Dosar nr. 18.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 671

Ședința publică de la 17.03.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C____ M______ L____

Judecător O_____ I___

Judecător L______ S_____

Grefier C_________ G_______

Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, și de recurenta – petentă _________________________ SRL cu sediul procesual ales în mun. București, sector 1, _____________________ A, ____________, împotriva Sentinței civile nr. 8799/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 11.XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din data de 03.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la respectivul termen, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.03.2015, când a decis următoarele.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 8799/16.06.2014 pronunțată în dosarul nr. 11.XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Ploiești a admis cererea de completare dispozitiv formulată de petenta _________________________ SRL în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – C_____ Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C______ și a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând onorariu de avocat, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

„Potrivit art. 281 ind 2 C.pr.civ., dacă instanța a omis să se pronunțe pe un capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate solicita completarea dispozitivului hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 2474/24.02.2014, Judecătoria Ploiești a admis plângerea și a anulat procesul-verbal atacat.

Din cuprinsul hotărârii nu rezultă că instanța ar fi cenzurat în vreun fel cheltuielile de judecată solicitate de debitoare.

Instanța reține că la data de 18.02.2014 s-au depus de către reclamantă factura și chitanța care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 300 lei, iar din practicaua hotărârii rezultă că în concluziile pe fond a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, instanța omițând să se pronunțe pe acest capăt de cerere.

În conformitate cu art. aplică art. 274 alin. 1 care stipulează că partea care cade în pretenții suportă, la cerere, cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte.

Analizând actele din dosar instanța constată că cererea este întemeiată în parte.

În conformitate cu art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța poate micșora onorariul de avocat atunci când acesta este prea mare în raport cu valoarea pretențiilor sau munca prestată de avocat.

Instanța reține că munca prestată de avocat în acest dosar a constat în redactarea cererii și a notelor scrise, suma de 300 lei este nejustificat de mare, astfel încât va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la suma de 200 lei”

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 06.11.2014, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta – intimata a invocat că nu se poate reține culpa sa procesuală, care reprezintă o condiție esențială pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, a susținut că, în urma identificării în trafic a autovehiculului recurentei – petente, la verificarea bazei de date, s-a constatat că pentru acesta nu exista rovinietă în termen de valabilitate.

A arătat că, din art. 7 și art. 1, alin 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002 reiese că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitatea autoturismului ca proprietar sau utilizator al autoturismului, în cauza de față recurenta – petentă figurând în evidențele autorităților cu această calitate.

De asemenea, a precizat că petenta avea obligația, conform art. 24 al. 2, lit. d din Ordinul 1501/ 2006, să procedeze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului, în sensul radierii acestuia de pe numele său și în baza de date a M.A.I. - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculării a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petenta nu a depus diligențe în acest sens, a rămas menționată în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acesteia s-a angajat conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.

În drept, recurenta – intimată s-a întemeiat pe art. 304 C pr civ, O.G. 15/2002 și O.G. 2/2001.

Recurenta – petentă _________________________ S.R.L a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta – intimată și menținerea sentinței recurate, ca legală și temeinică.

În motivarea întâmpinării, a arătat că aspectele invocate de recurenta – intimată nu țin de legalitatea hotărârii, conform art. 304 pct. 1 – 9 C. pr. civ., ci de fondul cauzei, iar neindicarea concretă a motivelor de casare sau modificare nu echivalează cu motivarea căii de atac, impunându-se o minimă argumentare a criticilor în drept.

A considerat că procesul verbal nu poate dovedi deplin, prin el însuși, săvârșirea contravenției, de vreme ce în acest mod s-ar goli de conținut dreptul de acces la justiție.

Pe de altă parte, a susținut că are calitatea de subiect activ al contravenției persoana ce deține, de drept, autovehiculul în cauză și care în fapt l-a și condus fără a avea rovinietă valabilă.

Prin raportare la definiția legală a noțiunii de utilizator, a susținut că, la momentul săvârșirii contravenției, nu mai era nici proprietar și nici utilizator al autovehiculului menționat în procesul verbal, pe care îl vânduse anterior, ieșind din patrimoniul său, astfel încât nu mai putea avea calitatea de subiect activ al contravenției.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 11 alin. 4 din Ordinul nr. 769/2010, la transferul dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, obligația de a solicita modificarea bazei de date a autorităților incumba dobânditorului, iar pentru a putea fi antrenată răspunderea contravențională a sa era necesară existența unui comportament ilicit care să îi aparțină, drept pentru care în mod corect prima instanță a considerat că eronat s-a atras răspunderea contravențională a ei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată ce i se cuveneau, a invocat motivele dezvoltate în propria cerere de recurs, iar, în plus, a arătat că recurenta – intimată poate prelucra date personale și date privind bunurile deținute de persoane fizice sau juridice, astfel încât putea efectua verificări specifice anterior emiterii proceselor verbale de contravenție. Mai mult, la momentul promovării unei plângeri contravenționale, putea reveni asupra verificărilor și achiesa la acțiune a primul termen de judecată, drept pentru care, prin adoptarea unei poziții procesuale contrare, i-a revenit culpa procesuală.

În drept, recurenta – petentă s-a întemeiat pe art. 115 C. pr. civ., O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, și recurenta – petentă _________________________ S.R.L, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 07.11.2014, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în tot a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, recurenta – petentă a invocat că tocmai instanța de fond a reținut că ea ar fi solicitat în mod repetat intimatei să anuleze procesul verbal contestat, însă aceasta nu s-a conformat, drept pentru care sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății, schimbându-i natura ori înțelesul lămurit, fiind astfel pronunțată cu aplicarea greșită a legii, raportat la obligația părții care a căzut în pretenții de a achita cheltuielile de judecată.

De asemenea, a învederat că intimata nu a recunoscut pretențiile sale la prima zi de înfățișare, iar prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea plângerii contravenționale, deși avea posibilitatea de a verifica situația juridică a autoturismului, drept pentru care nu sunt incidente normele legale care exonerează de plata cheltuielilor de judecată a părții care a căzut în pretenții.

Recurenta – petentă a solicitat să se constate că se aplică dispozițiile art. 274 C. pr. civ. și că onorariului de avocat solicitat, de 300 lei este foarte mic și este conform cererilor redactate în cauză, a cheltuielilor de expedierea fiecărui plic și taxelor și impozitelor aferente datorate, ce reprezintă aproximativ 36 %, respectiv 192 lei.

A considerat că diminuarea unui onorariu ce este oricum mic are ca efect descurajarea avocaților în depunerea diligențelor necesare pentru clienții lor, dar și a acestora din urmă de a apela la astfel de specialiști.

A arătat că, potrivit legii, culpa procesuală este legată strict de pierderea procesului, fără a mai fi nevoie de alte cerințe, iar partea căreia i s-au admis pretențiile are dreptul la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că acțiunea a fost admisă integral, că avocatul recurentei – petente a depus două cereri redactate de el, cât și că partea care a pierdut procesul nu a recunoscut pretențiile recurentei – petente, nu a existat nici un motiv pentru a proceda la reducerea cheltuielilor de judecată.

A mai invocat că, potrivit N. C. pr. civ., judecătorul nu mai poate micșora cheltuielile pe care care partea care a câștigat procesul a dovedit că le-a suportat.

A apreciat că soluția instanței de fond încalcă și principiul liberului acces la justiție, reglementat de art. 21 din Constituție, prin aceea că descurajează petenții de la sesizarea organelor jurisdicționale.

Mai mult, potrivit normelor care reglementează activitatea avocaților, este exclusă obligarea acestora de a justifica nivelul sumelor percepute cu titlu de onorariu avocațial, eventualele reclamații și contestații cu privire la acestea fiind în competența de soluționare a consiliului baroului

A arătat că, în aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoare pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus da pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

A mai invocat că onorariul a fost stabilit între părți, ținându-se cont de criteriile prevăzute de lege și că instanța poate să micșoreze astfel de norarii numai când sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca avocatului

În speță a arătat că onorariul apărătorului a fost de 300 lei, iar instanța l-a redus, considerându-l ca nepotrivit și fără ca să motiveze care a fost valoarea la care s-a raportat și fără a lua în calcul munca avocatului.

În drept, recurenta – petentă și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 299 și următoarele C pr civ, art. 274 C pr civ și OG 2/2001.

Recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea soluției instanței de fond, ca temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării, recurenta – intimată a susținut că în mod corect prima instanță a redus cuantumul cheltuielilor de judecată, de la 300 lei, la 200 lei, având în vedere că procesul verbal a fost întocmit fără a se încălca vreuna dintre cerințele care atrag nulitatea sa.

Totodată, potrivit art. 247 alin. 3 C. pr. civ., judecătorul poate reduce onorariul avocatului atunci când acesta ar fi nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau de munca sa. A arătat că, în cauză, plângerea contravențională are o complexitate redusă, necesitând exclusiv redactarea și susținerea sa în fața instanței.

Mai mult, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu conduce decât la descurajarea agenților constatatori de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, adică de a mai constata faptele contravenționale și de a mai genera procese verbale de constatare a contravenție.

În drept, recurenta – intimată și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 308 alin 2 și art. 312 alin. 1 C pr. civ., ale O.G. 15/2002 și ale O.G. 2/2001.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, alin. 3 prevăzând că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În cauza de față, cu ocazia judecății pe fondul cauzei, au fost achitate de către recurenta – petentă _________________________ S.R.L. cheltuieli de judecată în valoare de 300 lei reprezentând onorariu de avocat, conform facturii fiscale nr. 151/ 08.06.2012 și ordinului de plată nr. 1497/ 25.06.2012 ( dosar fond, filele 20 – 21 ). Cu toate acestea, respectivele cheltuieli trebuie acordate numai în măsura în care apar justificate în raport de soluția pronunțată, de obiectul și complexitatea cauzei.

Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/ 1995 și art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.

În alin. 3 se prevede că stabilirea onorariilor avocatului depinde următoarele elemente: timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

În aprecierea de către instanță a justificării onorariului de avocat solicitat de parte, trebuie avut în vedere faptul că scopul exercitării dreptului la apărare prin angajarea unui apărător este acela de a se valorifica pretențiile alegate de parte, iar nu împovărarea părții căzute în pretenții. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele C_____ c. România și Johana Huber c România a statuat că cheltuielile de judecată trebuie să fie necesare și efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil.

În cauza de față, instanța constată că obiectul acesteia nu a fost de o complexitate ridicată, respectiv plângere contravențională formulată într-o materie în care practica instanțelor de judecată este cristalizată.

În aceeași măsură, fără a se contesta activitatea apărătorului recurentei – petente, munca acestuia a constat, în concret, in redactarea plângerii contravenționale și a notelor scrise înaintate pentru termenul de judecată din 24.02.2014. Totodată, cauza în sine este una de o complexitate redusă, având în vedere că astfel de acțiuni reprezintă majoritatea plângerilor contravenționale care sunt înregistrate pe rolul instanțelor din întreaga țară, formulate împotriva proceselor contravenționale întocmite de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. în baza O.G. nr. 15/ 2002. În aceeași măsură, miza patrimonială pentru recurenta – petentă a fost amenda contravențională în cuantum de 250 lei și tariful de despăgubire de 122,61 lei.

În aceste condiții, raportat la munca efectivă desfășurată de apărător și la obiectul cauzei, instanța apreciază că, în mod contrar celor reținute de prima instanță, onorariul de avocat solicitat a fi suportat de recurenta – intimată, în cuantum de 300 lei, este proporțional criteriilor de analizare expuse, iar nu prea mare, raportat la valoarea pretențiilor și la munca prestată de avocat.

În ceea ce privește apărările formulate de recurenta – intimată prin cererea de recurs și întâmpinarea depusă cu ocazia judecării recursului, tribunalul reține că acestea nu sunt întemeiate și nu pot conduce la o altă soluție.

Astfel, chiar dacă pentru întocmirea procesului verbal de contravenție contestat recurenta – intimată a îndeplinit atribuțiile stabilite de lege în sarcina sa, constatarea faptei făcându-se în conformitate cu art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, iar neactualizarea respectivelor informații fiind determinată de atitudinea culpabilă a cumpărătorului autovehiculului în cauză, după cum corect a susținut recurenta – petentă, acest aspect nu are nicio influență față de culpa procesuală a părții, ce trebuie avută în vedere la analiza cererii de suportare a cheltuielilor de judecată, care nu are legătură cu fondul cauzei.

În acest sens, în mod indiscutabil, după cum a fost probat, pentru a promova acțiunea care face obiectul dosarului de față, recurenta – petentă a fost nevoită să suporte cheltuielile de judecată constând în onorariul avocatului angajat pentru a-i reprezenta interesele, care are pregătirea juridică de specialitate necesară. În aceeași măsură, plângerea contravențională a fost întemeiată, soluția primei instanțe de anulare a actului sancționator întocmit de recurenta – intimată nefiind contestată de această parte, prin promovarea căii de atac împotriva Sentinței nr. 2474/ 24.02.2014.

În aceste condiții, de vreme ce recurenta – intimată este partea care, în urma judecății, a căzut în pretenții, se impune ca ea să suporte cheltuielile de judecată ale părții care a avut câștig de cauză, în măsura în care ele sunt apreciate de instanță ca fiind justificate.

În cazul în care recurenta – intimată dorea să evite suportarea unor astfel de cheltuieli, avea posibilitatea de a recunoaște, până la prima zi de înfățișare, pretențiile recurentei – petente, și astfel să se prevaleze de dispozițiile art. 275 C. pr. civ., care, într-o astfel de situație, scutesc pârâtul de obligația de plată a cheltuielilor de judecată. Or, neprocedând în acest sens și fiind de acord cu desfășurarea întregului proces, cu încercarea de a obține respingerea plângerii contravenționale, recurenta – intimată și-a asumat riscul ca, în cazul în care recurenta – petentă ar avea câștig de cauză, ea să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de partea adversă.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art.. 312 alin. 1 și alin. 3 și ale art. 304¹ C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______, în contradictoriu cu intimata – petentă _________________________ S.R.L., va admite recursul recurentei – petente _________________________ S.R.L., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______ și va modifica, în parte, Sentința civilă nr. 8799/ 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 11.XXXXXXXXXXXXX, în sensul că va obliga recurenta – intimată la plata către recurenta – petentă a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – C______, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A, împotriva Sentinței civile nr. 8799/ 16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 11.XXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Admite recursul recurentei – petente _________________________ SRL cu sediul procesual ales în mun. București, sector 1, _____________________ A, ____________.

Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că obligă recurenta – intimată la plata către recurenta – petentă a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Menține, în rest, sentința recurată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L____ C____ M______ I___ O_____ ȘTEFUC L______

Grefier,

G_______ C_________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. I.O./ Tehnored. I.O./G.C. 2 ex/ 03.08.2015

J.F. B_____ M______ R_____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX