Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională –

R O M A N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1837

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____-C_______

Grefier: B________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta _____________________ cu sediul în loc Gura Humorului, str. ______________________, ________________________- prin administrator P______ I___, împotriva sentinței nr. 5511 din data de 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de S___ pentru Control în Transport Rutier – I.S.C.T.R., cu sediul în București, ______________________. 38, sector 1, cu sediul procesual ales la ISCTR I____________ Teritorial N-E III Suceava, _______________________.16, jud. Suceava.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic I_____ C_____, pentru intimat, lipsă fiind petenta apelantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că s-a depus la dosar de către petenta apelantă răspuns la întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul cu privire la dezbaterea apelului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința nr. 5511 din data de 20.11.2014, Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiată plângereacontravențională formulată de petenta _____________________ Gura Humorului - prin administrator P______ I___, împotriva procesului verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx încheiat la data de 11.04.2014 de intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transport Rutier - I____________ Teritorial Suceava.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxx încheiat la data de 11.04.2014, petenta S.C. H___ S________ SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 3000 de lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 8 alin. 2 pct. 1 raportat la art. 9 alin.1 lit. d din OG nr. 37/2007.

S-a reținut că, în data de 03.04.2014, ora 04.35, pe DN2, km. 443, localitatea Pătrăuți, jud. Suceava, a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de către S.C. H___ S________ SRL, condus de B__________ P____, în timp ce efectua un transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că numitul B__________ P____ a condus pe ruta P___ I_____ – Pătrăuți – Rădăuți fără a respecta timpii de odihnă, depășind perioada maximă zilnică de conducere cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore, pe data de 26.03.2014, ora 09,01; 27.03.2014, ora 13,07, rezultând că a condus cu o oră și douăzeci și cinci de minute mai mult, fiind întocmit formularul de control în trafic ________ nr. xxxxxxx.

Procesul-verbal a fost întocmit la sediul intimatului, în lipsa reprezentantului legal al contravenientei.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din același act normativ, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal ___________ nr. xxxxxx/11.04.2014, instanța a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că petenta nu a contestat situația de fapt reținută în actul sancționator, în apărarea sa invocând însă faptul că depășirea timpului zilnic de condus s-a datorat circumstanțelor concrete în care s-a desfășurat transportul, mai exact datorită faptului că șoferul nu a condus efectiv, ci a stat în pădure cât timp au fost încărcate remorcile cu lemn. În plus, timpul de odihnă a fost acordat conducătorului auto în zilele următoare.

În aceste condiții, instanța a reținut că procesul-verbal contestat face dovada deplină asupra situației de fapt și asupra persoanei vinovate de săvârșirea contravenției, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr, prezumție ce nu a fost răsturnată de petentă.

Cât privește aspectele invocate în apărare, instanța a constatat, pe de o parte, faptul că acestea nu sunt de natură a exonera petenta de răspunderea contravențională, iar pe de altă parte, faptul că acestea nu au fost dovedite prin solicitarea și administrarea de probatorii în cauză.

Instanța a reținut că petenta, în calitate de operator de transport rutier, avea obligația de a cunoaște și a aplica dispozițiile Ordonanței 37/2007. Acesta nu poate justifica o faptă de natura celei reținute în procesul – verbal de contravenție printr-un cumul de circumstanțe, cum ar fi modul de a acționa al șoferului ori acordarea timpului de odihnă în zilele următoare, acest ultim aspect constituind, de fapt, îndeplinirea unei obligații legale, și anume, respectarea perioadei minime de odihnă.

Prin procesul-verbal de contravenție petenta a fost sancționată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 8 alin. 2 pct. 1 rap. la art. 9 alin. 1 lit. d din Ordonanța nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora modificată și completată cu OG 21/2009, aprobată cu Legea 52/2010. Astfel, conform textului normativ amintit - ce reprezintă o transpunere a Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 - constituie contravenție depășirea perioadei maxime zilnice de conducere cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore, iar fapta se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.

Potrivit art. 6 din Regulamentul (EC) NR. 561/2006 al Parlamentului și Consiliului European din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor legi sociale referitoare la transportul rutier și amendarea Reglementărilor Consiliului (EEC) nr. 3821/85 și (EC) nr. 2135/98 și abrogarea Reglementării Consiliului (EEC) nr. 3820/85, durata de condus zilnică nu depășește nouă ore. Cu toate acestea, durata de condus zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.

Pe cale de excepție și numai dacă siguranța rutieră nu este periclitată și pentru a înlesni ducerea vehiculului într-un loc de oprire adecvat, conducătorul auto poate face excepție de la prevederile Articolelor 6 și 9 (referitoare la timpii de conducere, odihnă și repaus), în măsura în care asigură siguranța persoanelor, a vehiculului sau încărcăturii. Șoferul va nota, de mână, motivul acestei excepții, pe foaia de înregistrare a aparatului de înregistrare sau pe printout-ul acestuia sau în caietul de sarcini, cel mai târziu la sosirea în locul respectiv de oprire (art.12 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006).

Mai mult, jurisprudența Curții Europene de Justiție a statuat că art. 12 din Regulamentul (CE) nr.561/2006 nu autorizează pentru conducătorul auto derogarea de la regulament din motive cunoscute înainte de începerea călătoriei. Acest articol se aplică doar în cazurile în care respectarea prevederilor cu privire la perioadele de conducere și de odihnă devine imposibilă în mod neașteptat și în anumite situații în care apar dificultăți anormale, independente de voința conducătorului auto și aparent de neevitat, care nu pot fi anticipate, chiar și în cazul în care se iau toate precauțiile.

Or, în speță, nu s-a putut reține existența unor asemenea situații iar perioada de conducere de maxim 10 ore a fost depășită cu o oră și douăzeci și cinci de minute.

Coroborând înscrisurile existente la dosar (formular de control în trafic _______.S. nr. xxxxxxx/03.04.2014, raportul de control cu vehiculele verificate, f. 31-34 dosar), s-a conchis că pe parcursul judecății, contestatoarea nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal. În consecință, în măsura în care petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate care operează în favoarea procesului-verbal, nu s-a putu reține că sancționarea acesteia s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța hotărăște asupra sancțiunii ce urmează a fi aplicată contravenientului, luând în considerare dispozițiile art.5 alin. 5 din OG 2/2001 conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei comise și dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act legislativ (potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se dea relevanță împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, modului și mijloacelor de săvârșirea a acesteia, scopului urmărit, urmării produse și circumstanțelor personale ale contravenientului).

Față de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de faptul că organul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute, instanța a considerat că sancțiunea pecuniară este corespunzătoare, nejustificându-se înlocuirea acesteia cu avertisment. De asemenea, nu s-a putut susține că fapta nu prezintă pericol pentru siguranța rutieră. Rațiunea pentru care a fost instituită obligația de a dota autovehiculele cu aparat tahograf și de a le utiliza rezidă în aceea că astfel se poate urmări activitatea conducătorului auto și a autovehiculului, putându-se verifica modalitatea în care au fost respectați timpii de odină și conducere de către șofer cu consecințe directe asupra prevenirii accidentelor de circulație care au drept cauză oboseala la volan.

Pentru aceste motive, instanța a reținut reține că procesul-verbal de contravenție contestat este legal întocmit, iar fapta constatată există și este imputabilă petentei, astfel încât, în baza art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petenta _____________________ Gura Humorului.

În motivare, a arătat că în săptămâna care a fost verificată s-a efectuat transport de material lemnos cu respectivul autovehicul, iar perioada de timp de 1 h și 25 min., considerat depășit, șoferul nu a condus efectiv, ci a stat în pădure până ce au fost încărcate remorcile cu lemn, mai ales că au fost și unele probleme la exploatare și încărcare.

Solicită a se lua în calcul că timpul de odihnă al șoferului a fost acordat în zilele următoare, cu respectarea disp. Legii nr. 53/2003.

De asemenea, arată că șoferul nu a depășit timpul zilnic de condus efectiv, iar agentul constatator nu a reținut situația specială a acestuia, precum și faptul că nu s-a produs niciun prejudiciu.

Consideră că din situația de fapt, astfel cum a fost reținută în procesul-verbal, nu rezultă un grad de pericol social al faptelor care să justifice aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 3.000 lei, aceasta apărând ca împovărătoare și excesivă.

Prin urmare, pentru aceste argumente și văzând posibilitatea oferită prin art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia avertismentul se aplică și în lipsa unei prevederi exprese în actul de sancționare a contravenției respective, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, considerând că aceasta este nu numai necesară, ci și suficientă pentru a se atrage atenția asupra gradului de pericol social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea de noi fapte antisociale.

Din analiza activității de conducere prestată, cât și a pauzelor efectuate, având în vedere faptul că șoferul nu a condus efectiv, ci a stat în pădure, până ce au fost încărcate remorcile cu lemn, mai ales că au fost și unele probleme la exploatare și încărcare, solicită a se aprecia că în principiu a fost respectată durata pauzei legale ce urmează unei perioade de conducere continuă, întrucât perioadele de conducere continuă sunt relativ reduse comparativ cu perioada maximă de conducere continuă, astfel că șoferul nu a acumulat pe timpul zilei o stare de oboseală care să pună în pericol siguranța circulației.

În speță, a fost aplicată ptentei sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin.2 pct.1 rap. la art. 9 alin.1 lit.d din OG nr. 37/2007, însă o amendă într-un cuantum atât de ridicat nu ar face decât să destabilizeze financiar o societate care și așa se luptă cu efectele crizei economice.

Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.

Criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în apropierea gradului de pericol social, mai trebuie avută în vedere mai ales atitudinea contravenientului față de fapta comisă.

În consecință, apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei și dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, solicită a se aprecia că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și a se atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea respectării pe viitor a dispozițiilor legale.

În drept, a invocat disp. OG nr. 37/2007, OG nr. 2/2001 și Legea nr. 53/2003.

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transport Rutier – I.S.C.T.R. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea contravențională a fost corect aplicată și individualizată, în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite, în condițiile în care a fost aplicat minimul prevăzut de lege pentru contravenția respectivă și dat fiind faptul că petenta apelantă a avut o atitudine nesinceră în fața instanței, fără a fi lipsit de importanță faptul că aceasta figurează în baza de date ARR ca fiind sancționată pentru săvârșirea unor contravenții în ceea ce privește transporturile rutiere în alte 3 situații, inclusiv pentru nerespectarea timpilor de conducere și odihnă ai conducătorilor auto angajați.

A solicitat respingerea motivelor apelantei în ceea ce privește gradul de pericol social al faptei, cu atât mai mult cu cât conducătorul auto B__________ P____ a depășit perioada maximă de conducere de 4 h și 30 min, cu 1 h și 25 min., sens în care nu se impune reducerea sancțiunii amenzii contravenționale.

Potrivit art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică având în vedere mai întâi limitele acesteia din actul normativ special și, abia ulterior, în acele limite stabilite de acest act normativ se apreciază proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social la faptei.

Având în vedere această interpretare a legii, întrucât, per a contrario, dacă legiuitorul care a conceput dispozițiile OG nr. 37/2007, ar fi apreciat ca gradul de pericol social la faptei redus în raport cu condițiile de fapt și de gravitatea faptei ce constituie contravenție, ar fi avut în vedere aplicarea sancțiunii „avertismentului”, ceea ce nu s-a întâmplat.

Avertismentul se aplică când fapta are gravitate redusă, or nu se poate susține un astfel de caracter mai puțin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sancțiunea minimă de 3.000 lei, cea maximă fiind de 6.000 lei.

În fine, intimatul solicită a se avea în vedere apărările formulate și la prima instanță și probatoriul administrat, să se rețină că apelanta nu face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal și că motivele apelantei nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 466-482.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Asupra situației de fapt, în mod corect a reținut prima instanță că în cauză petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și că nu a demonstrat o stare de fapt diferită față de cea reținută de către agentul constatator, deci nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal.

Referitor la reindividualizarea sancțiunii, Tribunalul reține în primul rând în privința sancțiunilor aplicate, în drept, potrivit art.32 alin 2 din O.G. nr.2/2001 aplicarea și executarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare sunt supuse controlului instanței de judecată.

În al doilea rând, instanța a apreciat în mod corect că amenda de 3.000 lei aplicată unei persoane juridice, nu reprezintă o sancțiune exorbitantă în raport de criteriile prev. la art. 21 din OG nr. 2/2001, având în vedere și posibilitatea de a plăti în 48 de ore jumătate din minimul amenzii.

În acest context, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, nu reprezintă o măsură proporțională și justificată.

În consecință, cum nici din oficiu nu au fost identificate motive care să atragă anularea hotărârii de primă instanță, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta _____________________, cu sediul în loc. Gura Humorului, str. ______________________, __________, jud. Suceava- prin administrator P______ I___, împotriva sentinței nr. 5511 din data de 20.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de S___ pentru Control în Transport Rutier – I.S.C.T.R., cu sediul în București, ________________________. 38, sector 1, cu sediul procesual ales la ISCTR I____________ Teritorial N-E III Suceava, _______________________.16, jud. Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 25 noiembrie.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____-C_______ B________ C_______

Red.NDC

Jud. fond.B_____ M.L.

Tehnored. B.C.

Ex.2/09.12.2015