DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A I I A CIVILĂ ȘI

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 200

Ședința publică din 20.02.2013

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE – F_____ E_____

JUDECĂTORI – E____ I___

- C_____ M_________

GREFIER - R_____ M________

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta petiționară I.I. N______ L_____, cu sediul în Târgoviște, _____________________.8, _________________________,, împotriva sentinței civile nr. 5375/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ______________________, parter, județul Dâmbovița.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurenta petiționară avocat D___ G_______ și pentru intimat consilier juridic B_____ M_____ N_______.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Apărătorii părților au învederat instanței că nu mai au cereri de formulat.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Avocat D___ G_______, având cuvântul a susținut și dezvoltat oral motivele de recurs, a criticat sentința instanței de fond în sensul că, în mod greșit a respins plângerea petiționarei deoarece a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, întrucât agenții constatatori au încălcat prevederile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora amenda aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și circumstanțele personale ale petentei. Mai susține că, petenta nu a cunoscut legislația în vigaore și că aceasta a dus la îndeplinire măsurile dispuse de agenții constatatori, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În subsidiar solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Consilier juridic B_____ M_____ N_______ având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

Subliniază faptul că, nu este adevărat că petenta nu a cunoscut legislația în vigoare, deoarece la data controlului avea înregistrat în REVISAL un contract individual de muncă, pe numele V____ Steluța. Mai susține că prin plângerea contravențională petenta a făcut aprecieri asupra faptului că măsurile luate sunt nelegale, însă nu a făcut nici o solicitare, după cum nu s-a făcut nici o solicitare nici prin cererea de recurs. Depune concluzii scrise.

În baza dispozițiilor art. 150 cod. pr. civilă instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, constată :

Prin sentința civilă nr. 5375/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta I.I. N______ L_____, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/02.10.2012 emis de intimata I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița .

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele :

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/ 02.10.2012 întocmit de inspectori din cadrul intimatei I.T.M. Dâmbovița, s-a reținut în sarcina petentei I.I. N______ Ghe. L_____ săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 276, alin 1, lit e și lit. m din Legea nr. 53/2003 republicată, prin raportare la dispozițiile art. 16, alin. 1 și art. 119 din același act normativ, precum și contravenția prevăzută de art. 9, alin. 1, lit. c din H.G. nr.500/2011, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în sumă totală de xxxxx lei (10 000 lei pentru prima contravenție, 1500 lei pentru cea de a doua contravenție), și sancțiunea avertismentului pentru cea de a treia contravenție.

Ca situație de fapt s-a reținut că în urma unui control inopinat desfășurat la data de 27.09.2012, la punctul de lucru al petentei, situat în mun. Târgoviște, Complex Pavcom, unde aceasta deține un spațiu comercial, s-a constatat faptul că petenta primise la muncă o persoană încă din data de 01.09.2012, respectiv pe numita O___ Ani, care presta muncă în favoarea petentei fără a avea încheiat contract individual de muncă.

Totodată, s-a reținut nerespectarea de către petentă a obligației prevăzută la art. 119 din Codul muncii, în sensul că nu a prezentat evidența orelor de muncă prestate de fiecare angajat în parte, cu referire la angajatul V____ Steluța, precum și nerespectarea obligației de a transmite în sistemul Revisal încetarea contractului de muncă pentru această angajată.

Instanța de fond a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ, și nici cazuri de eventuală nulitate relativă, prin raportare la disp. art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

De asemenea, instanța a constatat că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a dovedit faptul existenței încheierii unui contract individual de muncă pentru persoana găsită la momentul controlului, prestând muncă în favoarea petentei, și nici a respectării întocmai a dispozițiilor art. 119 din Codul muncii, relative la obligația de a ține evidența orelor de muncã prestate de fiecare salariat și a disp. art. 3 și 4 din H.G. nr. 500/2011 în ceea ce privește nerespectarea obligației de a transmite în sistemul Revisal încetarea contractului de muncă pentru fosta angajată V____ Steluța.

Este adevărat că ulterior controlului, petenta s-a conformat obligației de a încheia și înregistra contractul de muncă pentru numita O___ Ani, însă această situație nu este de natură să diminueze cu nimic gravitatea faptei pentru care a fost sancționată cu amendă în sumă de xxxxx lei..

A mai reținut instanța nu doar faptul că petenta nu a prezentat condica de prezență ce i-a fost solicitată în mod evident de agenții constatatori, dar nici nu a dovedit faptul realizării în alt mod și în conformitate cu scopul prevăzut de lege, a obligației prev. de disp. art. 119 din Codul muncii, pentru a cărei nerespectare a fost sancționată cu amendă în sumă de 1500 lei.

Cât privește sancțiunile aplicate, instanța a constatat că acestea se încadrează în dispozițiile legale care le prevăd, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, astfel cum această gravitate a fost avută în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunilor și a limitelor amenzi contravenționale aplicabilă pentru astfel de contravenții, și cum rezultă în concret, din modalitatea de comitere a faptelor sancționate, petenta săvârșind nu una, ci mai multe abateri de la legislația în materia muncii.

Instanța a mai reținut că agenții constatatori au făcut aplicarea disp. art. 21, alin. 3 din OUG nr. 2/2001 pentru ultima contravenție aplicând sancțiunea avertisment, considerente față de care s-a constatat neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta.

La data de 4 ianuarie 2013, recurenta petiționară I.I. N______ L_____ a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

Prin motivele de recurs, depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta petiționară a invocat următoarele :

Plângerea contravențională trebuia admisă de către instanța de fond, precum și înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu aceea a avertismentului, întrucât agenții constatatori au încălcat prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 ;

Recurenta petiționară a invocat faptul că nu a cunoscut legislația în vigoare privind utilizarea forței de muncă de către angajatori potrivit Codului muncii și modul de completare a registrului de evidență a salariaților în format electronic.

Susține recurenta că realizează venituri mici, inferioare amenzilor aplicate, că persoana angajată are vârsta de 62 ani și că ulterior s-a încheiat contract individual de muncă în formă scrisă pentru aceasta, pe care l-a înregistrat în registrul electronic.

Mai susține recurenta că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece instanța fondului, deși a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, totuși, în mod netemeinic a dispus respingerea plângerii sale.

Pe cale de consecință, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii plângerii contravenționale..

Prin notele scrise depuse de ITM Dâmbovița la data de 20.02.2013, aceasta solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, cu motivațiile principale că societatea petentă se face vinovată întru-totul de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, că circumstanțele comiterii faptelor și chiar recunoașterea lor de către petentă nu sunt de natură a o absolvi de responsabilitate, sancționarea sa contravențională fiind mai mult decât justificată în cauză.

Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, pentru următoarele considerente :

Prin procesul verbal de contravenție atacat, inspectorii de muncă aparținând instituției intimate, au constatat cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al acesteia, la data de 27.09.2012 din Complexul Pavcom Târgoviște, că se afla în activitate fără forme legale de angajare, o persoană pe nume O___ Ani, petenta încălcând astfel dispozițiile art. 16 din Legea nr. 53/2003, conform cărora orice persoană folosită la muncă în folosul angajatorului are obligația legală de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă, această formalitate fiind obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Reprezentanta societății petente a recunoscut situația de fapt, dar a motivat fapta sa prin aceea că veniturile societății sunt foarte mici și că nu avea cunoștință despre normele legale ce reglementează obligativitatea încheierii și transmiterii contractului de muncă în vederea luării în evidență a persoanelor folosite la muncă.

Chiar dacă recurenta, prin înscrisurile depuse la dosar face dovada că pentru persoana respectivă și-a îndeplinit obligațiile fiscale, aceasta nu o exonerează de răspunderea pe care o instituie Legea nr. 53/2003, și care reglementează condiții imperative în ceea ce privește încheierea contractului individual de muncă.

Potrivit acestui act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, iar angajatorul – persoană juridică – are obligația să încheie acest contract anterior începerii raporturilor de muncă.

Or, prima instanță a dat eficiență în cauză acestor dispoziții imperative ale legii și a constatat în mod legal și temeinic că fapta comisă de petentă este una destul de gravă, care, perpetuându-se în societate, poate duce la comiterea unor fapte în viitor, de același gen și mai numeroase de către alte societăți comerciale.

Instanța de judecată, fie că este vorba de o instanță de fond, fie de una de control judiciar, analizează cauza sub aspectul existenței sau nu a faptei și a vinovăției cu care a fost săvârșită aceasta, în prezenta speță, soluția de respingere a plângerii contravenționale fiind justificată din ambele aspecte evocate mai sus.

Aplicarea sancțiunilor contravenționale de către instanța fondului se privește ca fiind o măsură mai mult decât justificată, deoarece aceasta s-a bazat pe respectarea principiului ce trebuie aplicat în materia contravențională, anume existența unei proporționalități între gravitatea faptei și folosirea legii pentru reprimarea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, recursul societății petente se privește a fi nefondat, astfel încât tribunalul îl va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta petiționară I.I. N______ L_____, cu sediul în Târgoviște, __________________________________________________,, împotriva sentinței civile nr. 5375/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ______________________, parter, județul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 februarie 2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,

F_____ E_____ E____ I___ C_____ M_________

GREFIER,

R_____ MOCANESCU

Judecător fond E________ N_____

Judecătoria Târgoviște

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Red.- MC/SEM

2 ex./20.03.2013