R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

Decizia nr. 139

Ședința publică din data de 15.01.2014

Instanța constituită din:

P_________ : F________ G______ M____

JUDECATOR : A___ I_____

JUDECĂTOR: F_______ I______ M_______

GREFIER : A____ I____ A________

Pe rol, fiind soluționarea recursului având ca obiect plângere contravențională, formulat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN cu sediul în București, _____________________.401A, sector 6împotriva sentinței civile 8357 din data de 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - petenta _____________, cu sediul în Ploiesti, ____________________, județul Prahova.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat.

Instanța raportat la actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta _____________ a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012, întocmit de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., solicitând anularea procesului verbal de constatare a contravenției, și pe cale de consecință anularea măsurilor de sancționare contravențională și exonerarea de la plata despăgubirii și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor stabilite cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea acțiunii, petenta a arătat că, în esență, procesul-verbal a fost în mod nelegal, întrucât petenta a achitat contravaloarea rovinietei pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, valabilă de la data de 26.08.2010 – ora 10.11 până la data de 26.08.2011, ora 24.00, potrivit chitanței ________ nr.xxxxxxxxxx/26.08.2010.

A mai învederat că agentul constatator a nesocotit art.16 din OG nr.2/2001, deoarece nu s-au indicat toate împrejurările ce puteau servi la aprecierea gravității faptei.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe OG nr. 2/2001.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie, procesul verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012, bon nr.217 din 26.08.2010(f.4,5).

La data de 22.04.2013, intimata a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 8357 din data de 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă plângerea contravențională, a fost anulat procesul – verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012, a fost exonerată petenta de la plata amenzii aplicate în cuantum de 750 lei, fiind anulat tariful de despăgubire în valoare de 416,08 lei pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012, întocmit de către intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 96 Euro, întrucât în data de 26.08.2011 autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX proprietatea sa, a fost surprins în trafic circulând fără să dețină rovinietă valabilă în momentul controlului, faptă ce este prevăzută de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002.

Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Referitor la legalitatea proceselor – verbale de contravenție, instanța constată că acestea conțin toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data și locul comiterii acesteia.

Potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesul-verbale de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesul-verbal încheiat anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate de a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012 a fost constatată la data de 26.08.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.02.2012, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța constată că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Prin urmare, instanța urmează să admită plângerea contravențională și să anuleze procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/22.02.2012, încheiat de către intimată și, în consecință, va exonera petenta de la plata amenzii aplicate și a tarifului de despăgubire.

Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 05.07.2013, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale și menținerii sancțiunii amenzii aplicate petentului intimat.

A susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.G. nr. 15/ 2002, apreciind că este prescrisă răspunderea contravențională, întrucât potrivit normelor legale incidente, procesul verbal se întocmește și se comunică în 30 de zile de la data constatării contravenției, iar aplicarea sancțiuni amenzii se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșiri faptei. A arătat că, în cauză, fapta a fost comisă în data de 26.08.2011, fiind înregistrată prin mijloace tehnice și constatată la data de 22.02.2012 prin procesul verbal contestat, în interiorul termenului de prescripție, de 6 luni de la data săvârșiri faptei. De asemenea, actul sancționator a fost comunicat intimatei – petente la mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Totodată, a apreciat că, prin adoptarea Legi nr. 144/ 2012, s-a urmărit ca, în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției, care coincide cu data încheierii procesului verbal, să nu se poată întocmi alte acte sancționatorii, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, fără însă a se institui un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât cel general, de 6 luni.

Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurenta - intimata s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, art. 312 alin. 3 C. pr. civ.

Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefundat învederând că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea legii contravenționale mai favorabile, respectiv Legea nr. 144/2012, apreciind că s-a prescris dreptul recurentei intimate de a aplica sancțiunea contravențională.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod contrar susținerilor recurentei - intimate Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, corect a reținut instanța de fond faptul că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Contrar susținerilor recurentei – intimate, tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În aceeași măsură, după cum, în mod corect a reținut instanța de fond, noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.

Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut în sentința recurată că, deoarece fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx a fost săvârșită la data de 26.08.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 22.02.2012, la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art.. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimata - petenta _____________, împotriva sentinței civile nr. 8357 din data de 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN cu sediul în București, _____________________.401A, sector 6împotriva sentinței civile nr. 8357 din data de 08.05.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - petenta _____________, cu sediul în Ploiesti, ____________________, județul Prahova ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR

F________ GEANINAALBU I_____ F_______ I______

M_______

GREFIER,

A____ A________

Operator date cu caracter personal nr. 5595/ RED. FIM

2EX/24.02.2014

d.f. XXXXXXXXXXXXXX – Jud. Ploiești

j.f. – Cobâscan A________