Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 01 Iulie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – Mițică A________

Judecător – G_______ F____

Grefier – I_____-P________ V______

DECIZIA NR. 997 CA

Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza privind pe apelant S__________ M_____ D______ și pe intimat I__ IAȘI- POLIȚIA IAȘI SECTIA A II A POLIȚIE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015 și, apoi datorită imposibilității constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,

T R I B U N A L U L

Deliberînd asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 9498/2014 a Judecătoriei Iași a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S__________ M_____-D______ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. XXXXXXXX/2014 , petentul S__________ M_____-D______ a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.02.2013 de către intimatul I.P.J. Iași, prin care a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul și nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat corespunzător.

În motivarea plângerii petentul a susținut că actul sancționator nu i s-a comunicat până la data promovării prezentei plângeri, este doar în posesia dovezii de circulație eliberată la aceiași dată. A mai susținut că cele consemnate în actul sancționator nu corespund realității.

Alăturat plângerii petentul a depus copia adeverinței de circulație.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea documentației care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție contestat, precum și dovada comunicării acestuia către petent.

În conformitate cu art. 224 C. proc. civ. instanța de judecată a pus excepția tardivității invocată de către intimat în discuția contradictorie a părților și în baza art. 248 c. proc. civ. a soluționat-o, în sensul respingerii, la termenul de judecată din data de 04.02.2014, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

Petentul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În contradovadă intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanța de judecată a încuviințat probele, în baza art. 258 alin. 1 C. proc. civ. și a procedat la administrarea lor.

S-a prezentat doar unul dintre martorii propuși de petent, respectiv martorul C_____ C_________, iar pentru celălalt martor instanța de judecată a constatat imposibilitatea audierii acestuia, fiind citat cu mandat de aducere.

Martorul audiat a declarat că era la acea dată în mașină cu petentul, se afla pe bancheta din spate însă nu a observat dacă erau pietoni angajați în traversarea străzii.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că pin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 23.02.2013 de către intimatul I.P.J. Iași petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul și nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat corespunzător.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a constatat că , potrivit art. 72 alin 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice modificată prin Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 „(2) Pietonii au prioritate de trecere fata de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor ;”.

De asemenea, art. 135 alin 1 lit. h din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice stipulează : „Conducătorul de vehicul este obligat sa acorde prioritate de trecere si în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

Din actele și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.

Potrivit art. 249 Cod proc. civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

Or, în speță petentul nu a dovedit o situație de fapt contrară, susținerea sa că cele descrise în actul sancționator nu corespund realității nefiind susținută nici de martorul audiat nemijlocit, care a declarat că nu a putut observa nimic întrucât de afla pe bancheta din spate a mașinii.

Din analiza probelor administrate în cauză (procesul verbal, raportul agentului de poliție), rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.

Cu privire la sancțiunea aplicată , tinând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este corespunzătoare .

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul , pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, susținînd, în esență, aceleași motive prezentate și în fața instanței de fond, respectiv că nu a săvîrșit contravenția reținută în sarcina sa, iar prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză.

Examinînd sentința apelată, prin prisma motivelor invocate, a materialului probator administrat în fața primei instanțe , dar și sub toate aspectele în conformitate cu art. 476 și următoarele din NCPC, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, , reținîndu-se că , sub aspectul legalității, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001, neexistând cazuri să atragă nulitatea absolută a acestuia.

Relativ la temeinicia procesului verbal, tribunalul constată că petentul a săvîrșit contravenția reținută în procesul verbal contestat, fapta avînd la bază prezumția de veridicitate privind constatările personale ale agentului care l-a întocmit, prezumție care nu a fost răsturnată de petent . Acesta, în afară de faptul că a negat săvîrșirea contravenției, nu a adus nici o probă de natură să înlăture această prezumție privitoare la săvîrșirea faptei , pentru care în mod legal a fost sancționat cu amendă contravențională.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu ”avertisment” întrucît acesta nu corespunde scopului preventiv educativ al sancțiunii contravenționale în raport cu gravitatea faptei reținută în sarcina petentului .

Raportat celor prezentate, in temeiul art. 480 alin.1 NCPC, apelul va fi respins și păstrată sentința instantei de fond ca fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de S__________ M_____-D______ împotriva sentinței civile nr. 9498/2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 NCPC, azi, 01.07.2015.

Red și tehnored jud AM

2 ex/17.07.2015

Jud la fond M______ B______