R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 1758/A Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 11.12. 2015

Completul constituit din:

Președinte – D______ E____ U__ – judecător

Judecător – A_____ T______ V________

Grefier – C______ C_____ I___

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul petent I_____ C_____ D_____ împotriva sentinței civile nr.xxxxx/8.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_____ în contradictoriu cu intimatul C________ L____ B_____- POLIȚIA LOCALĂ B_____ -, având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.

Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015 în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 4.12.2015, iar apoi pentru aceleași considerente a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2015 când a pronunțat hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 4161/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ a fost respinsă excepția nulității procesului verbal., fiind respinsă plângerea formulată de petentul I_____ C_____ D_____ în contradictoriu cu intimata organ constatator Poliția Locală B_____ împotriva procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/08.04.2014 întocmit de către intimat, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/08.04.2014 întocmit de către intimată s-a aplicat petentului sancțiunea amenzii de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 134 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 raportat la art. 100 al.2 din OUG 195/2002.

În concret s-a reținut în sarcina petentului fapta de a fi staționat autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ________________ A, în zona de acțiune a indicatorului rutier „oprirea interzisă”, pentru o perioadă de timp mai mare de 5 minute.

Potrivit art. 143 al.1 lit. a din GH 1391/2006 se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.

Art. 100 al. 2 raportat la art. 108 al.1 lit. a pct. 8 din OUG 195/2002 stabilește că oprirea neregulamentară constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzură în clasa a II- a de sancțiuni.

Petentul a susținut că procesul verbal este nelegal deoarece s-a reținut că ar fi staționat mai mult de 5 minute fapt ce nu este real iar agentul de poliție nu are nici un argument care să justifice afirmația că a staționat mai mult de 5 minute.

Potrivit textelor de lege redate mai sus petentul a fost sancționat pentru că a oprit în zona de acțiunea a indicatorului „oprirea interzisă”. Î___________ că agentul a folosit noțiunea de „staționare” nu schimbă cu nimic starea de fapt descrisă în procesul verbal. De asemenea mențiunea referitoare la timpul staționării nu are nici un fel de relevanță cât timp simpla oprire întrunește elementele laturii materiale a contravenției reținută în procesul verbal și pentru care petentul a fost sancționat.

În privința încălcării dreptului petentului de a formula obiecțiuni instanța a reținut că această posibilitate este oferită contravenientului de prevederile art. 19 din OG 2/2001. Nerespectarea dreptului contravenientului de a formula obiecțiuni se sancționează cu nulitatea relativă, sancțiune ce operează doar în cazul în care s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal. În cazul de față petentul nu a indicat în ce constă vătămarea suferită. Mai mult chiar dacă ar fi existat o vătămare aceasta poate fi înlăturată prin posibilitatea pe care petentul o are de a prezenta obiecțiunile sale în cadrul plângerii ce este analizată de instanță.

Martorul asistent a semnat procesul verbal întrucât petentul a refuzat să semneze în conformitate cu prevederile art.19 din OG 2/2001. Oricare ar fi împrejurarea în care martorul a semnat procesul verbal, cea prezentată de petent și susținută de martorul I_____ O___ I____ potrivit căreia agentul a refuzat să prezinte procesul verbal petentului pentru a-l semna sau cea care reiese din procesul verbal, respectiv că petentul a refuzat să semneze, nu se constituie într-o cauză de nelegalitate a procesului verbal. Petentul nu menționează în cuprinsul plângerii care este vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a nesemnării procesului verbal cât timp fapta contravențională reținută și sancționată nu este contestată.

De asemenea împrejurarea că autovehiculul Poliției Locale se afla în același loc nu constituie o cauză care să înlăture răspunderea contravențională a petentului.

Petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului însă nu a indicat nici o împrejurare care să conducă la concluzia că pericolul social al faptei săvârșite este minim iar sancțiunea aplicabilă trebuie să fie alta decât cea prevăzută de legea specială pentru fapta respectivă. În lipsa unor minime indicii instanța nu a putut aprecia decât că aplicarea minimului legal al amenzii reprezintă o individualizare corectă a sancțiunii.

Pentru aceste motive, reținând că starea de fapt reținută în procesul verbal nu corespunde realității, în temeiul art.34 din OG 2/2001, instanța a respins plângerea.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul, arătând că are convingerea că fapta este fără pericol social. Nu a negat fapta, ci a atacat procesul-verbal întocmit prin nerespectarea legii. Legea face deosebire între oprirea și staționarea neregulamentară, prima fiind prevăzută la art. 142 iar cea de-a doua la art. 143 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, diferite fiind și sancțiunile prevăzute pentru cele două fapte, respectiv de art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 și de art. 102 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din același act normativ. I-a fost refuzat dreptul la obiecțiuni. Invocă art. 180 pct. 5 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Vătămarea nu este o condiție impusă de lege. Agenții nu au luat măsuri și față de alte mașini parcate în raza aceluiași indicator. Martorul asistent a fost inventat, nefiind de față la constatarea contravenției, apelantul susținând că l-a identificat ca lucrând la ridicări de mașini staționate nelegal pe domeniul public, având relații de serviciu cu agentul constatator. Martorul a declarat că nu și-l amintește pe petent și că polițistul este vinovat dacă nu i-a adus la cunoștință cine se face vinovat de faptă. Pe un utilaj de ridicare al mașinilor este știut că lucrează cel puțin două persoane, însă martorul a declarat că lucra singur, apelantul susținând că martorul nu s-a aflat de față la discuția cu agentul constatator. Agentul constatator nu a menționat în procesul-verbal că apelantul-contravenient a refuzat să semneze. Chiar dacă nu este un motiv de nulitate al procesului-verbal nesemnarea acestuia de contravenient, lipsa semnăturii nu poate fi complinită de un martor asistent fals. Invocă lipsa de pericol social al faptei, arătând că a depus cazier contravențional și a precizat că unde a parcat erau parcate mai multe mașini, apreciind că, fiind în preajma sărbătorilor pascale, există o relaxare creștinească în limitele bunului simț al creștinului, nestânjenind cu nimic în cele 3-4 minute cât a oprit circulația mașinilor și pietonilor de pe ______________________________ terenul viran din fața complexului Unirea.

În drept, apelanta a invocat OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001 și NCPC.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, arătând că sentința este legală și temeinică.

În drept, intimata a invocat art. 205-209 NCPC.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:

În procesul-verbal în discuție s-a menționat că fapta săvârșită de contravenient este prevăzută de art. 143 lit. a) din RA OUG nr. 195/2002, fiind sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG nr. 165/2002 și conform art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002.

Art. 143 lit. a) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei și încheierii procesului-verbal de contravenție, prevede: Se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.

Art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei și încheierii procesului-verbal de contravenție, prevede: (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).

Art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 și lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei și încheierii procesului-verbal de contravenție, prevede: (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

8. oprirea neregulamentară;

b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

7. staționarea neregulamentară.

Mai întâi trebuie precizat faptul că este evident că acolo unde este interzis a se opri, este interzis și a se staționa.

Apoi, instanța reține că, din textele indicate de agentul constatator în procesul-verbal și din descrierea faptei realizată de acesta în actul constatator, rezultă faptul că apelantul a fost sancționat pentru staționarea neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” pentru o perioadă mai mare de 5 minute, respectiv pentru că a staționat mai mult de 5 minute acolo unde îi era interzis să oprească.

Aspectele menționate de agentul constatator în procesul-verbal cu privire la timpul de staționare al autovehiculului apelantului în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” sunt reținute ca urmare a constatării acestui aspect cu propriile simțuri de către agentul constatator.

Astfel, agentul constatator a arătat în raportul depus la dosarul cauzei că autovehiculul apelantului a staționat în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” aproximativ 25-30 de minute de când autovehiculul poliției a ajuns la fața locului, motiv pentru care a încheiat procesul-verbal la ora 21,15, constatând fapta ca începând cu ora 20,45.

Apelantul a susținut că ar fi oprit 3-4 minute, astfel încât nu ar putea fi vorba despre o staționare, în sensul legislației rutiere, ci despre o oprire, existând dubiu care operează în favoarea sa.

Instanța reține că aprecierea apelantului cu privire la timpul de oprire de 3-4 minute, care ar fi sub cel de 5 minute prevăzut de lege pentru staționare, nu este una care să poată fi, în mod rezonabil, avută în vedere, fapt care rezultă din chiar precizările apelantului în sensul că mergea la cumpărături (martora I_____ C______ O___ I____ a declarat că a achiziționat un parfum) într-un mall a cărui parcare era foarte aglomerată (ceea ce implică și existența unui număr foarte mare de clienți veniți la cumpărături), fiind sărbătorile pascale, apelantul menționând în cuprinsul plângerii că a parcat autovehiculul pe trotuarul unei alei unde se aflau parcate mai multe autovehicule a căror conducători se aflau probabil și ei la cumpărături.

În raport de aceste elemente, instanța reține că aprecierea apelantului în sensul că ar fi oprit 3-4 minute și nu ar fi staționat peste 5 minute este una subiectivă și nerealistă, nefiind de natură a combate cele constatate ex proprii sensibus de către agentul constatator.

Cu privire la dreptul la obiecțiuni invocat de apelant, instanța reține că prin decizia XXII din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin. 3 din vechiul Codul de procedură civilă și conform art. 517 alin. 4 NCPC, s-a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În raport de decizia de mai sus, în mod corect a reținut prima instanță că sancțiunea nulității relative a procesului-verbal operează doar în cazul în care s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea procesului verbal, iar în cazul de față petentul nu a indicat în ce constă vătămarea suferită, prezentându-și obiecțiunile sale în cadrul plângerii ce este analizată de instanță.

De asemenea, Tribunalul reține că susținerea apelantului în sensul că agenții nu au luat măsuri și față de alte mașini parcate în raza aceluiași indicator nu este de natură a atrage exonerarea sa de răspundere contravențională, câtă vreme această răspundere este una personală. Pentru astfel de eventuale fapte ale agenților constatatori, apelantul are posibilitatea sesizării lor conform dispozițiilor legale, pentru a atrage eventuala răspundere a respectivilor agenți constatatori.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 și 2 OG nr.2/2001: (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

Din prevederile legale de mai sus rezultă că martorul asistent nu complinește lipsa semnăturii contravenientului, ci atestă faptul că acesta nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze.

Or, câtă vreme chiar apelantul a arătat în plângerea contravențională că nu a dorit să semneze procesul-verbal, instanța reține că este indiferentă împrejurarea referitoare la pretinsa inventare în procesul-verbal a martorului asistent de către agentul constatator, respectiv la faptul că martorul asistent nu ar fi fost de față la constatarea contravenției, precum și la împrejurarea că agentul constatator nu a menționat în procesul-verbal că apelantul-contravenient a refuzat să semneze. Aceste împrejurări nu au fost de natură să aducă vreo vătămare apelantului. Or, în decizia XXII din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a reținut că, în raport cu caracter imperativ-limitativ al cazurilor prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001, în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

De asemenea, în raport de prevederile art. 19 alin. 2 OG nr. 2/2001, instanța reține că sunt indiferente trimiterile apelantului la faptul că martorul asistent ar lucra la ridicări de mașini staționate nelegal pe domeniul public.

Înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului nu se impune în speță, din argumentele apelantului precizate în finalul cererii de apel (filele 5 și 6 din dosar) rezultând că acesta nu conștientizează necesitatea respectării dispozițiilor legale imperative referitoare la interzicerea opririi autovehiculului în zona de acțiune a indicatorului rutier „oprirea interzisă”.

Parcarea mai multor mașini în zona de acțiune a indicatorului rutier „oprirea interzisă” (neprobată, de altfel, de către apelant) nu legitimează în nici un fel fapta apelantului și nici nu conduce la concluzia că fapta săvârșită e mai puțin gravă datorită numărului ridicat de autovehicule care ar fi fost parcate neregulamentar. Dimpotrivă, acest aspect, este unul care arată că este necesară aplicarea unor sancțiuni severe pentru a se impune respectarea regulilor impuse de lege cu privire la parcarea autovehiculelor de către fiecare participant la trafic.

Sărbătorile legale sau religioase nu justifică în nici un fel nerespectarea indicatoarelor rutiere de către participanții la trafic, o astfel de nerespectare neputând fi pusă în legătură și asociată cu o „relaxare creștinească în limitele bunului simț al creștinului”, căci săvârșirea unor fapte contrare legii nu poate fi justificată și legitimată prin invocarea unor astfel de sărbători.

Văzând și art. 480 NCPC, Tribunalul va respinge apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge apelul formulat de apelantul I_____ C_____ D_____ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria B_____, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D______ E____ U__ A_____ T______ V________

GREFIER,

C______ C_____ I___

Tehnored.A.T.V/11.01.2016

-4 ex –

Jud. fond :B.M.M______.