R O M A N I A

JUDECATORIA GURAHONT OPERATOR 3078/2868

JUDETUL A___

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 276

Ședința publică din data de 14 mai 2015

Președinte: T___ G_______

Grefier: C___ C_____

S-a luat în plângerea petentului C_____ A______ împotriva intimatului I____________ Județean de Poliție A___ pentru anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 05 martie 2015 de Postul de Poliție Gurahonț din cadrul intimatei.

La apelul nominal s-a prezentat petentul personal și asistat de avocat Lile A_____ și martora Vira Elenalipsă fiind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Plângerea timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a luat declarație martorei, sub prestare de jurământ, declarația acesteia fiind consemnată în proces – verbal și atașată la dosarul cauzei.

Reprezentantul petentului arată că nu are probe de propus, cereri de formulat sau excepții de invocat situație în care, instanța a declarat faza probatorie încheiată și a acordat cuvântul pentru dezbaterea cauzei în fond.

Reprezentantul petentului a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în acțiune și declarația martorului audiat.

J U D E C Ă T O R I A

Constată că prin plângerea, înregistrată la această instanță la data de 19 martie 2015 petentul C_____ A______ a chemat în judecată pe intimatul I____________ Județean de Poliție A___ solicitând anularea procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05 martie 2015 încheiat de Postul de poliție Gurahonț; exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 877,50 lei; anularea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 17 februarie 2015 a fost contactat telefonic în Italia, de către vecinul său Butariu M____, domiciliat în localitatea Drauț, nr. 219, care i-a comunicat că a fost citat să se prezinte la sediul Postului de Poliție Gurahonț pentru a rezolva o problemă legată de o contravenție rutieră.

A mai arătat că la data de 05 martie 2015 când s-a întors în România s-a prezentat la Postul de Poliție Gurahonț, unde i-a fost adus la cunoștință faptul că a fost reclamant că a încălcat prevederile legale privitoare la trecerea la nivel cu calea sens în care i-a fost întocmit un proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției. A mai menționat că nu înțelege foarte bine limba română astfel că a semnat documentul fără a face obiecțiuni cu privire la conținutul acestuia, procesul – verbal fiind semnat și de către prietenul său, care l-a însoțit la Postul de Poliție Gurahonț Bosto G____ Piero, de asemenea cetățean italian. Ulterior, a observat că este obligat să achite amenda de 877,50 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. b din HG nr. 1391/2006, totodată fiindu-i adus la cunoștință și faptul că i-a fost reținut permisul de conducere.

A mai arătat că contestă în totalitate procesul – verbal atacat, respectiv faptul că nu a încălcat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și b din HG nr. 1391/2006 el neavând obligată să oprească, deoarece barierele nu era în curs de coborâre și semnatul luminos sau sonor nu era în funcțiune la momentul traversării pasajului.

Cu privire la legalitatea procesului – verbal atacat a arătat că acesta nu este legal întocmit, deoarece nu are la bază o constatare directă a agentului de poliție care l-a întocmit. Referitor la modalitatea de constatare a contravențiilor, remarcă că din conținutul art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier…”, acesta constituind regula în materia contravențiilor prevăzute de legislația rutieră.

Conform dispozițiilor art. 180 alin.1 din HG nr. 1391/2006 „în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces – verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 A…”, legiuitorul folosind două sintagme și anume în cazul în care constată și agentul constatator, ceea ce implică o constatare directă, nemijlocită, a presupusei fapte contravenționale. Doctrina și practica judiciară exclude în materia contravențională ope lege, orice alt mod de constatare, altul decât cel prin care constatare directă cu propriile simțuri implicând intervenția unui agent constatator.

Singura excepție de la această regulă este cuprinsă în prevederile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 raportat la prevederile art. 181 alin. 1 din OG nr. 1391/2006 „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic calificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces – verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut de anexa nr. 1 D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirii identității conducătorului de vehicul”.

Or în ce privește constatarea la care se face referire în procesul – verbal atacat, agentul constatator nu a fost de față atunci când a avut loc presupusa faptă contravențională. Agentul constatator a făcut verificări pentru a stabili identitatea conducătorului auto, interogând baza de date și solicitând informații de la proprietarul autoturismului, dar această operațiune nu are o bază legală, fapta nefiind constatată cu un mijloc tehnic certificat sau omologat și verificat metrologic. Probabil activitatea de constatare și aplicare a prezentei sancțiuni este bazată pe o sesizare venită din partea unei terțe persoane care nu are o calitate prevăzută de lege pentru a constata și aplica sancțiuni în domeniul circulației rutiere.

Ca atare, raportat la considerentele expuse, solicită să se constate că procesul – verbal urmează a fi anulat întrucât acesta a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor legale opozabile erga omnes, deci implicit și agentului constatator.

Cu privire la temeinicia procesului – verbal a arătat că consideră că acesta este netemeinic, deoarece în cuprinsul acestuia se face referire la o stare de fapt pe care o contestă apreciind că nu corespunde realității. Pe lângă faptul că agentul constatator nu a putut constata cu propriile simțuri presupusa faptă contravențională, aceasta nici nu s-a săvârșit în modalitatea în care a fost descrisă în conținutul procesului – verbal de contravenție atacat.

Pentru a exista răspunderea contravențională, așa cum legiuitorul precizează în art. 1 din OG nr. 2/2001 se impunea să săvârșească abaterea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a și b din HG nr. 1391/2006 cu vinovăție, vinovăția constituind singurul temei al răspunderii contravenționale.

Așa cum s-a precizat, fiind de bună credință, a recunoscut că a condus autoturismul marca F___ P____ cu nr. XXXXXXXX pe raza localității Gurahonț, în luna februarie și a precizat faptul că drumul era acoperit cu gheață, dar în același timp a negat să fi avut vreun incident legat de trecerea la nivel de cale ferată. Așa cum rezultă din procesul – verbal, trecerea la nivel cu calea ferată era prevăzut cu bariere, ceea ce implică și faptul că acesta trebuie să fie prevăzută și cu sistem de avertizare sonore și luminoase. Din câte reține la momentul în care a circulat la pasajul la nivel cu calea ferată, aceasta datorită denivelărilor existente i-a provocat alunecarea ușoară a vehiculului. Este posibil ca după ca după ce a trecut pasajul să se fi pus în funcțiune mijloacele de semnalizare, dar acest aspect nu are nici o legătură cu fapta ce i-a fost reținută în sarcina sa prin procesul – verbal atacat.

A mai arătat că nu există probe cu privire la săvârșirea de către el a presupusei fapte contravenționale sau cel puțin aceste probe nu i-au fost prezentate cu ocazia prezentării sale în fața organului de poliție, solicitând ca intimata să facă dovada acestor probe în fața instanței de judecată.

În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe prevederile art. 192, art. 194, art. 249 Cod procedură civilă, art. 102 alin. 2 lit. e, art. 118 alin. 1, art. 109 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002, art. 138 alin. 1 lit. e din HG nr. 1391/2006, art. 1 alin. 1, art. 34 din OG nr. 2/2001 și jurisprudența CEDO.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerea ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OUG nr. 2/2001 și art. 2 din OUG nr. 195/2002 și de asemenea să se constate că procesul – verbal contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.

A mai arătat că la data de 08 februarie 2015în timp ce se deplasa pe DN 79 A __________________________ cu autoturismul marca F___ P____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX al cărui conducător auto, în persoana petentului la trecerea de cale ferată nu a oprit, intrând pe sub prima cumpănă a barierei mecanice coborâtă, rămânând blocat între bariere până la trecerea trenului xxxxx și deschiderea barierei.

Agentul a procedat la întocmirea procesului – verbal de sancționare contravențională pentru încălcarea prevederilor HG nr. 1391/2006 stabilind sancțiunile prevăzute de OUG nr. 195/2002, actele normative fiind în vigoare la data constatării contravenției.

A mai arătat că în speță, nu se pune problema probatoriului administrat de petent, iar actele dosarului și constatarea directă a polițistului rutier nu pot fi ignorate în raport de simpla negare a faptei de către petent care apreciază aleatoriu agentul de poliție nu putea stabili în cauză săvârșirea unei contravenții.

Consideră că instanța, raportat la probatoriul administrat în cauză urmează să pronunțe o hotărâre în acord cu jurisprudența internațională în materie (cauza H______ ș.a. contra României).

În aceste cauze reunite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materia circulației rutiere prevăzută de art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului – verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționează încălcările legislației de circulație rutieră intrând în competența poliției.

În această situație în lipsa probelor produse de reclamant și în raport de existența la dosarul cauzei a procesului – verbal de contravenție și a referatului cu rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu plângerea contravențională consideră că singura soluție viabilă ce poate fi adoptată de prima instanță este respingerea plângerii în contextul existenței faptei contravenționale.

Prin urmare, în speța dată instanța urmează să aprecieze în raport de concluziile Curții cuprinse în cauza H______ ș.a contra România potrivit cărora prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului – verbal cu realitatea în materia legislației rutiere procesul – verbal de contravenție bucurându-se de prezumția de egalitate până la proba contrară.

Cât privește faptele petentului, opinează că acestea au existat și au fost corect individualizate, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru faptele săvârșite, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului, în cauză nefiind necesară intervenția judecătorului.

A mai arătat că solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul – verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită potrivit art. 175 alin.1 din Legea nr. 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

De asemenea, a mai arătat că fapta reținută prin procesul – verbal este recunoscută de contravenient prin semnarea procesului – verbal în cauză, iar mențiunea ulterioară cu privire la nerecunoașterea limbii române nu primează despre faptul că agentul de poliție a fost informat ulterior evenimentului, opinează că acesta este investit de către stat cu puterea de a sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărării statului de drept. Totodată raportul de eveniment nr. 6 din 08 februarie 2015 întocmit de A______ L____, având funcția de revizor ace în stația Gurahonț constituie o probă indubitabilă la fapta contravențională descrisă.

Procesul – verbal de contravenție este un act întocmit de un agent aflat în exercițiul funcțiunii, solicitând recunoașterea valorii probatorii a înscrisului care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma „ad validitatem” cu respectarea condițiilor de formă și fond în scopul producerii efectelor pentru care a fost întocmit.

Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că petentul nu a produs nici o probă și nu a indicat nici un indiciu în susținerea afirmațiilor sale, mai mult, nu a indicat nici un motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic pe reclamant în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulație din partea sa și, după ce a fost oprit în trafic, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces – verbal total neadevărat.

Raportat la această situație, în lipsa unor minime indicii de netemeinicie a procesului – verbal consideră că se respectă în cauza dedusă judecății cerințele de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului – verbal întocmit.

A mai arătat că petentul nu a motivat în nici un fel în ce constă netemeinicia procesului – verbal ce i-a fost întocmit și nu a adus dovezi în sprijinul nevinovăției afirmate în fața instanței, dovezi care să arate concret ce a determinat nerespectarea de către petent a legislației rutiere care să ducă la infirmarea celor reținute prin procesul – verbal dresat de agent.

A mai arătat că este de reținut că petentul a avut posibilitatea de a se apăra împotriva prezumției de legalitate a procesului – verbal de contravenție, atât prin dreptul la formularea de obiecțiuni ce au fost înserate în conținutul procesului – verbal de către organul instrumentator cât și prin plângerea adresată instanței, însă simpla afirmație a acestuia conform căreia fapta descrisă nu este cea reală nu se poate afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție.

Intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe art. 175 alin. 1, din Legea nr. 134/2010.

Din actele și lucrările dosarului, instanța retine în fapt următoarele:

Închiderea și deschiderea barierelor de la trecerea de nivel cu calea ferată de pe DN 79 A din vecinătatea Stației CFR Gurahonț se face prin acționarea manuală de către lucrătorul stației care are în răspundere punctul de lucru respectiv, Trecerea de nivel nu este prevăzută cu sistemul de avertizare sonore și luminoase.

Din raportul de evenimente nr. 6/8 februarie 2015 întocmit de revizorul de ace rezultă că după ce a primit semnalul de punere pe liber a trenului și a procedat la încheierea barierelor, la circa un minut petentul a pătruns cu autoturismul XXXXXXXX pe sub prima barieră și nu a mai reușit să treacă de cea de a doua barieră, autoturismul rămânând între bariere până la trecerea trenului, după care s-a deplasat și a notat număr de înmatriculare al autoturismului.

Raportat la această stare de fapt, instanța reține că dacă lucrătorul care a acționat manivela de închidere a barierelor susține că petentul a intrat pe sub prima barieră deși închiderea s-a făcut cu un minut mai înainte și nu a mai reușit să facă traversarea căii ferate din cauza celei de a doua bariere, rămânând între bariere, se pune fireasca întrebare de ce nu a procedat la ieșirea dintre bariere prin acționarea în marșarier a autoturismului, preferând să rămână blocat între bariere.

În lipsa unor declarații luate de agentul constatator petentului și lucrătorului CFR la data de 05 martie 2015 când a fost încheiat procesul – verbal de contravenție pentru a stabili modalitatea pentru care petentul a pătruns pe sub prima barieră și nu a mai reușit să iasă în afara ei, instanța reține că barierele nu au fost închise cu un minut înainte cum susține lucrătorul CFR ci în curs de coborâre, fapt rezultat din imposibilitatea petentului de ieșire dintre bariere pentru acționarea în marșarier a autoturismului.

Ținând seama că evenimentul a avut loc la începutul lunii februarie și lucrătorul CFR are obligația ca atunci când efectuează manevra de închidere manuală a barierelor să fie efectuată cu prudență pentru că în lipsa semnalelor de avertizare sonoră și luminoasă a trecerilor de nivel de acest tip, autovehiculele care circulă în condiții de iarnă pot avea dificultăți de frânare.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul – verbal.

Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite plângerea petentului C_____ A______, cetățean italian cu reședința în România, __________________, jud. A___ având domiciliul procesual ale în Cabinet avocat Lile A_____ cu sediul în municipiul A___, _______________________, nr. 25 – 27, _______________ împotriva procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/05 martie 2015 încheiat de Poliția comunei Gurahonț din cadrul intimatului I____________ Județean de Poliție A___ cu sediul în municipiul A___, __________________, nr. 17 – 19, jud. A___ și în consecință:

Anulează procesul – verbal de contravenție .

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel la Tribunalul A___ în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Gurahonț.

Pronunțată azi 14 mai 2015, în ședința publică.

Președinte, Grefier,

T___ G_______ C___ C_____

Red. T.G

Dact. C.C

4 exp/02.06.2015

Se va comunica cu:

- petentului C_____ A______, cetățean italian cu reședința în România, __________________, jud. A___ având domiciliul procesual ale în Cabinet avocat Lile A_____ cu sediul în municipiul A___, _______________________, nr. 25 – 27, _______________

- intimatului I____________ Județean de Poliție A___ cu sediul în municipiul A___, __________________, nr. 17 – 19, jud. A___