinata acoperirii unui prejudiciu, ci are ca scop prevenirea săvârșirii altor fapte si sancționarea contravenientului.
Menționează ca, agentul constatator, la efectuarea controlului a aplicat, in mod corect, prevederile legale ale OG nr. 28/1999, motivele invocate de reclamanta nefiind relevante si nici susținute de acte doveditoare.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate cu consecința respingerii plângerii contravenționale și menținerii în totalitate a procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal întocmit.
Prin întâmpinare, petenta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, a arătat că în mod corect instanța de fond a statuat că, contravenția prevăzuta de art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999 nu a fost săvârșită cu vinovăție.
Astfel, contravenția, mica infracțiune, pentru a putea fi sancționată trebuie să fie săvârșită în forma prevăzută de lege și cu forma de vinovăție cerută de dispoziția legală.
Solicită a se observa faptul că, din descrierea faptei rezultă faptul că petenta a încălcat prevederile art. 6 din OUG nr. 28/1999, întrucât în data de 17.06.2014, din raportul zilnic emis de casa de marcat cu privire la vânzările de până la orele 11.06, rezultă un numerar la sertar de 117,81 lei, găsindu-se, în urma verificărilor, un plus 781,19 lei.
Pentru a se reține încălcarea disp. art. 6 OUG nr. 28/1999 se impunea ca operatorul economic să nu fi utilizat aparate de marcat electronice fiscale.
Or, așa cum se poate observa, II L_____ V. R_____ - I_____ utilizează un astfel de aparat, agentul constatator ridicând raportul zilnic emis, cu privire la vânzările de până la ora 11.06, de casa de marcat.
A învederat primei instanțe faptul că, în fiecare zi de luni, agenții economici din partea firmelor cu care petenta are relații comerciale, se prezintă la punctul de lucru al petentei pentru a ridica comenzile pentru săptămâna în curs, aducând marfa solicitată în ziua următoare.
Plata acestor mărfuri se face la livrare sau în termen de 7 zile, în funcție de firma care livrează marfa.
Este adevărat că în sertar s-a găsit o sumă mai mare de bani decât cea care rezulta din vânzări, însă respectiva sumă provenea din încasările din zilele anterioare și era pregătită pentru a achita contravaloarea mărfurilor primite în acea zi.
Față de aceste considerente, nu se poate reține că în sertar se afla o sumă de bani care nu rezulta din vânzarea cu bon a mărfurilor.
De altfel, chiar în momentul efectuării controlului, s-a primit marfa, aceasta fiind achitată ulterior, în cursul aceleași zile, agenții constatatori împiedicând efectuarea plății în momentul în care s-a primit efectiv marfa, interzicând orice activitate din casă.
Așa cum rezultă din declarația martorei R___ T______, în acea zi, în tura de dimineață era reprezentanta petentei, L_____ R_____ - I_____, care datorită evenimentului medical petrecut în familia sa, nu a putut deschide magazinul conform programului și nici nu a putut înscrie suma lăsată în sertar în casă.
Petenta nu a negat prezența sumei, ci proveniența acesteia și a criticat modul în care s-a efectuat controlul, aceasta neavând posibilitatea să se apere, să dea explicații sau să beneficieze de asistență de specialitate.
Față de cele arătate, apreciază că sub aspectul laturii subiective nu se poate reține existența contravenției, întrucât, așa cum am arătat, petenta nu a refuzat să emită bonuri fiscale pentru mărfurile vândute, aceasta îndeplinindu-și obligațiile legale cu strictețe.
Petenta a respectat toate exigențele și condițiile impuse de legiuitor, astfel că raportat la activitatea efectivă desfășurată și la modalitatea de comercializare, în mod greșit, s-ar reține săvârșirea contravenției, atât timp cât acest incident a fost o întâmplare.
În drept, a invocat disp. art. 205 Cod proc. civ, OG nr. 2/2001.
Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul verbal __________ nr.xxxxxxx/17.06.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei și măsurile complementare a confiscării sumei de 781,19 lei și cea a suspendării activității petentei pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 10 lit. b și sancționate art. 11 alin. 1 lit b, art. 11 alin. 3 din OUG nr. 28/1999.
Astfel, la data de 17.06.2014, inspectorii din cadrul DRAF 1 Suceava au efectuat un control operativ, inopinat prin sondaj în localitatea Fălticeni, jud. Suceava unde petenta desfășoară activitatea de comerț cu amănuntul al produselor alimentare în punctul de lucru aflat în ____________________.149.
Cu ocazia acestui control, inspectorii antifraudă au constatat faptul ca nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate către populație, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din OUG nr.28/1999.
În urma verificării prin sondaj si a comparării datelor înscrise în rapoartele intermediare X emise prin aparatul de marcat electronic fiscal, fiscalizat pentru unitatea controlata cu sumele de bani identificate în casierie si menționate pe monetare, s-a constatat o diferența între soldul scriptic si cel faptic de 781,19 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatele de marcat electronice fiscale, ori în registrul special.
Prima instanță a reținut, în mod greșit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999, întrucât petenta nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa cu vinovăție.
Astfel se reține că diferența de 718,19 lei nu a putut fi justificată prin niciunul dintre mijloacele de proba prevăzute limitativ de art. 11 alin. 3) din OUG nr. 28/1999 și anume prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz.
In ceea ce privește susținerea petentei referitoare la faptul că „banii găsiți proveneau din încasările din zilele anterioare și era pregătită pentru a achita contravaloarea mărfurilor primite în acea zi" nu sunt de natura a înlătura răspunderea contravențională a persoanei juridice II L_____ R_____-I_____.
Astfel, chiar si in aceasta situație, contribuabilul avea obligația de a înregistra in aparatul de marcat electronic fiscal suma respectiva, sub forma de sold inițial, respectiv utilizând funcția primit/plătit.
Or, in prezenta cauza, este evident faptul ca întreprinderea Individuala L_____ R_____ nu a utilizat aparatul de marcat electronic fiscal (AMEF) pentru înregistrarea încasării sumei de 781,19 lei. De asemenea, persoana juridica nu a utilizat nici celelalte doua mijloace prevăzute expres de lege, respectiv facturi sau registrul special al AMEF.
Susținerile petentei în sensul că nu a înscris suma mai sus menționată întrucât se grăbea să ajungă la spital cu ruda sa care era grav bolnavă, în condițiile în care aceasta avea și o angajată, respectiv numita R___ T______, nu pot fi considerate motive pentru a se constata lipsa de vinovăție a petentei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, petenta nu a demonstrat o situație de fapt contrară celor reținute în procesul verbal. Astfel, petenta nu a justificat cu registrul special al casei de marcat ori cu alte documente suma de 781,19 lei găsită în plus în casieria unității. Prin urmare, în lipsa unor documente justificative, apărările petentei rămân la stadiul de simple susțineri, fără valoare probatorie.
Așadar, asupra situației de fapt, Tribunalul reține că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa și că nu a demonstrat o stare de fapt diferită față de cea reținută de către agentul constatator, deci nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal.
Tribunalul constată că între data pronunțării instanței de fond prin sentința atacată și data judecării apelului de față au intervenit modificări legislative asupra O.G. nr. 28/1999, prin OUG nr. 8 din 22 aprilie 2015.
Conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001 „Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
Conform art. 10 lit.b) din O.U.G. nr. 28/1999 în vigoare la data întocmirii procesului verbal, reprezintă contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”, iar potrivit art. 11 alin. (1) lit. b), faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h1 ), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei. Totodată, conform art.11 alin.(3), sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat.
În ce privește sancțiunea complementară, art. 14 alin(2) din OUG nr. 28/1999 în forma anterioară prevedea că „nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni”.
În prezent conform art.I pct. 8.din OUG nr. 8/2015, la articolul 10, litera b) se abrogă, iar potrivit pct.9, La articolul 10, literele c) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"c) neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate, serviciile prestate sau bacșișurile încasate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară prețului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului, ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, valoarea bacșișurilor încasate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferența până la prețul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);
d) nerespectarea de către utilizatori a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h);".
10. La articolul 10, literele q) și w) se abrogă.
11. La articolul 10, litera gg) se modifică și va avea următorul cuprins:
"gg) deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul de bani personali, în registrul special și/sau în chitanțe."
12. La articolul 10, după litera gg) se introduc două noi litere, literele hh) și ii), cu următorul cuprins:
"hh) nerespectarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a obligației prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. i);
ii) nerespectarea de către personalul operatorului economic a obligației prevăzute la art. 4 alin. (121)."
Având în vedere că în forma anterioară art. 10 lit.b) prevedea modalități alternative de săvârșire a contravențiilor, iar în forma actuală, aceste modalități au îmbrăcat forma unor contravenții de sine stătătoare, Tribunalul apreciază, prin raportare la descrierea faptei, așa cum a fost ea redată în cuprinsul procesului verbal, că în reglementarea actuală contravenția săvârșită se încadrează în disp. art. 10 lit. gg), care incriminează deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul de bani personali, în registrul special și/sau în chitanțe.
Tribunalul apreciază că situația de fapt descrisă în procesul verbal și anume faptul că în urma verificării prin sondaj si a comparării datelor înscrise în rapoartele intermediare X emise prin aparatele de marcat electronice fiscal, fiscalizate pentru unitatea controlata cu sumele de bani identificate în casierie si menționate pe monetare, s-a constatat o diferența între soldul scriptic si cel faptic de 781,19 lei, sumă ce nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal, ori în registrul special,își găsește corespondent ca și încadrare juridică,în prevederile art.10 lit.gg) mai sus citat.
Analizând regimul de sancționare al acestei din urmă contravenții, se constată că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin.(1) și (2) din OUG 28/1999 în vigoare la data judecării apelului, contravenția prevăzută la art. 10 lit.gg) se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici în cuantum de 3.000 lei, precum și cu confiscarea sumelor care nu pot fi justificate, nefiind prevăzută ca sancțiune complementară suspendarea activității operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor. De asemenea, contravenția prev. la art. 10 lit.gg) nu intră sub incidența prevederilor art. 12 alin.(4) și (5) din OUG nr. 128/1999 în forma actuală , care au următorul conținut: „ Prin derogare de la art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și cc).
Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) și dd), cu excepția situației prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).”
Reținând că în noua reglementare a OUG nr. 28/1999, contravenția reținută în sarcina petentei are un regim sancționator mai blând se constată așadar că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate, tribunalul constată că, raportat la datele concrete ale speței, și anume valoarea redusă a sumei găsite în casieria punctului de lucru și nejustificate (781,19 lei), circumstanțele personale ale petentei care nu a mai fost sancționată anterior pentru abateri de această natură, proporționalitatea ce trebuie să existe între pericolul social concret al faptei și sancțiunea aplicată, se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Tribunalul apreciază că sancțiunea avertismentului este în măsură să-și îndeplinească atât scopul sancționator, dar și scopul preventiv-educativ, în respectarea dispozițiilor legale ce reglementează proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Pentru considerentele expuse mai sus, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin.(2) Cod procedură civilă, va schimba în tot sentința apelată nr. 2642 din data de 11.12.2014 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă, va înlocui sancțiunea amenzii de 8.000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.06.2014 de către intimată cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale .
Va menține măsura complementară constând în confiscarea sumei de 781, 19 lei.
Va înlătura sancțiunea complementară constând în suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D E C I D E:
Admite apelul declarat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, _____________________, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2642 din data de 11.12.2014, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentă intimată fiind Intreprinderea Individuală L_____ R_____-I_____, cu sediul în loc. Rădășeni, jud. Suceava.
Schimbă în tot sentința apelată nr. 2642 din data de 11.12.2014 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul că:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă.
Înlocuiește sancțiunea amenzii de 8.000 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.06.2014 de către intimată cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale
Menține măsura complementară constând în confiscarea sumei de 781, 19 lei.
Înlătură sancțiunea complementară constând în suspendarea activității pe o perioadă de 3 luni.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N______ D_____-C_______ O_________ G_______ B________ C_______
Red.O.G.
Jud. fond. G_____ I.M.
Tehnored. B.C.
Ex.4/20.11.2015