Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 28 octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - S_______ D____

JUDECĂTOR - U________ M______

GREFIER - S_____ S_____

D E C I Z I A N R. 37

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelanții – pârâți Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, ______________________. 10 C, în calitate de reprezentant legal, în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor cu sediul în București, ___________________. 13, sector 1 și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, cu sediul în B_______, ______________________. 6 bis, în contradictoriu cu intimatul - petent Șipurel S____, cu domiciliul în Municipiul D______, ________________________. 2, ___________. 31, Județul B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care arată că intimatul a depus la dosar întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 969 din 13.06.2013, Judecătoria D______ a admis, plângerea contravențională formulată de petentul Șipurel S____ în contradictoriu cu intimatele A__________ Națională a Vămilor și Direcția R________ pentru Accize Operațiuni Vamale Iași, a înlocuit sancțiunea amenzii în sumă de 20.000 lei aplicată petentului Șipurel S____ prin procesul verbal contravenție nr. xxxxxxx încheiat la data de 14.03.2013 cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 221³ alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenție ”deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”

Instanța de fond a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34 din O.G. 2/2001, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții de poliție, instanța de fond a acordat acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (cauza c. I___ P__ împotriva României pct. 31).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.

În cauza dedusă judecății instanța de fond a apreciat că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.

În ceea ce privește dreptul la apărare, prima instanță i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.

Potrivit dispozițiilor art. art. 221³ alin. 2 lit) a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal constituie contravenție ”deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu prezentul titlu;”.

Instanța de fond a constat că petentul a fost sancționat pentru faptul că în ziua de 24.11.2012 orele 23.30 în urma controlului desfășurat de agenții din cadrul SPF D______ s-a descoperit în posesia contestatorului un număr de 33 pachete de țigări marca Monte Carlo cu timbru fiscal din Republica Ucraina și un număr de 36 pachete de țigări marca Wiston cu timbru fiscal din Republica M______.

Petentul prin plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și nota explicativă de la fila 7 a recunoscut existența pachetelor de țigări și a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Astfel din probele administrate în cauză precum și din apărările formulate de petent, s-a dovedit dincolo de orice dubiu că acesta a deținut un număr de 33 pachete de țigări marca Monte Carlo cu timbru fiscal din Republica Ucraina și un număr de 36 pachete de țigări marca Wiston cu timbru fiscal din Republica M______.

Curtea EDO a statuat în mod repetat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P__ împotriva României pct. 31 precum și A_____ împotriva României pct. 60).

În aceste condiții, prima instanță a dat efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, reținând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului.

În lumina celor expuse mai sus, instanța de fond a constat că procesul verbal nr. xxxxxxx încheiat la data de 14.03.2013 și a sancțiunilor aplicate prin acesta sunt temeinicie.

Ca urmare, instanța a analizat dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii și a conchis că având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a alegerii autorităților administrației publice locale, și urmările care s-ar fi putut produce, sancțiunea aplicată de 20.000 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei.

Prima instanță a constat că prejudiciul suferit de către bugetul de stat s-a acoperit prin confiscarea produselor accizabile.

Instanța de fond, având în vedere disproporția vădită dintre cuantumul amenzii și cuantumul prejudiciului suferit de stat, circumstanțelor personale ale petentei care nu realizează venituri și care nu a mai avut abateri disciplinare precum și faptul că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale, a admis plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii, aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx încheiat la data de 14.03.2013 cu sancțiunea avertismentului.

În reținerea circumstanțelor personale ale pârâtului prima instanță a mai reținut și faptul că acesta a achiziționat țigările pentru consumul propriu și al familiei sale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 , art. 304¹ Cod procedură civilă, Codul și Regulamentul Vamal, OG/92/2003 privind Codul de procedură fiscal OG 2/2001, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta arată în esență că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, instanța de interpretând greșit probatoriul administrat în cauză și prevederile legale, pronunțând astfel o sentință netemeinică și nelegală. De asemenea arată că prima instanță nu a cercetat toate aspectele invocate de intimat în cauză, în sensul că nu și-a motivat suficient hotărârea, iar motivele pe care se bazează nu sunt întărite de probe, reținând doar afirmațiile petentei fără suport probatoriu.

A mai susținut apelanta că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond a soluționat plângerea cu superficialitate și a apreciat cu foarte mare ușurință ca fapta prezintă pericol social redus fără să prezinte raționamentul logico – juridic din care și-a format convingerea și fără a cerceta celelalte criterii de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor .

Că, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și la pericolul social, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată fiind în concordanță cu prevederile legale, iar fapta săvârșită a fost de natură să aducă atingere desfășurării normale a activității autorității vamale și relațiilor sociale.

Mai arată că, sancțiunea înlocuirii amenzii cu avertisment, nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și având cont de circumstanțele personale ale petentului instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Verificând sentința apelată prin prisma criticilor formulate care vizează aspecte de netemeinicie, tribunalul constată că acestea sunt neîntemeiate, instanța de fond reținând corect situația de fapt și făcând o justă individualizare a sancțiunii contravenționale aplicabilă în cauză.

Astfel din probatoriul administrat rezultă că, petentul Șipurel S____ a fost sancționat cu amendă în sumă de xxxxx lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 221³ alin. 3 din Legea 571/2003, comisă prin aceea la controlul efectuat în data de 14.02.2013 s-au descoperit în posesia sa un număr de 33 pachete de țigări marca Monte Carlo cu timbru fiscal din Republica Ucraina și un număr de 36 pachete de țigări marca Wiston cu timbru fiscal din Republica M______.

Referitor la criticile apelantei privind individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentului de prima instanță sunt de observat următoarele:

Potrivit art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art. 7 pct. 3 din aceeași ordonanță, sancțiunea „ Avertisment” se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Or, față de criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale menționate mai sus, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, persoana contravenientului, care este la prima abatere de acest gen, starea materială modestă a acestuia, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că sancțiunea de xxxxx lei amendă aplicată de agentul constatator este împovărătoare pentru petent, creând mari dificultăți în ce privește executarea acesteia. Se apreciază așadar că scopul de prevenție generală și specială al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unui „Avertisment”.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel din cele de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanță din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______ împotriva sentinței civile nr. 969 din 13.06.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții – pârâți Direcția R________ pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, ______________________. 10 C, în calitate de reprezentant legal, în numele și pentru A__________ Națională a Vămilor cu sediul în București, ___________________. 13, sector 1 și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale B_______, cu sediul în B_______, ______________________. 6 bis, în contradictoriu cu intimatul - petent M____ C______, cu domiciliul în _______________________________, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 969 din 13.06.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei D______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, din data de 28.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. U.M

Tehnored. UM/05.12.2013

Ex. 6/

Jud. fond N______ M_____ I____