Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 1747/A/CAA/2015

Ședința publică din data de 16 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I___ B_______

Judecător I____ I______

Grefier M_____ Z______

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelant _________________________ SRL, împotriva sentinței nr. 3556/16.03.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX,în contrdictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată c.j. T_____ D__, lipsind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-a depus prin registratura instanței la data de 10.07.2015, de către intimat, întâmpinare, în dublu exemplar din care un exemplar a fost comunicat apelantului, în cadrul procedurii prealabile reglementate de noul cod de procedură civilă. Nu s-a depus răspuns la întâmpinare.

Totodată, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 06.10.2015, de către apelantă note scrise.

Reprezentantul intimatei depune delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul disp. art. 392 din noul cod de pr. civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată în cauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza spre soluționare, potrivit disp. art. 394 noul cod de pr. civ.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului de față, constată că:

Prin sentința civilă nr. 3556/16.03.2015, a Judecătoriei Timișoara, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ____________________________, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx din data de 08.12.2014, încheiat de intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA – DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând motive de nulitate ce pot fi invocate din oficiu.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

În prezenta cauză instanța constată că aspectele consemnate de agentul instrumentator în procesul-verbal contestat sunt corespunzătoare realității. Din coroborarea celor consemnate de către agentul constatator în cuprinsul actului atacat (fila 11) cu înscrisurile depuse de intimat la dosarul cauzei (filele 23-46) rezultă că petenta ____________________________, în calitate de proprietară a autovehiculului marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a săvârșit contravenția prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 421/2002, constând în refuzul de a se conforma somației primarului nr. 406/6570/xxxxx/23.10.2014, prin care i s-a solicitat ridicarea vehiculului de pe domeniul public în termen de 5 zile de la primirea somației.

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către intimat rezultă că, urmare a sesizării numitului M____ V___ în legătură cu autovehiculul marca Opel de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, ce părea a fi abandonat pe _____________________ din Timișoara de mai mult de un an (fila 29), s-au efectuat verificări la fața locului de către reprezentanții Direcției Poliției Locale și s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abandonului ________ nr. 1659/09.10.2014 (fila 30). Cu ocazia întocmirii acestui proces-verbal de constatare, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 421/2002, pe parbrizul autoturismului s-a afișat o somație prin care proprietarului sau deținătorului legal i s-a pus în vedere să ridice autovehiculul în termen de 10 zile (fila 44).

D__ fiind că după trecerea termenului de 10 zile autovehiculul se afla în continuare parcat în același loc, s-a procedat conform art. 9 din Legea nr. 421/2002 și s-a emis somația nr. 406/6570/xxxxx/23.10.2014, prin care i s-a pus în vedere societății petente, în calitate de prorpietară a autovehiculului, să îl ridice de pe domeniul public în termen de 5 zile de la primirea somației (fila 40). Somația a fost comunciată petentei la data de 03.11.2014, însă aceasta nu a dat curs respectivei somații, motiv pentru care a fost sancționată contravențional în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 421/2002.

Petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, deși sarcina probei îi incumbă, în conformitate cu prevederile art. 249 Cod proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. 1 teza a doua Cod proc. civ.

Instanța nu va reține apărarea petentei formulată în cadrul răspunsului la întâmpinare, în sensul că a considerat că nu ea trebuie să ofere informații referitoare la autoturism, ci societatea ____________________, care folosește autoturismul în baza unui contract de comodat. Petenta avea obligația să se conformeze dispozițiilor legale și să dea curs somației emise de Primarul mun. Timișoara în temeiul prevederilor art. 9 din Legea nr. 421/2002, în calitatea sa de proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Însă petenta nu a răspuns somației și nici nu a adus la cunoștința Direcției Poliției Locale faptul că a transmis dreptul de folosință asupra autoturismului declarat abandonat, ca atare se impune să suporte consecințele pasivității sale.

Instanța constată totodată că inițial, prin plângere, petenta a susținut că pentru autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost încheiat un contract de comodat cu M____ F______ D_____ în calitate de comodatar, prin care dreptul de folosință asupra autovehiculului a fost transferat către M____ F______ D_____, administrator al societății ____________________. Petenta nu a depus odată cu plângerea contravențională contractul la care a făcut referire, însă a anexat răspunsului la întâmpinare un contract de comodat încheiat cu ____________________ în calitate de comodatar (nu cu M____ F______ D_____, după cum a pretins prin plângere). Acest contract de comodat este contract consemnat prin înscris sub semnătură privată, fără dată certă, deși petenta în calitate de proprietar al autoturismului avea obligația de a solicita autorităților competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a deținătorului legal al autovehiculului, conform art. 15 alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 195/2002.

În absența unei date certe, contractul de comodat depus de petentă la dosarul cauzei nu poate fi opus terților, ca atare petenta nu se poate prevala de respectivul contract pentru a se exonera de răspundere contravențională.

În ceea ce privește susținerea petentei formulată în cadrul răspunsului la întâmpinare, în sensul că autoturismul proprietatea sa nu întrunește cerințele Legii nr. 421/2002 pentru a fi considerat abandonat, căci nu se află în stare improprie circulației, instanța constată că declararea autovehiculului marca Opel, de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ca fiind abandonat pe domeniul public al municipiului Timișoara s-a făcut prin Dispoziția Primarului mun. Timișoara nr. 81/23.01.2015 (fila 24), dispoziție ce a fost comunicată petentei (fila 26). Petenta a avut dreptul de a ataca această dispoziție a primarului la instanța de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la comunicare, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 421/2002. În acțiunea în contencios administrativ petenta ar fi putut să invoce faptul că autovehiculul nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi declarat abandonat, neputându-se prevala de aceste aspecte în cadrul plângerii contravenționale.

Prin urmare, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Fapta petentei astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat și a cărei săvârșire rezultă din probele administrate întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 421/2002.

În ceea ce privește cererea subsidiară a petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța va avea în vedere prevederile legale incidente. Potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel încât trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei. Art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

Raportând aceste dispoziții legale la situația de fapt din prezenta cauză, instanța constată că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Sancțiunea amenzii a fost aplicată conform actului normativ de incriminare, în cuantumul minim prevăzut de lege, iar aplicarea unui simplu avertisment nu ar fi de natură să realizeze scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de a nu se conforma somației primarului.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ____________________________ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx din data de 08.12.2014, încheiat de intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA – DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE și va menține ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen și motivat – petenta, solicitând admiterea prezentului apel și schimbarea în tot a Sentinței Civile atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale astfel cum aceasta a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, s-a arătat, în esență, că instanța de judecată a reținut în mod eronat faptul că societatea Autoservice Universal S.R.L., în calitate de proprietară a autoturismului marca Opel cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a săvârșit contravenția prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr.421/2002, constând în refuzul de a se conforma somației primarului nr.406/6570/xxxxx/23.10.2014, prin care i s-a solicitat ridicarea autovehiculului de pe domeniul public în termen de 5 zile de la primirea somației. Societatea Autoservice Universal S.R.L. nu a urmărit să nesocotească dispozițiile organului constatator ci a înțeles să nu dea curs somației primite deoarece a apreciat că nu este cea în măsură să ofere informații referitoare la autoturismul în discuție atâta timp cât dreptul de folosință asupra autoturismului aparține societății MIRUNYA STYLE S.R.L, administrată de dl. M____ F______-D_____.

Au arătat că societatea Autoservice Universal S.R.L. nu a refuzat să se conformeze somației primite și să colaboreze cu agentul constatator ci a considerat just ca societatea MIRUNYA STYLE S.R.L. să dea curs tuturor solicitărilor referitoare la autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, având în vedere că aceasta este cea care se folosește și răspunde de autoturism.

Au precizat că prin Sentința Civilă nr. 3556 pronunțată în ședința publică din data de 16.03.2015 Judecătoria Timișoara a apreciat că societatea nu se poate prevala de contractul de comodat depus la dosarul cauzei pentru a se exonera de răspundere contravențională, deoarece acest contract de comodat este "consemnat prin înscris sub semnătură privată , fără dată certă, deși petenta în calitate de proprietar al autoturismului avea obligația de a solicita autorităților competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a deținătorului legal al autovehiculului, conform art. 15 alin.1 ind.1 din OUG nr. 195/2002".

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin.1 ind.l din OUG nr. 195/2002 "ia cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. în cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menționarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și a datelor de identificare ale deținătorului mandatat".

Societatea Autoservice Universal S.R.L. nu avea obligația de a solicita autorităților competente înscrierea în certificatul de înmatriculare a deținătorului legal al autovehiculului, având doar posibilitatea de a face acest lucru.

De asemenea, au precizat că, contractul de comodat a fost consemnat prin înscris sub semnătură privată, fără dată certă, strict din rațiuni de ordin moral. Părțile contractante fiind rude foarte apropiate în grad și având o relație strânsă bazată pe încredere reciprocă și respect, au apreciat ca fiind suficientă consemnarea contractului de comodat prin înscris sub semnătură privată. Vă rugăm totodată să aveți în vedere că autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX nu întrunește cerințele Legii nr. 421/2002 pentru a fi considerat abandonat.

Autoturismul antemenționat este folosit de către societatea MIRUNYA STYLE S.R.L. în vederea desfășurării activității, acesta fiind și motivul pentru care se află zi de zi parcat pe _______________________________ numărului 13 și nicidecum nu se află în stare improprie de circulație. Din fotografiile depuse la dosarul cauzei se poate observa că autoturismul nu prezintă nici un semn de degradare sau care să denote o stare tehnică necorespunzătoare, ce ar face imposibilă circulația acestuia pe drumurile publice.

Au mai arătat că au înțeles să se prevaleze de faptul că autovehiculul nu îndeplinește cerințele legii pentru a fi declarat abandonat în cadrul plângerii contravenționale formulate deoarece apreciem că o acțiune în contencios administrativ împotriva Primăriei ar fi fost sortită din start eșecului, având în vedere că de regulă Primăriei i se acordă câștig de cauză fără a se mai ține prea mult cont de apărările și susținerile celeilalte părți. Nu în ultimul rând, raportat la situația de fapt din prezenta cauză, apreciază că sancțiunea ce a fost aplicată societății Autoservice Universal S.R.L. nu este proporțională cu gradul de pericol social ai faptei săvârșite și astfel nu există un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei.

În drept, au invocat dispozițiile art. 466, art. 468, art. 470, art. 471, art. 480 Noul Cod de Procedura Civilă.

Apelul a fost legal timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru, potrivit art. 23 al. 1 din OUG 80/2013.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică legală a sentinței civile apelate arătând în esență că în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal atacat, instanța, analizându-l prin prisma prevederilor imperative ale art. 17 din OG nr. 2/2001, a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de textul de lege menționat.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța a constatat că aspectele consemnate de agentul instrumentator în procesul-verbal de contravenție sunt corespunzătoare realității, apreciind coroborat probele depuse la dosarul cauzei.

Astfel, instanța a reținut că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, în urma analizei situației de fapt și a probatoriului administrat.

Consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

Pe fond, a precizazat faptul că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 1000 lei, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, fapta reținută în sarcina sa constând în faptul că la data ora și locul menționate în actul de sancționare în calitate de proprietar al autovehiculului marca Opel de culoare roșie cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX abandonat pe domeniul public în stare de degradare nu s-a conformat Somației Primarului nr.406/6570/xxxxx/23.10.2014 refuzând ridicarea vehiculului de pe domeniul public în termen de 5 zile de la primirea somației cu confirmare de primare sau afișată la domiciliu, somația fiind primită în data de 03.11.2014. ™ Conform dispozițiilor art. 12 alin. 1) din legea nr.421/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei refuzul proprietarului sau al deținătorului legal al vehiculului de a se conformă somației prevăzute la art. 9.

Potrivit art.9 din același act normativ în cazul vehiculului abandonat primarul, la propunerea agenților constatatori prevăzuți la art. 3, îl somează pe proprietarul sau deținătorul legal al acestuia, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, ca în termen de 5 zile de la primire sa ridice vehiculul aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unității administrativ-teritoriale.

Precizează că la nivelul mun. Timișoara, prin Dispoziția Primarului nr.260/29.01.2008 agenții din cadrul Direcției Poliției Comunitare/Locale au fost împuterniciți cu aplicarea dispozițiilor legii nr.421/2002.

De asemenea având în vedere dispozițiile art.31 lit. k) din legea poliției locale nr. 155/2010 prin Dispoziția Primarului nr. 747 din 28.06.2012 polițiștii locali din cadrul Direcției Poliției Locale Timișoara au fost împuterniciți ca agenți constatatori pentru faptele stabilite ca și contravenții prin hotărâri ale consiliului local al mun. Timișoara sau prin legi, ordonanțe, hotărâri ale guvernului în oricare dintre situațiile în care această calitate îi este stabilită, prin acte normative, primarului.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de adevăr, acesta făcând dovada până la proba contrarie a realității faptelor consemnate de agentul constatator, petentului revenindu-i sarcina de a prezenta dovezi în contra celor cuprinse în actul contestat.

Norma de drept prevăzută de Legea nr. 421/2002 are caracter imperativ, obligatoriu, astfel încât participanții la raporturile juridice nu se pot prevala de dreptul de a opta între conduita prescrisă de drept și un alt gen de conduită, fiind datori să o respecte pe prima.

Obligativitatea este o trăsătură caracteristică tuturor normelor de drept indiferent de domeniul de reglementare sau de forța juridică a actului normativ în care sunt ele inserate. Prin urmare, obligativitatea este o noțiune exclusivă nu graduală nefiind susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire parțial, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Motivele invocate de petent prin plângerea contravențională sunt de circumstanță și nu sunt de natură să îl exonereze de răspunderea contravențională.

Au mai arătat că petenta după primirea somației nu a comunicat Direcției Poliției Locale Timișoara o copie a contractului de comodat deși a avut posibilitatea să comunice din timp organului constatator copia contractului dar cu rea credință a refuzat să colaboreze cu organul constatator.

Pe de altă parte contractul de comodat nu are relevanță în cauză întrucât dreptul de dispoziție asupra autoturismului îl are în continuare ____________________________ în calitatea sa de proprietar, și prin urmare se impunea somarea acesteia întrucât în temeiul Legii nr. 421/2002 autoturismul trece în proprietatea unității administrativ teritoriale, dacă în urma verificărilor efectuate și a somațiilor comunicate se constată că proprietarul a renunțat la exercitarea dreptului de proprietate asupra autoturismului prin abandon.

Legea nr. 421/2002 înțelege prin vehicul abandonat - vehiculul de orice categorie, aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale de cel puțin un an, al cărui proprietar sau deținător legal este cunoscut, însă exista indicii temeinice, determinate de starea improprie circulației acestuia pe drumurile publice, din care rezulta intenția neechivoca a proprietarului sau a deținătorului legal de a renunța la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului, or, din probatoriul depus la dosar se observă că în speță sunt îndeplinite condițiile enumerate de lege pentru a fi considerat vehiculul abandonat, respectiv se află pe domeniul public mai mult de un an este în stare de degradare iar ca urmare a somație proprietarul nu și-a manifestat intenția de a păstra autovehiculul în cauză, nu s-a conformat somației de a ridica vehiculul.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

În fapt, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/08.12.2014 apelanta ____________________________ a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 421/2002, agentul constatator reținând că la data de 08.12.2014 apelanta - în calitate de proprietară al autovehiculului marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, l-a abandonat pe domeniul public în stare de degradare și nu s-a conformat somației primarului nr. 406/6570/xxxxx/23.10.2014, refuzând ridicarea vehiculului de pe domeniul public în termen de 5 zile de la primirea somației, somația fiind primită la sediu în data de 03.11.2014.

Verificând legalitatea procesului-verbal, Tribunalul constată că prima instanță în mod corect a reținut, că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001, și nu se poate reține nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor (respectiv lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele prenumele contravenientului, ia în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite, a datei comiterii, semnătura agentului constatator), procesul-verbal de constatare a contravenției fiind încheiat cu respectarea rigorilor impuse de textul legal mai sus menționat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța arată că procesul-verbal de constatare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 17 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal atacat.

Potrivit art. 9 din Legea 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale „În cazul vehiculului abandonat primarul, la propunerea agenților constatatori prevăzuți la art. 3, îl somează pe proprietarul sau deținătorul legal al acestuia, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire, ca în termen de 5 zile de la primire să ridice vehiculul aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unității administrativ-teritoriale.” Iar conform art. 12 din aceeași lege „(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei refuzul proprietarului sau al deținătorului legal al vehiculului de a se conforma somației prevăzute la art. 9.”.

Conform probatoriului administrat în cauză, respectiv constatările personale ale agentului constatator cuprinse în procesul verbal atacat (fila 6 dos. fond), care beneficiază de o prezumție de veridicitate, coroborat cu referatul scris al agentului constatator (fila 23 dos. fond), Dispoziția primarului Mun. Timișoara nr. 81/23.01.2015 (fila 24-27 dos. fond), somația emisă sub nr. 406/6570/xxxxx/23.10.2014 (fila 40 dos. fond), Tribunalul reține că apelanta se face vinovată de comiterea contravenției arătate prin procesul verbal.

Astfel, ca urmare a sesizării formulate de numitul M____ V___, agenții de poliție din cadrul Direcției Poliției Locale Timișoara au efectuat verificări în legătură cu autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, parcat pe _____________________ din Timișoara și s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abandonului ________ nr. 1659/09.10.2014 (fila 30 dos. fond), pe parbrizul mașinii fiind afișată somația adresată proprietarului/deținătorului legal de a ridica autovehiculul în termen de 10 zile (fila 31 dos. fond).

După trecerea termenului de 10 zile, Direcția Polițuei Locale a continuat procedura prevăzută de Legea 421/2002, emițând conform art. 9 din Legea nr. 421/2002 somația nr. 406/6570/xxxxx/23.10.2014, prin care i s-a pus în vedere apelantei - în calitate de prorpietară a autovehiculului, să îl ridice de pe domeniul public în termen de 5 zile de la primirea somației (fila 40 dos. fond).

Tribunalul constată, că deși somația a fost comunciată apelantei la data de 03.11.2014, aceasta nu a răspuns somației sub nici o formă, rămânând în pasivitate, motiv pentru care în mod legal a fost sancționată contravențional în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 421/2002.

Sub acest aspect, se observă, că apelanta nici nu neagă fapta de a nu răspunde somației, justificându-și atitudinea prin existența unui contract de comodat (filele 53-54 dos. fond) prin care autoturismul în discuție ar fi fost dat în folosință gratuită către ____________________ – administrat de numitul M____ F______ D_____.

Tribunalul va înlătura această apărare, întrucât contractul de comodat este întocmit sub forma unui înscris sub semnătură privată, fără dată certă, inopozabil terțelor persoane (inclusiv instituțiilor statului). Mai mult, apelanta nu a făcut dovada faptului că ____________________ – administrat de numitul M____ F______ D_____ ar fi fost înscris în certificatul de înmatriculare a vehiculului (apărând astfel în baza de date auto a autorităților) la rubrica „utilizator” în condițiile art. 15 alin. 1 ind. 1 din OUG nr. 195/2002. În aceste condiții, reținând inopozabilitatea față de terți a contractului de comodat, se constată că apelanta are calitatea de subiect activ al contravenției.

Tribunalul va înlătura în totalitate apărările apelantei privind susținerile acesteia referitoare la calitatea de autovehicul abandonat, întrucât excede cadrului procesual, obiectul prezentei cauze reprezentând existența/inexistența contravenției prev. de art. 12 din Legea 421/2002 rezultând din nerăspunderea la somația prev. de art. 9 din aceeași lege.

Astfel, calitatea de autovehicul abandonat a fost constatată prin Dispoziția Primarului mun. Timișoara nr. 81/23.01.2015, comunicată petentei (fila 24-26 dos. fond), emisă în procedura prev. de legea 421/2002, iar apelanta avea posibilitatea de a ataca actul în contencios administrativ potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 421/2002, ocazie cu care putea să supună analizei instanței toate criticile cu privire la acest aspect.

Referitor la sancțiunea aplicată, respectiv cererea apelantei de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța va avea în vedere prevederile legale incidente, respectiv art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, care arată că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, astfel încât trebuie să existe un echilibru între pericolul concret al faptei și reacția socială împotriva ei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În cauza de față, Tribunalul având în vedere criteriile impuse de art. 5 al. 5 și 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, apreciază că aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei – care reprezintă chiar minimul prevăzut de lege (limitele fiind de la 1.000 la 2.000 lei, conf. art. 12 din Legea 421/2002), este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, și nu se impune reindividualizarea sancțiunii.

Pentru motivele arătate mai sus și, văzând că nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta societatea AUTOSERVICE UNIVERSAL SRL, având CUI RO xxxxxxx, JXXXXXXXXXXX, cu sediul procedural ales la C__. av. M____ & Partners din Timișoara, ______________________, nr. 22, ____________, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 3556/16.03.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dos. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE TIMIȘOARA, cu sediul în mun. Timișoara, _______________________. 54, jud. T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2015.

Președinte, I___ B_______		Judecător, I____ I______
	Grefier, M_____ Z______

RED/TEHN. BI/M.Z. 02 noiembrie 2015 4 ex. / 2 ______________________________. fond: S______ I____.