Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 1446

Ședința publică din 03 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O_______ C_____ S________

Judecător A_____ S_____ S_____

Grefier C______ C______

Pe rol fiind judecarea cereri de apel formulată de către apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr. 6526 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ – Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent B_____ I__, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent B_____ I__, lipsă fiind către apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, în condițiile art. 131 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 482 N.C.P.C., tribunalul, din oficiu, a verificat și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece apelul de față, conform dispozițiilor art. 95 pct. 2 N.C.P.C., coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de administrat, tribunalul a constatat cercetarea judecătorească încheiată, acordând cuvântul pentru dezbateri asupra apelului:

Intimatul petent B_____ I__ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.

TRIBUNALUL

Asupra apelului declarat:

Prin sentința civilă nr. 6526 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ – Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul B_____ I__ cu domiciliul în comuna Bâlteni, _____________________, județul G___, CNP xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___ cu sediul in Târgu J__, _________________________.

A fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.07.2014 cu privire la fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicată.

A fost înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 36 din Legea nr.61/1991 cu sancțiunea avertisment.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul B_____ I__ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.07.2014 în contradictoriu cu intimatul I__ G___ solicitând anularea procesului-verbal de contravenție contestat.

În motivare petentul a arătat că potrivit procesului verbal de contravenție contestat, s-a constatat că în data de 19.07.2014, ora 17.22 aflându-se pe DN66, în intersecție cu DS Cocoreni, a împiedicat organele însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplinii obligațiile de serviciu. De asemenea, s-a consemnat că a refuzat dă dea relații pentru stabilirea identității sale la cererea justificată a organelor de menținere a ordinii publice, precum și faptul că a refuzat să semneze, dar că a luat la cunoștință că va fi sancționat.

Petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție deoarece acesta nu respectă condițiile de formă impus de lege, dat fiind faptul că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor.

De asemenea, petentul a solicitat anularea procesului verbal având în vedere că, potrivit art.16 alin. (1) teza a III-a din O.G. nr, 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: "ocupația și locul de muncă al contravenientului", mențiuni care nu se regăsesc in procesul verbal încheiat. În cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia.

Petentul a precizat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate și că nu este vinovat de săvârșirea faptei, sancțiunea aplicată fiind neîntemeiată având în vedere că la data menționată în cuprinsul procesului verbal se deplasa de la domiciliul său aflat pe drumul secundar din __________________________ situat la șoseaua principală, DN 66 (Tg-J__ - Filiași). A străbătut această distanță de câteva sute de metri, împreună cu un vecin, F________ G_______ domiciliat în ____________________________, jud. G___.Fiind sâmbăta după amiaza, s-au deplasat fără vreo grabă, povestind diverse având în vedere că se văd rar, el având locul de muncă în afara localității și vine acasă doar la sfârșit de săptămână, sau mai rar. Astfel, la momentul când a ajuns aproape de intersecție, la câțiva metri de șoseaua principală, (intenționând să facă la stânga spre magazin, pentru a merge pe trotuarul aferent șoselei), s-au oprit în drum (la aprox. o jumătate de metru, de partea stângă), deoarece în zonă se află o biserică în construcție și recent se montase cupola și au stat să o admire, comentând despre lucrările recent edificate. Au rămas acolo probabil câteva minute, când lângă ei a oprit un autoturism al Poliției condus de agentul de poliție G______ C_________, (organul constatator din procesul verbal contestat), care le-a spus să se dea la o parte de pe drum, ceea ce au și făcut, acesta continuându-și drumul. Fiind cu fața către biserică, pe drumul secundar, era cu spatele către direcția din care a venit mașina, astfel că era în imposibilitatea să observe că autoturismul aflat pe șoseaua principală va vira la dreapta pentru a intra pe drumul secundar, cu atât mai mult cu cât nu avea nici semnale sonore sau luminoase, că s-ar afla în vreo misiune, sau să fi claxonat pentru avertizare. Mai mult, restul drumului era liber, agentul putând să-i ocolească dacă se grăbea, astfel că nu a înțeles care a fost acțiunea sa de a-l fi împiedecat în a-și îndeplini obligațiile de serviciu, pentru că nu se regăsește în nici una dintre situațiile menționate de textul de lege, art. 36 din Lg.61/1991R. Fără a da o importanță deosebită acestui incident, au rămas în aceeași locație încă câteva minute perioadă după care, au văzut mașina poliției că a revenit, iar agentul, oprind din nou în dreptul lor, l-a întrebat cum îl cheamă. I-a spus numele său și acesta a insistat să-i spună și numele părinților, moment in care a întrebat motivul, dacă a făcut ceva, însă agentul de poliție, fără să-i răspundă, sau să-i ceară cartea de identitate, a demarat în trombă.

Petentul a mai arătat că procesul verbal este lovit de nulitate prin nerespectarea disp. art. 16, pct. 7 din OG 2/2001, agentul constatator având obligația la momentul întocmirii procesului verbal, să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Mențiunile consemnate, în sensul că ar fi luat cunoștință de conținutul procesului-verbal și de sancțiunea aplicată, nu sunt reale atâta timp cât acesta nu a fost întocmit în prezența sa, nu i-a fost prezentat, fiindu-i comunicat prin poștă după 5 zile.

Petentul și-a întemeiat plângerea, în drept, pe dispozițiile art. 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile art. 2 și 3 din Legea 61/1991 R, raportat la disp. art. 194 C.proc.civ.

Petentul a anexat plângerii contravenționale, in copie, C.I., procesul verbal contestat, chitanța taxa timbru.

În cauză intimatul I__ G___ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal, motivat de faptul că documentul de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

A înaintat la dosar raportul agentului constatator.

La termenul de judecată din data de 16.10.2014 a fost audiat martorul încuviințat petentului, respectiv F________ G_______, iar la termenul de judecată din data de 30.10.2014 a fost audiat martorul asistent G______ G______.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.07.2014, petentul a fost sancționat cu amenda in cuantum de 3500 lei pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 și 36 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. a și c din Legea nr 61/1991.

S-a reținut că la data de 19.07.2014, petentul, aflându-se pe DN66 (DE 89) Cocoreni a împiedicat organele însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu. De asemenea, a refuzat să dea relații pentru stabilirea identității sale la cererea justificată a organelor de menținere a ordinii publice.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Nu s-a reținut susținerea petentului în sensul că nu au fost descrise suficient faptele reținute in procesul verbal, deoarece agentul constatator a precizat data, locul, ora săvârșirii faptei, neexistând astfel motiv de nulitate absolută a procesului verbal prevăzut de art. 17 din O.G nr. 2/2001.

Cercetând temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut următoarele:

Instanța a constatat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.

În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Din probatoriul administrat in cauză, instanța de fond a constatat că intimatul nu a făcut dovada săvârșirii faptei prevăzute de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, martorul asistent G______ G______ A_____ neconfirmând susținerea din procesul verbal cu privire la fapta de a refuza să dea relații cu privire la identitatea sa, martorul declarând că nu știe dacă i s-au cerut actele petentului.

Referitor la fapta prevăzută de art. 36 din Legea nr. 61/1991, instanța a constatat că deși, martorul propus de petent, F________ G_______ a declarat că împreună cu petentul se aflau pe marginea drumului în apropierea bisericii, și că stăteau de vorbă, declarația acestuia este subiectivă, fiind contrazisă de declarația martorului asistent G______ G______ A_____ care a declarat că petentul se afla in mijlocul uliței, cu fața spre mașina poliției și că polițistul i-a spus că a fost împiedicat de petent să urmărească persoana care conducea mopedul, martorul observând că autoturismul poliției intenționa să intre pe o stradă pentru a urmări o persoană care conducea un moped.

Martorul a mai declarat că persoana care conducea mopedul venea de pe o uliță, a intenționat să meargă pe ______________________ întors și a pornit pe aceeași uliță.

Astfel instanța a constatat că petentul a săvârșit fapta prevăzută de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991.

Deși nu s-au putut reține motive de anulare a procesului verbal cu privire la această faptă, instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gravitatea faptei.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța de fond a arătat că, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere aceste dispoziții legale, coroborate cu disp. art. 7 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, instanța, examinând sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului, a apreciat că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins, în speță, și prin înlocuirea acestei sancțiuni cu avertismentul.

De asemenea, instanța de fond a arătat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea în materie contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Așa fiind, față de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită aceasta, de urmarea produsă, instanța de fond a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale în cauza de față se poate realiza și fără aplicarea amenzii contravenționale, prin înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis în parte plângerea, a anulat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.07.2014 cu privire la fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicată, a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991 cu sancțiunea avertisment.

Împotriva sentinței a declarat apel intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G___, criticând-o pentru netemeinicie.

Prin motivele scrise de apel, apelantul intimat a susținut că, în ceea ce privește refuzul de a da relații pentru stabilirea identității, a apreciat că instanța a interpretat eronat probatoriul administrat. Astfel, martorul asistent nu a infirmat săvârșirea acestei contravenții, arătând doar că nu știe dacă a fost săvârșită și această contravenție.

De asemenea, din însăși plângerea contravențională formulată de petent, a rezultat că polițistul „a insistat să-i spună și numele părinților, moment în care (petentul - n.n.) a întrebat motivul, dacă a făcut ceva”. Chiar și necomunicarea acestor informații, necesare stabilirii identității unei persoane, recunoscută de petent prin plângere, a constituit contravenția de refuz de a furniza informațiile necesare stabilirii identității.

În ceea ce privește ce-a de-a doua contravenție, cu privire la care instanța a modificat procesul-verbal, în sensul înlocuirii amenzii stabilite de agentul constatator la nivelul, minimului prevăzut de lege (!!!) cu avertisment, a apreciat apelantul intimat că analiza făcută de către instanță, a gradului de pericol social al faptei, a fost complet greșită.

Astfel, petentul, cu bună știință, a împiedicat echipajul de poliție să urmărească un moped al cărui conducător a evitat, în mod evident, întâlnirea cu autovehiculul inscripționat cu însemnele poliției, existând, în aceste condiții, indicii privind săvârșirea de către acesta a unei contravenții sau chiar a unei infracțiuni.

Un comportament precum cel adoptat de petent a avut, în opinia apelantului intimat, un profund caracter antisocial, inacceptabil într-o societate care își bazează existența pe principiul legalității și este contrar spiritului civic care trebuie să caracterizeze conduita fiecărui cetățean.

De asemenea, a considerat că trebuia avută în vedere și atitudinea petentului, reflectată în plângerea contravențională, acesta solicitând anularea procesului-verbal și prezentând instanței o stare de fapt neconformă cu realitatea, în condițiile date, fiind greu de presupus că prin aplicarea sancțiunii avertismentului petentul ar putea fi determinat ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte și să manifeste respect pentru activitatea instituțiilor care au drept misiune menținerea ordinii publice, condiție fundamentală pentru existența oricărui stat de drept.

Față de considerentele de mai sus, apelantul intimat a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă și art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

În temeiul dispozițiilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că amenda aplicată se face venit la bugetul local al localității de domiciliu a contravenientului, constituind venit public, în sensul dispozițiilor art. 30 alin. 2 din același act normativ, instituția apelantă fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru pentru prezentul apel.

În baza art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă la dezbateri.

Intimatul petent B_____ I__ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În motivare, intimatul petent a arătat că a fost amendat de către I.P.J. G___, iar prin sentința civilă nr. 6526/30.10.2014, i-a fost admisă plângerea și i s-a aplicat un avertisment.

Instanța de fond a analizat corect probele administrate la dosarul cauzei, a apreciat că a avut o atitudine corectă și așa cum a relatat, pe viitor nu va mai săvârși astfel de fapte, mai ales că, nu putea da detalii cu privire la un conducător de moped, dacă nu știam cu amănunt cine este.

Pentru aceste motive, precum și probele administrate din dosarul de fond, intimatul petent a solicitat respingerea apelului I.P.J.-ului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

În drept, intimatul petent a invocat prevederile art. 466 C.pr.civ.

Examinând apelul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 și art. 477 NCPC, tribunalul îl reține ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 6526 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ – Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petentul B_____ I__ cu domiciliul în comuna Bâlteni, _____________________, județul G___, CNP xxxxxxxxxxxxx în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G___ cu sediul in Târgu J__, _________________________.

A fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.07.2014 cu privire la fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicată.

A fost înlocuită sancțiunea amenzii în cuantum de 3.000 lei aplicată pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 36 din Legea nr.61/1991 cu sancțiunea avertisment.

Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că din probele administrate în cauză nu a rezultat comiterea faptei prevăzute de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, în condițiile în care martorul asistent G______ G______ A_____ nu a confirmat susținerea din procesul verbal cu privire la fapta de a refuza să dea relații cu privire la identitatea sa, martorul declarând că nu știe dacă i s-au cerut actele intimatului petent, iar fapta prevăzută de art. 2 punctul 36 din același act normativ nu prezintă un grad de pericol ridicat care să justifice aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei, fiind suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului.

Criticile formulate de către apelantul intimat sunt fondate cu privire la greșita anulare a procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/19.07.2014 cu privire la fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991.

Astfel, prin actul de constatare menționat organele de poliție au reținut că la data de 19.07.2014, intimatul petent B_____ I__ a refuzat să dea relații pentru stabilirea identității sale la cererea justificată a organelor de menținere a ordinii publice.

În urma probelor administrate în cauză nu a rezultat o stare de fapt contrară celei reținută în procesul verbal de contravenție menționat mai sus, în condițiile în care aspecte reținute în cuprinsul acestuia sunt rezultatul constatărilor personale ale agentului de poliție, situație în care procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie și legalitate.

Faptul că martorul asistent G______ G______ A_____ nu ar fi confirmat săvârșirea faptei prev. de art. 2 punctul 31 din Legea 61/1991, nu înseamnă că intimatul petent nu ar fi comis fapta respectivă, de vreme ce constatările agentului constatator nu au fost combătute prin dovada contrară, în condițiile în care martorul menționat nu a declarat că intimatul petent ar fi dat relații cu privire la identitatea sa agentului de poliție ci a arătat că nu știe dacă i s-au cerut actele contravenientului.

De altfel, chiar intimatul petent, în plângerea contravențională a arătat că a refuzat să dea relații cu privire la numele părinților, la solicitarea agentului de poliție, date absolut necesare pentru stabilirea identității acestuia.

Cu privire la criticile apelantului intimat I__ G___ în sensul că în mod greșit s-a aplicat de către prima instanță sancțiunea avertismentului pentru fapta prev. de art. 2 punctul 36 din Legea 61/1991, acestea sunt nefondate.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Față de criteriile enunțate, având în vedere că fapta nu avut urmări grave, se apreciază că în mod corect prima instanță a aplicat sancțiunea avertismentului, acesta fiind suficient pentru atingerea prevenției sancțiunii contravenționale și pentru corijarea conduitei contravenientului în sensul respectării normelor legale care se referă la obligația de a permite organelor de polițe de a lua măsurile corespunzătoare împotriva altor persoane care au comis fapte antisociale.

Față de considerentele enunțate, tribunalul urmează a admite apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, împotriva sentinței civile nr. 6526 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ – Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent B_____ I__, a schimba în parte sentința în sensul că va înlătura dispoziția privind anularea procesului-verbal de contravenție referitor la fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, menținând sancțiunea amenzii de 500 lei aplicată pentru această contravenție și va menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul intimat Inspectoratul de Poliție al Județului G___, având C.I.F. xxxxxxx, cu sediul în Tg.-J__, __________________, jud. G___, împotriva sentinței civile nr. 6526 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ – Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul petent B_____ I__, identificat prin CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în comuna Bâlteni, _____________________, județul G___.

Schimbă în parte sentința în sensul că înlătură dispoziția privind anularea procesului-verbal de contravenție referitor la fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991, menținând sancțiunea amenzii de 500 lei aplicată pentru această contravenție.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 03 Iunie 2015, la Tribunalul G___.

Președinte, O_______ C_____ S________		Judecător, A_____ S_____ S_____
	Grefier, C______ C______

Red. O.C.S.

Tehnored. C.C.

Judecăt. fond P. C________

5 ex./23 Iunie 2015