Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1099/A

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – M_____ I____

JUDECĂTOR – D______ R______

GREFIER - A______ D___

Pe rol judecarea apelului în materia contenciosului administrativ și fiscal formulat de apelantul – reclamant G_________ B_____ împotriva sentinței civile nr. sentinței civile nr. 1050/08.07.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în contradictoriu cu intimatul – pârât I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, după care;

Instanța, luând act că nu au fost invocate excepții și nici formulate alte cereri, față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni, la data de 11.05.2015, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul G_________ B_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Ialomița, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 25.04.2015 de Serviciul Politiei Rutiere din cadrul I.P.J.Ialomița prin care a fost sancționat cu 877,5 lei amenda, sancțiune a cărui anulare o solicită.

Prin sentința civilă nr. 1050 din 08.07.2015 Judecătoria Urziceni a respins plângerea contravenționala formulata de petentul G_________ B_____, cu domiciliul în București, ______________________.38-40, ____________________________, legitimat cu CI ________ nr.xxxxxx, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLITIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ______________________. 13-15, județul Ialomița.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 25.04.2015 de Serviciul Politiei Rutiere din cadrul I.P.J. Ialomița, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5, reținându-se în sarcina sa că la data de 25.04.2015, ora 07,23 a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare N5124D pe DN 2 (E85), in localitatea Movilița, jud. Ialomița, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION, montat auto Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx, cu viteza de 107 km/h, depășind viteza maxima admisa cu 57 km/h, fapta prevăzuta de art.121 alin.1 din RAOUG 195/2002 si sancționata de art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta este corect descrisă potrivit art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 .

Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

În acest sens, instanța a constatat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.

Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator și orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).

În urma analizării actelor din dosar, instanța a reținut că a fost dovedită vinovăția petentului, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție a acestuia. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța s-a bazat pe probele depuse la dosar de către intimat, anume: raportul agentului constatator, CD-ul cu înregistrarea video a evenimentului rutier, buletin de verificare metrologica, atestat operator radar, relații Biroul R____ de Metrologie Legala.

Instanța a apreciat că apărările petentului în sensul că nu a circulat cu viteza de 107 km/h în localitate, sunt irelevante cauzei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat, B_____ G_________ prin care a solicitat schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 1050/2015 și, pe cale de consecință anularea procesului-verbal sus-menționat ca netemeinic având în vedere că intimatul nu poate face dovada celor reținute în procesul-verbal. În acest sens a arătat că pentru pronunțarea sentinței apelate, instanța de fond a luat în considerare ca probă Raportul din data de 22.05.2015 întocmit de Ag. D_____ N______. Acest raport a fost întocmit pro causa la aproape o lună de la momentul presupusei săvârșiri a contravenției, constituind o adevărată întâmpinare formulată în cauză de către agentul constatator, deși acesta nu avea nici o calitate în cauză, iar cu privire la raport, nu există niciun text de lege care să-i confere acestuia valoare probatorie.

Arătă că legislația în vigoare prevede obligativitatea întocmirii unui raport de către polițist doar în eventualitatea în care acesta a făcut uz de armă, conform art. 38 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliței Române și art. 26 din Legea nr. 155/2010 privind organizarea și funcționarea Poliției Locale. În afară de aceste două prevederi, există aparent reglementări interne ale Poliției Române potrivit cărora raportul agentului constatator întocmit la sfârșitul programului de lucru este instrumentul de evaluare a activității agenților constatatori. Cu toate acestea, arătă că raportul depus nu este întocmit în aceste condiții și, fiind întocmit pro causa nu trebuia luat în considerare de instanța de fond.

Cu privire la CD-ul cu înregistrarea video a presupusei contravenții, arătă că instanța de fond, deși a amintit faptul că a luat în considerare conținutul acestuia, nu precizează sub nici o formă faptele dovedite prin acest mijloc material de probă, neefectuând o analiză a imaginilor aflate pe acest suport. Consideră astfel că instanța și-a bazat decizia pe conținutul raportului agentului constatator, fără a mai analiza restul probelor existente la dosarul cauzei. 

Cu privire la buletinul de verificare metrologică, atestatul de operator radar și adresa emisă de Biroul Român de Metrologie Legală, arătă că acestea sunt irelevante în cauză, neservind niciunei teze probatorii care să fi fost enunțată în întâmpinare, fiind depuse strict pentru a crea o aparență de temeinicie a modului în care a fost întocmit procesul-verbal.

Pentru toate aceste considerente, solicită schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1050/2015 și, pe cale de consecință anularea procesului-verbal.

În drept, art. 5 al. 5, art. 31 și urm. OG 2/2001.

Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în tot a procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx întocmit la data de 25.04.2015.

Apreciază că procesul verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate. Așadar nu este necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către agentul constatator, ci revine celui dintâi obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice (decizia din 13 martie 2012 în cauza H______ contra României, paragraf 12).

Cu alte cuvinte, simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

În dovedire, înscrisurile anexate în primă instanță.

În drept, își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 205 alin. (2) din Legea nr. 134/2012 privind Codul de Procedură Civilă.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție ____________ CP nr.xxxxxxx întocmit la data de 25.04.2015 de Serviciul Politiei Rutiere din cadrul I.P.J. Ialomița, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5, pentru săvârșirea faptei prevăzuta de art.121 alin.1 din RAOUG 195/2002 si sancționata de art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002.Tribunalul reține, la fel ca prima instanță că procesul verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.

În fapt, s-a reținut în sarcina apelantului că, la data de 25.04.2015, ora 07,23 a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare N5124D pe DN 2 (E85), in localitatea Movilița, jud. Ialomița, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION, montat auto Dacia L____ cu nr. MAI xxxxx, cu viteza de 107 km/h, depășind viteza maxima admisa cu 57 km/h.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, tribunalul reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu. Fapta este corect descrisă potrivit art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Și sub aspectul temeiniciei, tribunalul constată că procesul verbal de contravenție răspunde cerințelor legale.

Instanța de fond trecând la soluționarea cauzei, în mod corect a stabilit că actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care permite petentului ca prin probele pe care le propune în fața instanței să dovedească o alta situație de fapt decât cea reținută prin procesul verbal, însă această situație nu poate fi reținută în cauza de față.

Instanța de apel reține că prin înscrisurile depuse la dosar de către intimat în susținerea procesului verbal, acesta a răsturnat prezumția de nevinovăție care opera în favoarea petentului.

În ceea ce privește raportul întocmit de agentul constatator, acesta nu face el însuși dovada săvârșirii contravenției de către apelant. Acesta se întocmește de către agentul constatator pentru a descrie circumstanțele în care fost întocmit procesul verbal de contravenție, neconstituind un mijloc de probă al săvârșirii contravenției.

Potrivit art. 109 al. 2 din OUG 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Tribunalul constată că intimata a depus la dosar dovezi privind săvârșirea contravenției de către apelant. În acest sens, intimata a depus CD-ul care conține înregistrarea video din care rezultă că apelantul a circulat cu viteza de 107 km/h în localitate (în imagine apar gardurile caselor), CD care i-a fost comunicat și apelantului. Din vizionarea CD-ului se poate observa că la momentul „07.23.40” mașina apelantului a fost surprinsă circulând cu viteza de 104 km/h, la momentul „07.23.43”, viteza crește la 106 km/h, pentru ca la momentul „07.23.44” viteza să fie de 107 km/h. Ulterior, la momentul „07.23.45”, viteza autoturismului este de 103 km/h, iar la momentul „07.23.46” este de 97 km/h. Față de aceste valori ale vitezei care apar în înregistrarea video efectuată de aparatul radar, tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că intimata a dovedit săvârșirea contravenției de către apelant.

Referirile primei instanțe la buletinul de verificare metrologică sunt făcute pentru a dovedi faptul că aparatul radar folosit pentru înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de apelant era verificat metrologic la data constatării contravenției, fiind deci apt să înregistreze viteza de deplasare a autovehiculelor. De asemenea, atestatul operatorului radar dovedește faptul că agentul constatator care a aplicat sancțiunea petentului este abilitat să folosească cinemometrul montat pe autoturismul poliției.

În privința sancțiunii aplicate, instanța de apel reține faptul că aceasta a fost în mod corect individualizată de către intimat care s-a raportat la gradul de pericol social pe care petentul l-a generat prin săvârșirea faptei, conform art.21 din O.G.nr.2/2001.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Aprecierea gradului de pericol social se face în raport de urmările care ar fi putut fi produse ca urmare a rulării cu o viteză superioară celei admise de lege pentru sectorul de drum pe care circula. Pericolul faptei săvârșite de apelant se stabilește nu numai prin raportare la ceilalți participanți la trafic, dar și prin raportare la siguranța proprie a apelantului care, rulând cu o viteză mare își pune în pericol siguranța sa.

Așa fiind, cum în cauză, prezumția de nevinovăție de care s-a bucurat petentul apelant în condițiile art. 6 alin. 2 din Convenție, a fost răsturnată, corect instanța de fond prin soluția dată a menținut procesul verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal, situație față de care în baza art. 480 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul petent G_________ B_____ împotriva sentinței civile nr. 1050/08.07.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct.4 cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 480 al.2 Noul Cod de procedură civilă respinge ca neîntemeiat apelul formulat de G_________ B_____, CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în București, _______________________. 38-40, _____________, ________________, CNP xxxxxxxxxxxxx împotriva sentinței civile nr. 1050/08.07.2015 a Judecătoriei Urziceni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

I____ M_____ R______ D______ D___ A______

Red . I.M. / Tehnored. D.A.

04 ex./_____________.2015

Jud. fond O___ E. /Judecătoria Urziceni